2,895 matches
-
de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de zor în bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta Avocatului. Antichristul trebuia creștinat, ca să nu distrugă lumea! À propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se poată înțelege și care să nu-i bage zâzanie între țărani, ca Ion Dragoș. Revizorul îl cunoaște, îl prețuiește și n-ar vrea să-l sacrifice; de aceea șovăie și mai încearcă să temporizeze, sperând că bătrânul se va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. Avea șase copii, dintre care cel mai mărișor era în clasa a cincea de liceu la Pitești. Trăiau cu toții aici, în casa preotului, până ce se va milostivi Dumnezeu să înmoaie inima boierului Miron și să aducă pe Anton în locul bătrânului Nicodim, că Filip are gospodăria lui părintească și s-a așezat la socrul său numai ca să nu-l lase singur la bătrânețe. ― Ai văzut? zise Dragoș în uliță, când ieșiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Voia să lucreze în cancelaria comunală, pentru că aici era, în fund, o odaie bună de arest pentru mai mulți, pe când la sediul postului n-avea decât o cămăruță în care nu încăpeau nici trei oameni. Primarul veni roșu, gâfâind și înmuiat. Trecând prin fața cârciumii, a intrat și a înghițit o jumătate de țuică, să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat prost din pricina unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o dreagă cu "stați, măi fraților, să ne înțelegem". Vorbele oamenilor se împrăștiau și nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se stăpâni și zise rece: ― La mine degeaba veniți, că eu n-am moșii de vânzare. Oamenii se zăpăciră. Numai Marin Stan ridică glasul: ― Apoi conița nu mișcă fără voia dumneavoastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vânzarea Babaroagei. ― Cred că ea e mai înțeleaptă ca tine și nu va cere despărțirea! făcu Miron Iuga. ― Ar fi mai dezagreabil pentru ea! zise Grigore. 2 Gerul ținea de patru săptămâni, dinainte de Crăciun, și nici gând să se mai înmoaie. Satul părea îngropat în zăpadă până-n brâu. Focul în vatră nu se putea stinge. Boierul Miron s-a îndurat de suferința oamenilor și i-a lăsat să-și aducă din pădurea lui crengi, uscături, fără parale și fără să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n brâu, i-a oprit: ― Încet, hăi, c-aici nu e teatru!... Ce poftiți și pe cine căutați? Începură respectuos să-i povestească durerea lor. Satisfăcut, portarul se înmuie și nu-i ascultă până la capăt: ― Domnul ministru încă n-a venit... Poate să vie mai târziu... Mai stați pe aici să vă încălziți nițel... Stătură. Peste vreun ceas portarul îi vesti că domnul ministru nu mai vine azi. Mâine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese și continuă mai calm.) Ați apucat pe căi rele, nenorociților! Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inspira. În fiecare seară dorul și-l plângea în strofe fierbinți. Nu mai cizela și nici nu le scria cu gândul să le publice, ci doar ca să-și mângâie inima. Roșu, după ce plecă Deliceanu și reporterul, își reluă explicațiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare. Tânărul Herdelea se făcea că-l ascultă, dar vorbele îi intrau pe o ureche și-i ieșeau pe cealaltă ca niște sunete fără sens. Îl preocupa numai Tanța. Se gândea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea: ― Dă-te la o parte, nea Leonte! Lasă-mă, nea Toadere, n-ai auzit cum m-a ocărît? Vreau să-mi spuie burduhosul ce-am greșit eu de mă ocărăște în așa hal
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curtea dumitale și nici n-am poftă să ies, uite-așa! ― Nu ieși?... Din ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai atunci că te învăț eu pe tine omenie, tîlharule! Vocea bătrânului Iuga se schimbase și se înmuiase. Intră repede în casă. La fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva clipe și se suduiră. Marin, simțind că toți îi sunt potrivnici, se înmuie: ― Apoi lasă c-om vorbi noi altă dată, dacă-i așa povestea!... Nu face nimic, Leonte, ai să mai vii tu la moara mea! ― De ce nu te-ai agățat de cai, procopsitule, că n-ai și ți-ar prinde bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pus să omori pe creștinii lui Dumnezeu și nu vrei să asculți poruncile care trâmbițează în văzduhuri... ― Jos, jos! strigară câțiva soldați zeloși. ― Ce porunci?... Ce zice?... făcu maiorul uluit de atâta îndrăzneală, după ce de azi-dimineață se silește să-l înmoaie. ― E nebun, domnule maior, trăiți! zise plutonierul Boiangiu. ― Nebun?... Las'că cunosc eu nebuniile astea! strigă Tănăsescu. De altfel banditul ăsta a fost ieri în fruntea rebelilor și a îndemnat pe soldați la nesupunere... L-am auzit eu cu urechile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spui că am motive întemeiate care ar explica acuzația pe care ai formulat-o împotriva mea? Este jignitor! Spune-mi unul! ― Ascultă, lucrăm amândoi pentru aceeași companie... Dallas schimbă tactica. Deoarece acuzațiile directe dăduseră chix, va încerca să-l mai înmoaie pe Ash, s-o ia pe coarda camaraderiei. Își zise că atmosfera infirmeriei îi făcea foarte pararanoic, pe el, Dallas. Era, evident, mai simplu să arunci răspunderea dramei în cârca unuia cu care putea discuta, ca Ash, mai lesne decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
viață cât mai lungă. Doar Gelu, nevastă-sa și copiii lui știau cât de lungă va fi a lui. Todiriță a dat dintr-o suflare vinul pe gât. La aceeași vârstă cu prietenul lui e în putere. El și-a înmuiat doar buzele în vinul din pahar. Apoi a continuat să povestească o altă năzdrăvănie. Pe când avea vreo nouă ani, bunică-sa dinspre tată, îi spune într-o dimineață de primăvară, să pună un ou la fiert. Expresia folosită pentru a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mânca toți patru un ou? A întrebat bunica. - Cum? Am răspuns eu. Uite, avem un dărăb de mămăligă de aseară, spargem oul într-un capăt și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un ou fiert moale la prășit și cu o bucată de mămăligă. La vremea mesei, se așează omul să mănânce, sparge oul fiert la un capăt, ia un pai, îl înfinge în ou, ia o înghițitură de mămăligă, linge paiul înmuiat în ou și se satură. La prânz face la fel, dar nu termină de mâncat tot oul. Mai lasă și pentru masa de la chindie și tot nu-l termină. Se mai întoarce acasă cu cei mai rămâne ca să mănânce și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a înfășurat o cârpă, au înmuiat-o în motorină și i-au dat foc. Cu feștila aprinsă s-au dus la lada de scule. Când au dat să tragă capacul, cum era bătut în cui, n-au putut. Motanul a tăcut. Au luat un levier din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
deglutiții cu aport alimentar sau de lichide (V. Burlui). Are un caracter de voluntariat, putând fi întreruptă. S-au emis mai multe variante ale mecanismului de deglutiție. Importante pentru noi sunt mecanismele după care se produce succesiunea fazelor: - bolul alimentar înmuiat în salivă este plasat pe fața dorsală a limbii; - arcadele dentare realizează poziția de ocluzie centrică, fixând mandibula la baza craniului; - în acest mod, mușchii coborâtori ai mandibulei devin ridicători ai osului hioid, deschizând traseele laringo-esofagiene; - mușchii limbii se contractă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
lamboul destul de întins; ea are însă tendința la retracție cu aproximativ 1/3 până la 1/2 în cursul cicatrizării, proces de care se va ține cont la prelevarea grefei. Se plasează pe buza inferioară a bolnavului o compresă de tifon înmuiată într-o soluție de oxibuprocaină 0,2%, pentru anestezia mucoasei, după care se execută o anestezie prin infiltrație, cu xilocaină adrenalinată 0,5%, sub mucoasa buzei inferioare; se introduce între arcada dentară și mucoasa jugală, de fiecare parte câte un
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
prea scandaloase pentru a fi înregistrate. În timp ce se află atârnat pe cruce, spectatorii cred că Isus l-a chemat pe Ilie (eloi [„Dumnezeul meu”] se aseamănă fonetic cu elia [„Ilie”]). Ni se spune apoi că „cineva a alergat și a înmuiat un burete în oțet și, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea” (Mc 15,36). Probabil, deoarece acest gest era făcut din batjocură și nu din simpatie, soldații nu l-au împiedicat. Cuvintele: „Lăsați, să vedem dacă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Apoi își depărtă cât putu mai mult brațele și rămase așa, nemișcat, cu ochii la rănit. - Cristu! strigă din nou. Cristos pe cruce. Fă și tu cruce. Ridică trei degete în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un mare zâmbet. Câinele se apropiase și-i lingea mâna încremenită pe bulgărele de pământ. - Se preface că nu înțelege, spuse Iliescu, și scuipă cu furie în lături. Zamfira intră în porumbiște și câteva clipe în urmă se întoarse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai ieșea, copiii din ziua de azi n-are nici frică și nici rușine. Cartierul Berceni — E raiu pe pământ aicea la voi... zice, lăsându-se să cadă pe scaunul din bucătărie. Căldura i-a înfierbântat fața și i-a înmuiat încheieturile, de nici nu-i mai vine să se miște. Se uită la ceștile de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]