2,408 matches
-
pat, chiar dacă el nu voia să se miște Înainte de a se asigura că mama nu era moartă. Cei trei puști se gândiră că noul prieten al Camillei - fiul unui polițist care deținea o mulțime de arme al căror nume te Îngrozește și care omora oameni, nu ca Mel Gibson - era o cunoștință epatantă. Și când le veni rândul să aleagă, Îl strigară cu voce tare, cerându-i să intre În echipa lor pentru a căuta comoara. Numele lui - „Ke-vin, Ke-vin!“ - făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar apoi, când refuzase să urce În mașină, o privise melancolic și distant. Ca și cum totul s-ar fi sfârșit, sfârșit, Dumnezeule. Dar doamnele erau terorizate de tăcerea care putea să se aștearnă asupra lor dacă se Întrerupea această conversație. Erau Îngrozite să stea față În față, să discute, să-și asculte una alteia laudele, să admire inteligența, priceperea la dans, la echitație sau În limbaj a vreunui copil, lucru care bucură imens un părinte, dar Îi plictisește enorm pe ceilalți. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au, sunt ca profesorii. Valentina ar fi vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete. — N-n-nu vin, acum În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreme a Început să degenereze, tinerii de azi nu mai au respect pentru dascăli. Nu există elevi dificili, ci doar profesori care nu știu să-i atragă, spuse Sasha, simțindu-se obligat să răspundă. Închide televizorul mamă! strigă Emma. Era Îngrozită la gândul că Sasha, arheolog și viitor scriitor, ar putea-o considera dependentă de televizor, una de un nivel scăzut, din moment ce În loc să urmărească programul ecologic Raggio Verde al lui Michele Santoro urmărea programul acela măsluit și cretin, atât de populist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și s-a aplecat deasupra lui. Pampu pironise ochii pe bolta cerului. Nu respira, părea inert. Fata s-a dat un pas înapoi, mai întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și în același timp învins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de femeie, este chiar Zoe, amestecată fără știre în creierul adormit al lui Gligore. Zogru avusese grijă să nu lase sentimentele lui să se înrădăcineze în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știe că în jurul lui se adunase atâta viață. Era îndurerat și mâhnit totodată: voia din tot sufletul ca ea să-l audă, dar se temea că dincolo de moarte nu mai există nimic. La câțiva zeci de metri, Zogru tremura discret, îngrozit de un bărbat îngenuncheat lângă o cruce. 25. Achile Vintilescu era un om nefericit de multă vreme, nu doar de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
noaptea, că să nu știe nimeni. Se uita la crucea albă și i se părea că ea îl îmbrățișează de dincolo de mormânt. Nu era ea, ci mii de suflete atrase de emoția și de suferința lui. Zogru continua să fie îngrozit de acest om, deși, punând cap la cap informațiile pe care le culesese tot perindându-se prin gazetarii din Sărindar ori de pe la Capșa, știa că Achile era un bărbat taciturn și neprietenos, dar inofensiv. N-avea prieteni, dar știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din neant deasupra patului său. Pentru că apariția îl privea drept în ochi, i-a trecut o haită de câini prin beregată, însă imediat și-a zis că trebuie să fie un semn de la Elvira, și a-nceput să zâmbească. Zogru, îngrozit de presimțirea că Achile vrea să intre în dormitor, a plutit încet spre tavan și s-a lipit de el ca de un liman. Când s-a uitat din nou, bărbatul stătea în pragul dormitorului și privea drept în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care mă urmărește alene. A fost doar o singură teamă Pe care încerc să n-o iau în seamă, Dar un gând mă sperie Și adevărat sper să nu fie. Însă teama aste mă urmărește, Eu o simt și mă-ngrozește, Nu-mi pot lua gândul de la ea Căci mare este temerea mea. Mi-e teamă să nu pierd Și mi-e teamă să cred Că temerea-mi se va adeveri Când curând eu voi sfârși. Supraviețuiește sau cedează Câteodată suntem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu o mai simt că trăiește. A plecat demult, în locul în care acel copil învăța, pentru prima dată cum e să simți durerea vieții. Îl priveam cu o întristare covârșitoare, simțind cum lacrimile mele începeau să prindă conturul lacrimilor lui, îngrozindu-mă de strigătele-mi mute și totuși nevoind cu niciun chip să îl ajut. Vroiam să sufere. Vroiam să moară. Vroiam să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după ce i-a născut pe gemeni, s-a hotărât să termine cu făcutul copiilor. Sânii ei erau deja ca ai unei femei bătrâne, burta îi era căzută și o durea spatele în fiecare dimineață. Gândul la o altă sarcină o îngrozea, așa că început să bea chimenul care trebuia să țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amîndoi, Înainte de a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui ca s-o apere, dar ea se desprinse și Își scoase la rîndul ei arma, Înaintînd amîndoi În tăcere spre ușă. Aceasta se deschise brutal. Morineau intră cu brațele Încărcate de dosare cărora le dădu drumul scoțînd un strigăt, Îngrozit de armele pe care Fersen și Marie le țineau ațintite asupra lui. Uluirea lui era atît de comică Încît Marie izbucni În rîs, reușind astfel să-l facă să se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În primejdie? Un al șaselea simț? - A curs sînge de pe un al treilea menhir, grupa O negativ, așa cum ai dumneata... - Te-ai Înșelat, eu am grupa O pozitiv... Se clătină, chipul i se tulbură sub șocul unui gînd care o Îngrozea. Lucas crezu că avea să fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-o Împiedice să fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de dimineață. „Algeria este Franța...”; apoi Începea scrâșnetul. Străbătea În lung și În lat cele două odăi, privind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tu, nu mai e posibilă nici o societate. Îmi aduci aminte de sociologii care-și Închipuie că cultul tinereții e o modă trecătoare apărută În anii 50, care-a atins apogeul În anii 80 etc. În fapt, Întotdeauna omul a fost Îngrozit de moarte, Întotdeauna s-a gândit cu groază la perspectiva propriei dispariții și chiar la aceea a bătrâneții. Dintre toate bunurile pământești, tinerețea fizică e În mod evident cel mai prețios; iar astăzi nu mai credem decât În bunurile pământești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
le evaluăm; trăim În mijlocul lor. În mijlocul creațiilor noastre, creații umane, comunicabile omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun caz, străbat spațiul, se salută cu tristețe În mijlocul spațiului. Totuși, spațiul se află În ele Însele, nu e decât propria lor creație mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amețită ; parcă mă sufocă cineva. Cred că e posibil să fac un atac de panică. Mă așez pe o bancă și aștept să mă simt mai bine. OK, nu mă simt mai bine. Mă simt și mai rău. Brusc, sar îngrozită în clipa în care mobilul începe să-mi vibreze în buzunar. Îl scot și mă uit cine mă sună. E Guy. Nu pot să vorbesc cu el. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Nu acum. O clipă mai târziu, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile cînd ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scaune mai mari și uși mai late. Să nu-ți fie niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sîmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strînsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oprim. Se dădea jos din brațele noastre și se Încovoia pe pământ, dând acele sunete grele, fără să ne privească În ochi. - Măcar de-am da de apă la copacii ăia, zise Enkim. Nu-l mai văzusem niciodată așa de Îngrozit - nici măcar când ne fugăriseră uriașii sau când fusese cât pe ce să ne Înecăm. Avea ochii mari și sticloși, iar buzele Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți de pățanie, căci nici măcar nu auziseră de gheață vreodată. Se rățoiau unii la alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]