1,523 matches
-
rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din cap. Nu era surprins. Probabil că În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte Îngrijorat În privința sărmanului Eckman. Nu suport gândul că ar putea să se fi sinucis. Nu cred că trebuie să fiți Îngrijorat. S-a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul acesta că nu aveți Încredere În el. Și pe urmă nu avea copii. Își dorea copii. Avea destule care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puteți ajuta. Sunteți singurul alb care păstrează legătura cu ei. — Și părintele Carlos... — Părintele Carlos nu vrea să intervină. — Nici eu. Inginerul se ridică în picioare, încheind conversația, și ceilalți îl imitară; la ieșirea din cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune? — Nu știu. Încă nu mi-ați dat răspunsul. Vă gândiți să rămâneți? — Bineînțeles. Și vom merge mai departe... Șoseaua se va deschide, fie ce-o fi! — În acest caz, vă sfătuiesc să aveți grijă. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se ridică la arme, alte triburi le vor urma exemplul - mișcă din cap, profund îngrijorat. Și când un trib se răzvrătește, nu obișnuiește să o facă împotriva Armatei, a garimpeiros sau a constructorilor de șosele. O face împotriva omului alb în general: oameni pașnici din colonii, pescari, negustori, și chiar împotriva noastră, a misionarilor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dat peste tine mort, aproape putred. Altceva nu ți-ai găsit să visezi?! Mă sperii și pe mine! Parcă ți-a ieșit o broască din gură și atunci am răcnit de spaimă. Cruce de aur și treacă noaptea, spune Raj îngrijorat. Eu zic să nu te mai duci azi la furat pește. Dar am sculele lăsate în iaz și o să mi le găsească. Și ce? Vom face noi altele. Ar cam fi vremea să mă duc. Nu te duce, Raj! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei doi trimiși la furat pește. Și sculele? țipă Raj. Mergem după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dus "sus". Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văzut la masă. A mîncat fasole, iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări! Ba provoacă! Poate în partidul vostru, PRSTLC. Domnilor, să revenim la subiect... Era tuse măgărească! Măgar ești dumneata! Domnilor, vă rog. Reclama, vă rog! Mă culc, preocupat, îngrijorat, speriat chiar. Oare numai a tușit, sau chiar s-a și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că ne-am mai Întîlnit! — Ba nu, protestă Digby. — Ei, atunci ne cunoaștem acum, rînji Poole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîteva clipe În Încăpere intră un polițist În uniformă. — Beavis e de serviciu? Îl Întrebă grăsunul. Spune-i să vină-ncoace. Apoi se așeză Încrucișîndu-și picioarele grăsuțe și-și privi unghiile, foarte bine Îngrijite. Le cercetă cu luare-aminte și păru Îngrijorat de o pieliță a degetului gros de la mîna stîngă. Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum de gata, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se dusese la poștă să expedieze o scrisoare, Johns băgase de seamă că poarta era supravegheată. În sat zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intuiției sale inițiale. Și a fost primul scriitor, inclusiv printre scriitorii de SF, care a Înțeles că, după fizică, biologia avea să joace rolul de motor. Bruno se opri, Își dădu atunci seama că fratele său slăbise puțin; părea obosit, Îngrijorat, și chiar puțin absent. În fapt, de câteva zile, Michel neglija să meargă la cumpărături. Spre deosebire de anii precedenți, vedea că numărul cerșetorilor și al vânzătorilor de ziare din fața supermagazinului nu scădea; era totuși plină vară, anotimp În care, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era Însă de făcut? Puteam, desigur, să pun piciorul În prag (presupunând că membrele inferioare nu trecuseră și ele de partea insurgenților), ordonând Înecarea mișcării În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
întreagă. - Ho, nebunule! strigă adjunctul, o să ne îngropi. Surd, în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul nu răspunde. Adjunctul consideră că trebuie să adaoge: - Las’, nea Pandele, mă duc eu. Părîndu-i-se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Și acum mi‑o mai fac, la un pupitru unde atârnă cheile multor camere în care pot să intru când vreau. Rainer își arată colții ca un câine turbat. Mântuitorul de pe crucea rustică de lemn, produsă în serie, se holbează îngrijorat. Coroana de spini îl apasă foarte tare, fiindcă barometrul indică furtună, iar barometrul stărilor de spirit la fel. Fărădelegile noastre vor fi însoțite de violență, Anni, nu crezi? Dar nu trebuie să le comitem într‑o stare de surescitare, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Budapesta, mâine sunt În Arad, aștept să ne vedem. Nu de-abia aștept ci doar aștept. Să ne. Adică cine? Noi doi? Sau noi și ceilalți, Întregul C.a.? Eram În Joy’s singur, n-aveam clienți, eram deja abătut, Îngrijorat. Mătușa Clara se Întorsese de la băi, trecuse pe la cafenea de câteva ori, nu era nevoie de ea. Pe la opt-nouă seara a intrat pe ușă Leac, mi-a spus că pe el Cristina nu-l sunase, era un semn bun. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am să mă Întorc ca să-ți spun ce am vorbit cu ceilalți Vindecători. Că le-am spus ce ai vrut tu să afle. Deși era cam trist, Moru a zâmbit. A tras cu coada ochiului spre oamenii de pe culme. Părea Îngrijorat dar, cumva, am priceput că nu se grăbea foarte tare. - Krog, Începu el. Tu o să pleci tare-tare departe. Atât de departe, că nu știu cum, pe unde și când o să te Întorci, dacă o să te mai Întorci. Poate că n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care nu găseai nici mâl, nici pietricele mai mici, astfel Încât Enkim se dădu de ceasul morții ca să-și facă lucrarea lui de om cu două fețe. Când ne-a ajuns din urmă, se vedea pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu știu că am primit dispoziții clare... Și totuși În clipa următoare, același glas s-ar putea tîngui plin de umilință și de scuze protestînd Îngrijorat față de același om sau față de altul: — De ce n-ați zis, domnule, că sînteți prieten cu domnu’ Grogan? De ce n-ați zis că sînteți cumnatu’ lui? Dacă-mi ziceați, vă lăsam din prima clipă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cum adică?“ - a zis. „Lawrence nu-i aici. Nu-i cu mine.“ „Ba da“ - am zis - „știu că-i acolo. SÎnt sigură. Spune-i că știu și că să intre-n casă.“ „Da’ de unde știi că-i afară?“ - a zis Îngrijorat. „Cum de ești așa de sigură?“ „Uite, am să-ți spun“ - am zis - „am primit veste, Ed. Știam c-o să veniți amîndoi.“ „Veste?“ - a zis și-a-nceput să se frămînte. „Cine ți-a dat de veste? A trecut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vor capul cu orice preț, chiar pe el, pe el, cel care se declară marele salvator al țării de la colaps, (nu vă faceți iluzii, asta este doar în viziunea lui, bineînțeles). Numai un moment vă rog, uitați-vă cum privește îngrijorat în toate părțile fiindcă el, celebrul premier Emil Boc se simte mereu amenințat, pe lângă cei pe care i-am enumerat mai sus, și de pensionarii cărora le-a tăiat pensiile, de bugetarii cu lefurile reduse cu 25%, de muncitori și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
luat și, fără un cuvânt în plus, a demarat pe aleea care ducea la intrare. Hei, unde ai tăiat-o așa? Nu mergem și noi la hotel să mâncăm ceva? Ieșim mai târziu la plimbare. Degeaba! Intrase deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]