1,859 matches
-
prin magazine, cumpărând haine de lux și cadouri în valoare de peste 1000 de dolari, în doar câteva ore. ȘOC TOTAL Telespectatorii emisiunii Cafeaua de dimineață au fost îngroziți când au descoperit adevărul despre autoproclamata expertă financiară. „Sunt pur și simplu îngrozită“, a comentat Irene Watson de la Sevenoaks. „Acum câteva săptămâni i‑am telefonat lui Becky pentru a‑i cere un sfat despre niște planuri bancare. Acum mi‑aș dori să n‑o fi ascultat și am de gând să cer sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke, întorcându‑se spre mine. Tu știi care e percepția despre mine în orașul ăsta? Percepția generală este aici - nu știu din ce motiv - că nu mai sunt ce‑am fost. — Că nu mai ești ce‑ai fost? îl îngân, îngrozită. Asta e ce‑am auzit. Luke trage aer în piept adânc. Și în toate zilele astea n‑am făcut altceva decât să mă dau peste cap pentru a‑i convinge pe acești oameni că se înșeală. Că am totul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic suspicioasă, în timp ce ea mă trage la mine în cameră. Deschide ușa larg, mă conduce înăuntru și‑și desface larg brațele, arătând spre dezordinea din jur. — Cred c‑ar trebui să‑și petreci dimineața aruncând din troace. — Ce? O privesc îngrozită. Nu vreau să arunc nici o troacă. — Ba vrei! Serios, o să te simți foarte bine dup‑aia, cum m‑am simțit și eu. A fost nemaipomenit! — Da, și nu mai aveai nimic de pus pe tine! A trebuit să‑ți împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost cam jenant. — Deci. Christina mă scrutează lung cu privirea. Ești gata pentru persoana de la ora zece? — Da. Mă fâstâcesc ușor sub privirea ei. Da, cred că da. — Vrei să te piepteni puțin? — A. Îmi duc mâinile la gât, îngrozită. Îmi stă aiurea părul? — Nu chiar. Are în ochi o licărire pe care nu o înțeleg deloc. Dar vrei să arăți cât se poate de bine pentru următorul tău client, nu? Iese din cameră, iar eu îmi scot repede pieptănul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și avem și foc. ― E grav! fu comentariul lui Brett. De la distanță, vocea-i părea extrem de tensionată și slabă. Pe pasarelă, auziră acel whoosh caracteristic al extinctoarelor chimice în acțiune. ― Intrările de aer sunt saturate, zise până la urmă Brett interlocutorilor îngroziți. Avem un exces de căldură foarte periculos: un întreg compartiment este în flăcări, pare-mi-se. Isuse! miroase a pârlit pe-aici, totul se duce dracu'... Dallas se întoarse spre Ripley: ― Cei doi par foarte ocupați. Aș vrea să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru pararea saltului... Prea târziu. Palma se fixă pe viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui stacojiu care o acoperea. Nici un alt organ exterior nu era vizibil, nici chiar niște ochi. Un miros dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la această scenă. Apoi, toți strigară îngroziți și fugiră cât mai departe de masă și de monstrul orb care se răsucea în pieptul lui Kane. În această acțiune de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
valuri de lumină la dispoziție. Lambert apucă plasa de celălalt capăt, și înaintară amândoi, capcana întinzându-se de la un perete la celălalt al coridorului. Dallas strânse mai tare de partea lui și trase brusc. Luată pe nepregătite, Lambert îl privi îngrozită. Când înțelese că el dorise să-i dea curaj, oftă ușurată, dădu din cap și-și reluă căutarea febrilă. Dallas făcuse bine că o scuturase, fiindcă, timp de un minut, ea căzuse într-o stare de autohipnoză, creierul fierbând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rarefiat și puse mâna pe maneta care deschidea ușa blindată care dădea în secțiunea următoare, acolo unde aerul era prezervat. În ultimul moment, chiar înainte de a acționa butonul își dădu seama că era vorba de cloazonul ce dădea în sas. Îngrozită, își retrase mâna, făcu drumul înapoi și, gata să se prăbușească, porni bâjbâind spre coridorul B. Pierdu câteva minute bune până să localizeze panoul. Ripley pierdea treptat legătura cu realitatea. Cu ultimele apăsă pe clapă. Ușa nu se deschise. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau și se boceau, și mulți se culcau în sac și cenușă. 4. Slujnicele Esterei și famenii ei au venit și i-au spus lucrul acesta. Și împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, și să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. 5. Atunci Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe care-i pusese împăratul în slujba ei, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
înlocuiască pierderea făcută împăratului." 5. Împăratul Ahașveroș a luat cuvîntul, și a zis împărătesei Estera: "Cine și unde este acela care are de gînd să facă așa?" 6. Estera a răspuns: "Apăsătorul, vrăjmașul, este Haman, răul acesta!" Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei. 7. Și împăratul, în mînia lui, s-a sculat și a părăsit ospățul, și s-a dus în grădina casei împărătești, Haman a rămas să-și ceară viața de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre de piatră. Ochii acționează Împotriva inimii ei. Își suprimă singură orice speranță și chiar pașii ei otrăvesc drumul pe care rătăcește Îngrozită; acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce pașii ei trec bolnavi printr-o lume atît de pustie, Încît se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a fost odată o femeie frumoasă... (...Am fost frumoasă, dar ce importanță mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
va muri. Cum n-a știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele i-au prezis că va trăi numai cît va dura un tăciune aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cunoscut sau comisionar, nu se știe când, cine, cu ce scop. Dida tocmai ieșise și, când s-a întors, doar la o oră dupăaceea, Marcu Vancea nu mai reușea să semneze. Auzi, nu mai știa să-și semneze numele! Năuc, îngrozit, transpirat, în fața hârtiei pe care nu izbutea s-o semneze. Nu-și mai amintea numele, semnătura. Și se făcuse tot mai târziu, noapte, și Marcu Vancea era deja bătrân. Strălucit doctor în filozofie de la Sorbona, decis să supraviețuiască furtunii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați convins? Am pus lăcățel albastru la servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un astfel de ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicțiunea, abandonul, fuga, și, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot așa cum Ghilgameș se întoarce acasă, fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existențial dramatic al omului. Pe drumul acesta, timpul are consistență, nimic nu se întâmplă, totul are rost. Mi-ar plăcea să beau o cafea cu Vasilica Ilie, mi-ar plăcea o cină cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
din bucătărie și țip indignată: — Puteam să fiu dezbrăcată! Puteam să fiu cu cineva! Cum îndrăznești să intri în felul ăsta? Îmi vreau cheile înapoi chiar acum. Dar Davey nu pare să asculte. Se uită înspăimântat în jur. —Rebecca... șoptește îngrozit. —Nu-i așa de groaznic... îngaim, doar arată mai rău decât e. —Mai rău decât e? Nu cred că e posibil! Aveam de gând să strâng... măcar o parte... doar că nu le-a venit rândul... Davey se plimbă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce urma să fac, aș fi găsit timp să-i compătimesc, mai ales că mă aflam într-un loc călduros, cu cizme elegante care să-mi țină de cald, alături de iubitul meu. —UN AN NOU FERICIT! a urlat patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
apucat de haină, dar prea târziu și n-am avut destulă forță să-l țin să nu cadă. Picioarele i s-au înmuiat ca un jeleu. Acum stătea prăbușit în coate și în genunchi. Nu venea nici o mașină, dar eram îngrozită. M-am aplecat și am încercat să-l ridic, dar nu se mișca nicicum. —Patrick! Ridică-te! Mă întrebam dacă n-ar fi fost mai bine să-i trag câteva palme ca să-l trezesc, dar știam că asta l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]