1,838 matches
-
vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să nu vă părăsească în primele luni după nașterea copilului, altfel veți fi nevoite să cărați totul singure“. Judy îndesa bagajele în taxi când eu, îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața roșie și transpirată de efort. —Soțul lui Denise, am bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că plec. Dar oare bănuise c-aveam să mă duc în Dublin? Oare declarase la poliție c-am răpit copilul? Oare toate porturile și aeroporturile erau supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
parcă te chinui să caci o canapea? Spune-mi! Întotdeauna am vrut să știu! De ce se fierbe apă și se rup cearșafuri? Fără să mai aștepte răspunsurile, Helen și-a înfipt nasul în portbebe. Bietul copil a început să plângă îngrozit. Helen a ridicat fetița din portbebe și a tras-o sub braț ca un jucător de rugbi pe punctul de a fructifica posibilitatea de a câștiga meciul pentru Irlanda. —De ce plânge? m-a întrebat Helen. Ce puteam să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plângând cam la un nivel de un milion de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic. Am hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca s-o mai și insult. —Anna, iartă-mă că te deranjez, dar nu ai ceva de băut? am întrebat-o. Anna continua să se holbeze la mine. —De ce ești aici? m-a întrebat ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viitoare poți să ți-o plătești tu, mi-a rânjit el. Nu-mi venea să cred ce atitudine avea. Dacă cineva m-ar fi trezit pe mine la două dimineața ca să mă anunțe că James fusese arestat, aș fi fost îngrozită. În nici un caz nu mi s-ar fi părut că situația e amuzantă. Așa cum i se păruse lui. M-aș fi întrebat foarte serios cu ce fel de bărbat m-am măritat. N-aș fi fost indulgentă, nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să țin lupul departe de ușa mea. Pe furtună, orice port e bun. Chestii de-astea. Deci tipu’ asta e prietenul tău? am întrebat-o. Adică, ai merge pe Grafton Street ținându-l de mână? —Doamne-Dumnezeule, nu! a exclamat Laura îngrozită. Dacă m-aș întâlni cu vreun cunoscut? Nu, nu, îngerașul e doar o măsură temporară. Îmi ține patul cald până când apare Domnul Perfect. Deși nu înțeleg de ce Domnul Perfect întârzie așa de mult. Cu toate că mă bucuram foarte tare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să am o aventură cu Adam, dar mă simțeam așa de vinovată fiindcă mă întâlneam cu el, că nu voiam să afle nimeni. Așa am plecat în oraș. Simțindu-mă îngrozitor de vinovată, fiindu-mi frică să nu fiu prinsă și îngrozită să nu i se întâmple ceva lui Kate. Cam pe la jumătatea drumului, am decis că nu eram făcută să duc o viață duplicitară, plină de intrigi și în care îmi neglijam copilul și m-am hotărât să mă întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mamelor hărțuite și înnebunite. De fapt, unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar opri din plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am realizat ce norocoasă eram. Nu numai că fiica mea părea a fi un copil anormal de placid, dar eu îi aveam și pe mama și pe tata și, presupun, și pe Helen și pe Anna să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lipsa oricărei situații cu Adam. Nu, eu îmi cer scuze, i-am spus regretând că-i sărisem în cap. Era deja ora șase, iar cheia tatei se auzi învârtindu-se în ușă. Abia atunci mi-am dat și eu seama, îngrozită, că nu-l sunasem pe James. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Chiar avusesem de gând să-l sun, dar din cauza a tot ceea ce se întâmplase - a marelui eveniment care fusese vizita la doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită. A urmat un moment de tăcere tensionat și sumbru. Din fericire, Kate, care era limpede că simțise atmosfera stranie din casă, a rezolvat problema începând să plângă ca o descreierată. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai fusesem atrasă niciodată de nimeni. Oare cât o să ne trebuiască s-ajungem în pat împreună? m-am întrebat. Cât timp o să mă pot abține dacă el nu face nici o mișcare? Dacă nu face nici o mișcare? m-am întrebat îngrozită. Sau dac-o să fie un dezastru total? Poate că trupul meu de după naștere o să i se pară absolut hidos. Poate că mie o să mi se pară că arată hidos fiindcă nu seamănă cu James. Of, Doamne! Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămânea decât ca Adam să-și schimbe blugii și tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata de luptă. Și, până să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care îi spun fiecărui bărbat în parte că el are cel mai mare penis pe care l-au văzut vreodată. Știți ce vreau să spun: așa li se pare normal. Se lipesc de salteaua patului, își măresc ochii făcând pe îngrozitele în fața bărbatului în cauză și chițăie: —Doamne! Să nu-ți imaginezi că te-apropii de mine cu monstrul ăla! Ce vrei să faci? Vrei să mi-o tragi sau să dărâmi ușa? Tactici perverse! Pentru că, desigur, bărbatul în cauză e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prezență nouă pentru ea. Dă-i o șansă. E speriată. —Ai dreptate. Probabil c-o să mai dureze nițel, a zis el înveselindu-se puțin. Asta e tot, l-am asigurat eu din nou. Deși, în același timp, m-am gândit îngrozită când își propunea el să petreacă acel „nițel“ timp cu Kate? Dacă venise la Dublin ca să încerce s-o ia pe Kate înapoi, la Londra, atunci James trebuia să moară. Era chiar foarte simplu. Până acum nu mai jucase rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Londra. Sau, cel puțin, nu voiam să mă întorc cu James. Nici un moment nu e mai bun decât cel prezent, nu? mi-a făcut el cu ochiul. Cât îți ia să-ți faci bagajele? —Of, James, nu știu, am răspuns îngrozită. Probabil că o veșnicie, din cauza lucrurilor lui Kate. A, da, Kate, a zis el de parcă atunci și-ar fi adus aminte de ea. O să trebuiască să-i fac și ei rezervare la avion. — Deocamdată nu face nimic, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la Londra. Existase o vreme când și eu operam la viteza asta cu cea mai mare ușurință. Dar acum funcționam pe ritmul din Dublin, așa că devenisem mai lentă și mai relaxată. Am rămas în picioare, în holul de la sosiri. Eram îngrozită, pierită, mă simțeam copleșită de numărul enorm de oameni și-mi ceream scuze, cu voce pierdută, de la toate persoanele care se loveau de mine și mă apostrofau pe un ton ridicat. După care mi-am revenit. În fond, era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-adevărat, dacă nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea de ce să-i fie rușine, atunci James n-ar fi trebuit să sară-n sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fiu tristă, mi-am spus. Mai târziu o să-mi pot permite să sufăr și să mă dau cu capul de pereți, dar deocamdată trebuie să mă țin tare. Cât... cât mă bucur să te văd, Claire, a zis el îngrozit. Părea un pic isteric. M-am uitat la fața lui albă ca varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuie. Am terminat de vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că eu nu înțeleg nimic, m-a anunțat James. Deci asta fusese. Pierdusem. —Nu înțeleg care e problema, a continuat James. Niciodată n-am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se părea că mă înșelasem. Ticălosul! —Bună, Adam, am spus. Îmi venea să plâng. —Bună, Claire, mi-a răspuns el politicos. Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat ca Adam să intre înapoi în casă. Apoi mi-am dat seama, îngrozită, că Adam nu avea de gând să facă treaba asta. „Fir-ar al naibii“, m-am gândit înnebunită. „Vine încoace“. Helen și Adam au venit până la oaza cu șezlonguri, Diet Coke, loțiune de protecție solară, reviste pentru femei și chipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul i se părea așa de haios încât nu mai era în stare să vorbească. Și expresia de pe fața ta! Erai îngrozită. Și eu care credeam că-i place de mine! a exclamat Helen și-a început din nou să râdă. Totul era așa de amuzant, că nici nu mai era în stare să se îndrepte de spate. S-a rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
injectate În splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că făceam toate gărzile colegilor, presupunînd Însă că nu voiam să ratez șansa de-a căpăta experiență noaptea În direct, stăteam acolo non-stop Îngrozit, distrus, Înnebunit, privind-o cum dispare zilnic puțin cîte puțin din fața mea și primind În plină figură loviturile somităților chemate pentru a elucida cazul, e tarată, zicea unul, privindu-mă ca pe un stagiar plin de dorința de-a Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]