2,073 matches
-
văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înainte de a-i îmbrățișa, să mă pot întoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... Și totuși, în doi ani, o singură dată am fost acasă cinci zile! înțelegi? O, câinii, cîinii! Scrâșni dinții, cu lacrimi gârlă pe obrajii grași, înroșiți de emoție. Se auziră pași coborând în adăpost și Klapka se potoli brusc, întorcîndu-se cu spaimă spre intrare. Era un sublocotenent care venea să ia înțelegere cu Bologa în privința serviciului de noapte. ― Poate să ne viziteze și la noapte reflectorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
asta îl amuza!“. Răspunde în sfârșit: — Nu mă mai surprinde nimic. Dacă ați fi văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-l aud vorbind despre Clămence, evocându-i imaginea și numele, a fost ca o lovitură: era ca și cum ar fi încercat să orneze o grămăjoară de bălegar cu un fir de iasomie. — Tăceți! i-am spus. Se holbă la mine, se înroși și țipă furios: — Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în această casă micuță. Tristețe păstrează încă față de mine acea distanță respectuoasă, dar nu ratează niciodată ocazia să mă întâlnească pe drum cel puțin o dată pe zi. Ieri, nu știu dacă a fost din cauza frigului, dar cred că s-a înroșit la față. Are o servitoare bătrână, Barbe, care locuiește acolo cu soțul ei. Mă înțeleg bine cu ea. Câteodată iau masa cu ei. Am luat obiceiul ca, în fiecare dimineață, să urc în vârful colinei. Este acolo o pajiște mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și editor. Își făcea practică pedagogica la Editură Cartea Românească unde redactorul-șef o punea la cele mai dificile treburi. Adesea o lasă pe ea să decidă ce și cum publică. Știam că-și ațintise ochii asupra mea și mă înroșisem puțin. -Nu-l deschizi? întrbă el curios. Am inceput sa desfac cu grijă ambalajul, folosind cuterul de pe birou.Era într-adevăr o carte cu un titlu incitant, care făcea referire la puterea politică într-un stat. Pe foaia liberă de la inceput
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
am timp să mă îngrijesc și de tine acum, Noga este în întârziere, la fel și eu, iar el încearcă să stea în șezut, îl văd zvârcolindu-se în pat cu mișcări greoaie, îi tremură brațele bronzate, fața i se înroșește din pricina efortului și a jenei și șoptește, Naama, nu mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi se adună firișoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Stareță și a început să strige la noi cu un glas plin de asprime și duritate: - Ce căutați aici în pantaloni? Cum ați ajuns până în curte? Nu vă e rușine? Asta-i rușinea rușinilor! Ieșiți afară! Am încremenit. Mama se înroșise toată, dând să fugă. Prietena mea și cu mine am început să ne scuzăm: - Ne pare rău, nu am știut că nu putem intra în pantaloni lungi. Nu ne puteți da câteva minute niște fuste? Mama își dorește mult să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
miniaturizate. Aveam, de pe atunci, micile noastre iubiri secrete și muream de curiozitate să le aflăm și pe ale celorlalte. Astfel, apelam inteligent la „Flori, fete sau băieți, melodii sau cântăreți“ sau „Consecințe“ și urmăream cu atenție care dintre noi se înroșește la pronunțarea vreunui nume. Iubirile se dezvăluie la un chat pe net, unde răspunsurile se pot nuanța discret cu vreun smiley intimidat sau o mutrișoară roșie din ale cărei urechi iese fum (în cazul acesta, informația este cu siguranță validăă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
-sa până pe la 30 de ani și lăsat brusc să se descurce de unul singur. Așa ceva trebuie să înțelegi. Dar să termin, totuși, capitolul obligatoriu cu amintiri din Comunism... În primul rând că m-a șocat înjurătura. Taică-meu se înroșise, i se umflaseră venele gâtului și-mi tot repeta, furios, ultima parte a bancului. Încercam să scot măcar un chițăit, să mă prefac amuzat, taică-meu lovea apa cu palmele, se strâmba. Mă gândeam că o să mă înece, așa că până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nici nu era în camera din spate. Sebastian îl găsise în cămăruța din spatele biroului, o cameră mică și goală unde bâzâiau zeci de monitoare ale camerelor video. Era căzut pe podea, își strângea pieptul și încerca disperat să respire. Se înroșise puternic la față, iar ochii îi erau orbiți de durere. —Dumnezeule... Am îngenuncheat într-o secundă să îi iau pulsul. Sebastian, lângă mine, suna deja după ajutor. —Urgență, spunea, avem nevoie imediat de o ambulanță în clădirea Mowbray Steiner, Broadgate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Dumnezeu, Sam, vino înăuntru, a spus el aruncând priviri scrutătoare pe coridor, de parcă ar fi fost urmărit. Ai dreptate, am fost eu de acord. Pe hol nu am cu ce să te leg. Chiar și rădăcinile părului i se înroșiseră. I-am făcut avansuri. Era îmbrăcat într-un costum alb din pânză și o cămașă albastră din care îi ieșea gâtul puternic și ferm ca o coloană grecească. Era ceva la Sebastian care mă trimitea la asemănările astea poetice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
secret, nu? Mi-a aruncat o privire cu un colț al ochiului. Mi-e teamă că nu știu despre ce vorbești. —James Rattray-Potter, i-am spus. Ți-a tot furnizat detalii pentru bârfele de la „Agendă“, nu-i așa? S-a înroșit. — Nu este nimic în neregulă cu asta! a exclamat. De cealaltă parte a biroului, Anne-Marie și-a ridicat ochii din calculator și s-a încruntat. Jordan și-a coborât vocea din nou. —Vreau să spun că fiecare agendă depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ah, pentru Dumnezeu, Suki, nu mai face atâta caz din asta! Dom a fost cu mine, dacă într-adevăr vrei să știi, da? Ne-am tras-o de ne-au sărit capacele. Ești mulțumită acum? Fața lui Suki s-a înroșit, de parcă Belinda ar fi plesnit-o din nou. Nu i-ai spus, nu? a zis încet, uitându-se la Dominic. Ce să-mi spună? a întrebat Belinda curioasă. Am simțit cum Dominic a ridicat din umeri, dar mâinile de pe brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii vindecându-se cu descântece (di-șărpi) și cu fierul Înroșit În foc... (Nici până În ziua de azi n-am aflat care ar putea fi... explicația științifică a „arsurilor de șarpe” - nu numai că le-am văzut cu ochii mei pe tălpile copiilor din Mana, dar, o dată, am avut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cel mai puțin. Ea Își ridică privirile de pe raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric pus pe foc. S-o fi stins. Mi-am dat silința să rîd cît mai plăcut și să par cît mai vesel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
La ce bun? — De ce nu mi-ai zis de la bun Început că magazinul din orașul F furniza combustibil? Să nu-mi spui că n-ai știut. N-ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu v-aș fi spus eu, nici n-ați fi știut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de câteva persoane cărora le-a răspuns jovial, netrecând însă cu vederea reacția Iulianei, care se înroșise ca un copil prins asupra unei fapte nepermise. „Doamne, cuminte este fata asta! Încep să cred că pe ea nu a mai avut-o niciun bărbat. Așa se poartă. A roșit toată... Mă rog, la vârsta pe care o are
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
informația inițială. Discuțiile între jurnaliștii aflați la fața locului erau pline de dubii, dar, cum toată lumea știa că cei doi formează un cuplu extrem de discret în privința vieții personale, ne-am gândit că au păstrat discreția și de această dată. În vreme ce înroșeam telefoanele încercând să primim o confirmare oficială, am fost sunată din redacție și mi s-a cerut să intru în direct. Deși aveam dubii, nu mi-am exprimat clar poziția și am acceptat să intru, parțial și din cauza obsesiei presei
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Stătea în partea din spate a bisericii, în blugi și un tricou alb, iar brațele îi arătau bronzate și puternice. Aproape mi-a stat inima când l-am văzut și mă întrebam cum o să trec pe lângă el fără să mă înroșesc. E greșit să flirtezi în biserică, gândeam atunci. Cum mergeam spre ieșire, m-am rugat la Sfântul Ioan să mă ajute să nu mă împiedic sau să mă fac de râs. Și când am ajuns la capătul intervalului, Paul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
râde Janice. Am plecat de la coafor și acum stau întinsă pe un solar la un salon de bronzat. Oamenilor li se pare ciudat că mă duc la solar, pentru că niciodată nu mă bronzez prea tare. Pur și simplu mi se înroșește puțin fața și îmi mai apar câțiva pistrui, dar solarele mă fac să mă simt de parcă aș fi stat la soare. Și mi-e cald și bine tot restul zilei. Așa că asta e scuza mea. Desigur că nu le recomand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
picioare în haine de firmă, sigur noi suntem. Mai știți că ne cumpărăm toate hainele din State? Și unele dintre ele (mai ales gențile și bijuteriile ) sunt false. Șșșșșșș... — Am avut o întâlnire, spun și sunt sigură că m-am înroșit. N-am mai folosit cuvântul ăsta de așa de mult timp încât aproape am uitat ce demodat sună. O întâlnire. Hmmm. Nu prea numesc nopțile în care ies cu Tim întâlniri. De fapt, nu prea știu ce sunt. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
citească The Economist. Când mă apropii, strâmbă din nas de parcă aș mirosi urât. — Da? întreabă ea cu o voce pițigăiată. — Am venit să văd dacă sunt jeleuri în căruciorul de duty-free, spun. Și spre marea mea rușine, simt cum mă înroșesc, deși nu am făcut nimic greșit. Deschid căruciorul și încep să caut la repezeală prin el. Simt cum Snakely se uită la pantofii mei, la dresurile mele, părul meu, la tot. Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]