1,786 matches
-
dar privește-te în oglindă! Strickland se uită la el, zâmbi și se duse până la o oglindă ieftină cu ramă de lemn atârnată pe perete. — Ei? — Nu vezi o schimbare ciudată pe fața dumitale? Nu vezi cum ți s-au îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-sii teribila veste. Nu mințisem (exageram numai). Iată ce se întîmplase: între timp, inspectorul (care nu agrea pe Nenișor) trecuse peste mine și raportase ministrului frauda descoperită, iar ministrul dăduse ordin peste capul meu să fie sesizat parchetul. Gluma se îngroșase și o clipă mi-a fost frică să nu scap frânele din mâini. Cred că n-a trecut nici o oră de la plecarea Alexei, că secretarul îmi anunță o doamnă. ― Poftește-o imediat. Eram sigur că-i Mihaela. Într-adevăr, ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
glumă, făcea o pâine și mai bună, dar mormăia apoi toată ziua, așa că nu merita. Uneori simțeam că eram ca niște paraziți pentru ea. Dar dacă n-am fi fost paraziții ei, ar fi murit. O singură dată s-a îngroșat gluma, când Engelhard a fotografiat-o pe ascuns. Tocmai fluiera la un turist care se bălăcea incorect și a apărut pe coperta revistei Vremuri fericite. Am suferit de foame patru zile, atât de mult a plecat. Naiba a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
La un moment dat, am intrat în panică. Mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi. Cred că m-am vindecat de ambiția de a mai încerca să fac pe grozavul. N-am poftă să îngroș numărul celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alb aici, nu rezistă". Zicând asta, se oprește din nou. "Nu mai știu dacă strada Cicero e în față sau în spate". Încremenesc. E trei fără douăzeci. Bombăn: " Atunci să întrebăm pe cineva". Dacă trebuie să pornim înapoi, "aventura" se îngroașă. La ultimele douăzeci de intersecții, am fost atent și n-am văzut nici un indicator pe care să scrie: "Cicero". Cristian B. oprește mașina pe dreapta, lângă un negru, și, într-o engleză vădit aproximativă, întreabă în ce direcție e Cicero
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag. Ușa se închise în urma lui... * Pe planeta unui soare îndepărtat, o umbră se îngroșa în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el tot mai vedea peretele de dincolo de ea. Se îngroșa, dar nu avea substanță. Venise momentul întâlnirii cu Discipolul. 9 Non-axiome Semantica se ocupă cu semnificația semnificațiilor, sau de semnificația cuvintelor. Semantica generală se ocupă ca ra porturile sistemului nervos omenesc cu lumea exterioară și în consecință înglobează semantica. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise vreo câteva petice de hârtie, toate la fel, și toate strâmbe. Ușa se deschise brusc, dată de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată de ipsos vechi. Rareș, ai aflat de concurs? Literar, parcă... Sau cam așa ceva. Toată lumea zice c-ai luat premiul întâi! Nu ți-a spus nimeni?... Mai aveau câțiva pași până la locul unde Datcu trecuse cu motocicleta prin geam și cioburile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și întâlniri le rezolvam bătând orașul în lung și-n lat pe bicicletă. Nașa mea a intrat ațintindu-mă cu o privire concentrată, care se dorea neutră. Trebuia să mă fi bucurat de surpriză? Lumina slabă din tavanul holișorului îi îngroșa umbrele de sub arcade și de sub pomeții obrajilor. Bănuiești de ce am venit, nu? m-a întrebat ea, gravă, continuând să mă fixeze drept în ochi cu privirea ei pătrunzătoare în timp ce pășea în holișor. Dar timpul curgea prea repede și nu puteam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de tot. Când bătrânul ăla idiot cu perucă a citit sentința - o, am crezut că vorbea cu altcineva. Cine, eu? Și în cazul meu e vorba de o recidivă. Dacă pe nouă lucrurile se întorc împotriva mea, atunci gluma se-ngroașă. — Pot să te ajut cu ceva? am întrebat eu repede. — Nu. Aș avea nevoie... ținând cont de cauțiunea de care aș avea nevoie, nici nu se pune problema să te rog. Ce a spus Ella? — Nu prea multe. O urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai bune cărți, John, dezvălui arta de a te iubi pe tine - pe tine însuți, John! Am făcut un pas sau doi împleticindu-mă, dar a fost foarte greu. pentru că adevărata pornografie face aerul cât se poate de dens. Pornografia îngroașă aerul la fel de tare ca betonul sau oțelul. A rămas întinsă pe pat și, după revenirea din transă, mâna ei a coborât încet până când degetele au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
maximă). — Aveai vreo poreclă la școală? — Porecla de D’Artagnan mi s-a tras din pricină că interveneam fără ezitare, ripostând la fiecare violență verbală sau fizică, fie unde era pericolul de-a fi bușită de băieți, fie la joacă, atunci când se îngroșa gluma. Odată, lovită în cap de un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai mare, am urcat treptele cu viteza fulge rului și i-am tras cu picioarele pe unde am putut, l-am lovit probabil
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se petrecea. Iar ceea ce urmă îmi confirmă presupunerea. Cu ceva vreme în urmă, avusese loc o spargere la un restaurant din Catombe. Se anchetase fapta, însă nu se putuse identifica autorul sau autorii ei. Ca în atâtea alte dosare care îngroșau teancul celor ce purtau mențiunea ,,Autor necunoscut’’, așa numitele ,,Aneuri’’ ( A.N.-uri ), spre rușinea și spaima celor ce le instrumentaseră, care se vedeau suspectați de incompetență și pasibili de sancțiuni, inclusiv cea a excluderii din funcție. Pentru ca acest nou
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
este suspectat și urmărit de bande din “uniunea patri(h)oților” în care se înscriseseră toate lepădăturile și veneticii - masă de manevră a comuniștilor în fruntea și- n articulațiile cărora erau evrei. Rândurile celor cu stea roșie în frunte se îngroșau de la o zi la alta cu aceste scursuri sociale semănătoare, ziua-n amiaza mare, de frică și teroare. Ieșite de sub marginea societății, aceste bande gălăgioase dotate cu pistoale și repede puse pe jaf și omor, l-au luat în obiectiv
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor) aceeași imagine-mi vine mereu în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus și-n jos de curenți și se-ndoaie, se subție și se-ngroașă în apa verde, gela tinoasă, de pe fundul mărilor. Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești. E engramat acolo, în ingineria ver tebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica flui delor corpului tău
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sistemelor chinestezice. Mâna ei mi se plimbă pe piept. Degetele îmi găsiră cicatricele mici de sub clavicula stângă, amprenta cadranului extern al tabloului de bord. Începând să exploreze cu buzele această crevasă circulară, am simțit pentru întâia oară cum mi se îngroașă penisul. Mi-l scoase din pantaloni, apoi începu să exploreze celelalte cicatrice de pe piept și abdomen, plimbându-și vârful limbii prin fiecare în parte. Apoi, una câte una, sublinie fiecare dintre aceste semnături, înscrise pe corpul meu de bordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sănătoși. LA PUPITRU - MĂRIA SA, BANUL! Sterian Bubulea, cu întreaga sa echipă, fusese disponibilizat în urmă cu mai bine de un an. Fabrica de muniții și armament la care lucra și-a redus dureros activitatea. Câteva sute de muncitori specialiști au îngroșat, de-atunci încoace, rândurile șomerilor. Lui Sterian Bubulea și echipei sale i-a venit foarte greu să-și găsească, ulterior, de lucru. Li s-a făcut, totuși, milă de ei, unui antreprenor mobiliar. I-a angajat, pe toți, cu condiția
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a pus într-un garaj, nu prea arătos, ca, nu cumva, să atragă atenția, vreunui cine știe cine. Și a început să stea,în mașina aia, ca un autentic nabab, ce i se părea că este. Șuvoiul banilor, din noile câștiguri, se îngroșa,în continuare. Din ăsta, Calistru Cășuneanu folosea, zilnic, atâta, cât,în mod normal, se impunea. Ce prisosea, lăsa într-un privilegiu de la CEC. Zilele, lunile, anii treceau. Cam prea repede, parcă, de la un timp încoace. Calistru nu mai avea un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de performanță, dar lovitură de teatru. Laur aleargă după o minge, insistă, vede o breșă în poarta lor și înscrie întâmplare, își zic tinerii. Doar el rămâne în față și după o serie de driblinguri iar le dă gol. Se îngroașă gluma, pun pe unul să îl țină sub observație însă este de neoprit. Se uită unul la altul, este deja 3-0. Pun hotărâți mingea la centru, atacă dar ratează de puțin și pe contraatac mingea ajunge tot la Laur care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
va îmbătrâni și nu va muri. Pretutindeni, viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-o dată seama că nu-și mai putea stăpâni clănțănitul dinților. - Murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă, d'Arrast îl zări pe bucătar dansând alături de ceilalți. Inginerul nu-l văzuse când plecase de lângă el. Un praf înăbușitor se înălța de sub picioarele dansatorilor în lumina roșiatică și tulbure, îngroșând și mai mult aerul, care ți se lipea parcă de piele. D'Arrast simțea cum îl cuprinde oboseala; respira tot mai greu. Nu văzuse de unde au apărut uriașele țigări de foi pe care le fumau acum dansatorii, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
anunță că reziliază contractul și refuză să-mi plătească avansul.“ Whitney și Simons au fost scandalizați. Desigur, asta nu este prima dată când Grant a renunțat la un contract după livrarea manuscrisului complet. În cazul de față, însă, gluma se îngroașă, fiindcă lui Simons nu i-au trebuit nici 2 ore ca să găsească mai mulți editori interesați să preia proiectul. Iar Grant, care, între timp, se pare că și-a schimbat părerea despre manuscrisul pe care îl descrisese, în e-mail-ul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]