8,846 matches
-
Aici” însemnând garsoniera lui de vizavi de Copou, o singură cameră, foarte luminoasă, care avea vedere spre parc, o bucătărie îngustă și o baie ca pentru bebeluși. Era aproape goală camera, doar patul - o dormeză autentică a anului aceluia, 1973, îngustă, cu arcurile ieșind, hodorogind la fiecare mișcare -, un dulap, două scaune, o masă mică, făcută de Octavă când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
materiale, lumina pe care poți pune mâna. De masa lor se apropie o tânără blondă, înaltă, cu gâtul lung, cu ochi albaștri și calzi, are o rochie albă, dreaptă, picioarele care nu se mai termină, niște sandale romane, simple, coapse înguste, nu poartă sutien, se vede, fata plutește, emană o energie caldă, pe care o simt toți, ca o balerină!, își spun studenții de la mese. Se așază pe un scaun la masa celor doi. Ani nu zice nimic, se uită numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a cercetat resemnat camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi cenușii și un zâmbet vesel, a apărut În ușa Întredeschisă. — Ai un ciocan? — Nu, regret. Poate că are unul doamna Doisprezece sau cum s-o fi numind. Străinul a pătruns În cameră. — Ești un locatar al acestui azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau acoperiseră pământurile slave. Tatăl lui Rainer depășește în fiecare zi, ori de câte ori face fotografii artistice, granițele meschine impuse astăzi Germaniei. În viața privată doar micul burghez cunoaște asemenea granițe, reprezentate în cazul fotografiei de îmbrăcăminte, iar Witkowski sen. sparge barierele înguste ale îmbrăcăminții și moralei. Mama și‑a dat seama imediat de la cine a moștenit fiul ei pornirile artistice: de la tată. Tatăl are ochi de artist amator. Dezbracă‑te, Margarethe, o să facem câteva poze nud! Iar să mă dezbrac și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din capul următor. Și toate astea se petrec în aer liber, unde oricum nu‑i nici urmă de libertate. Peisaje fade se întind în ploaie, nu li se văd limitele, dar acestea există totuși, și anume în capetele locuitorilor. Minți înguste au descoperit cei doi frați și în metropolă și jubilează fiindcă ei au depășit deja cu ceva timp în urmă aceste limite. S‑au năpustit cu dinții lor ascuțiți asupra cordonului ombilical vinețiu, ce‑i ținea legați de anumite locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zâmbet stângaci, strâmbându-și puțin colțurile buzelor, În timp ce scotea pudra albă pe o paletă metalică. Imediat Începu să o tragă pe nas cu un fornăit care mă zgâria pe creier. Stăteam așezat pe marginea patului, dar cum camera era foarte Îngustă, aproape că mi se atingeau genunchii de cei ai lui Monkey, așezat pe fotoliul din fața mea. Eram enervat că Îmi picase pe cap Monkey tocmai când voiam să mă gândesc pe Îndelete la bărbatul cu care stătusem de vorbă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
urmat. Bărbatul cu sticla de bourbon s-a ținut și el după noi, dar probabil că mergeam prea repede pentru el, fiindcă a obosit pe drum și s-a așezat jos, pe marginea trotuarului. Am intrat amândoi printr-o ușă Îngustă Într-o cafenea destul de spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tupeul să-mi spună În timp ce fugea mâncând pământul? „Tâmpitule! Nu te pune cu japonezii!“ Îți dai seama? Poți să crezi așa ceva? Pe urmă a venit un tip gras și sobru, Îmbrăcat cu o scurtă din molton croită prost, cu ochii Înguști, care zicea că vrea să devină scriitor. Tocmai mă Întrebam ce legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un roman inspirat din viața lui Yazaki, și dacă are succes, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Închise În urma lui. În mintea mea, silueta lui din spate și imaginea scorpionului zdrobit se suprapuneau. Mi-am adus aminte ce am Învățat mai demult, la un curs de cibernetică: veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putea fi un ziarist. Am scos pachețelul pe care-l aveam cu mine. Reiko Începu să-l desfacă acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra albă. Acestea sunt cadourile lui pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rog. Ne-am dat jos din mașini și l-am urmat înapoi pe drumul pe care veniserăm. După foarte puțin timp, am intrat în clădire, ferindu-ne capetele, pe o ușă verde și am mers de-a lungul unui pasaj îngust și lung. Nu țineți încuiată ușa aia? l-am întrebat. — Nu-i nevoie, zise paznicul. Aici nu e nimic bun de furat. Berea se ține în spatele porții. Am ajuns la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unde se termina autostrada, și am mers spre sud-vest către Hildesheim și Hamelin. Nu mai e mult, am zis peste umăr. Nu se auzi nici un răspuns. Am cotit de pe drumul principal și am condus încet câteva minute pe un drum îngust care ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și Himmler. — Dar pentru omorârea tuturor fetelor ălora sărmane, cineva trebuie să o facă, i-am zis. Mi-am îndreptat arma spre capul lui și am tras de trăgaci o dată; iar apoi am mai tras de câteva ori. De pe drumul îngust, șerpuit, Wewelsburg semăna cu un sat tipic din Westfalia, cu la fel de multe altare pe ziduri închinate Fecioarei Maria și borduri de iarbă de o parte și de alta a drumurilor, câte piese de utilaje de fermă zăceau pe afară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga ta o să vezi un drum mai îngust pe lângă o îngrăditură care urcă pe o pantă. Râzând batjocoritor, adăugă: — Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Subtitlul dialogului lasă de altfel să se creadă că ea va avea loc. Degeaba. Platon îl trimite pe Socrate să spună că există două feluri de existență, prinzându-l ca urmare pe Protarh mandatat de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că genul feminin și filosofia viețuiesc pe două planete definitiv străine. -16- Puteri ale contractului hedonist. Ceea ce domnește în Grădină, dar și în relațiile dintre indivizi, fie că fac parte sau nu din comunitate, este contractul. Trei Maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
le-am cunoscut prietenele, planurile, am fost și noi entuziaști, timizi, vigilenți, am luat și noi Cuvântul și l-am transformat în substantiv comun. Și chiar dacă, din motivele cunoscute (diametru mic, aspirație mare), orizontul Planetei Mediocrilor este mai apropiat, mai îngust decât cel pământean, nu o dată ne-am imaginat, împreună cu personajele noastre, că el este la nivelul întregii Terra. Considerația arătată lumii pe care o părăsim din motive tehnice se răsfrânge implicit și asupra celuia care ne-a fost sprijin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și albe biruinți Ne vom zvârli prin larma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lumii, în miezul căreia nenumărate figuri monstruoase de sfincși politici - în aparență doar intangibili - își etalau cu o hidoasă teatralitate dezinvoltă propriile ambiții diabolice tocmai spre a impune prin sânge și dictat umanității o nouă ordine generală raportată la îngustul lor perimetru de interese economice multiple. Pentru führer-ul național-socialist, de pildă, ideea de a distruge, conform istoricului C. Bușe, cu orice preț Rusia va fi rămas unul dintre acele vise personale cu Voie divină neîmplinite, care au ucis, din păcate
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
în vogă al momentului, Iosif Visarionovici Stalin - devenise dintr-o dată umbra închisă la culoare a unei istorii extrem de furtunoase a lumii, ce se ridica fumegândă acum la ceruri din cenușa nestinsă încă a nenumăratelor destine zăvorâte pe veci în spațiul îngust al unei secunde cu chip de ghilotină ucigașă, iar Europa răsăriteană șervețelul de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte mult plictis în fața conducătorului moscovit așa-numitul de istorici „procentaj al influențelor” zonale, prin care Rusia
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]