1,882 matches
-
taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea al familiei, timpul dintre întoarcerea de la școală și înserare nu-mi ajunsese pentru tras cu sania și pentru joacă, iar lecțiile rămăseseră nefăcute. Eram în clasa I și aveam de transcris un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
când va ajunge „gospodar la casa lui", munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
plin comunism. Dar orice început cunoaște, în această lume trecătoare, și un sfârșit, iar noi ne îndreptăm cu pași repezi spre el. Soarele naționalismului e trecut cu mult de amiază, radiind în spectacolul de culori al amurgului. Vântul rece al înserării va bate în curând peste această epocă și nu rămâne decât istoriei să o judece, punând-o în balanță. e. Identitatea viitorului Apartenența la o anumită cetățenie pare să devină proxima formă dominantă de exprimare a identității. Unele nații mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Poate că Încă mai poți... Nu știu. Sunt părți neterminate. S-a Întors să privească păduricea de pini de lângă faleză. Eu am să aștept afară. Dispui de toată noaptea. Crezi că-i bine? Până În zori. - Cred că-i bine. Lumina Înserării venea muribundă dinspre pini, Învăluindu-l pe Markovic Într-un aer roșiatic, ce părea să se amestece cu lumina picturală a scenelor reprezentate pe perete. Faulques l-a văzut surâzând, cu țigara În gură, luându-și rămas-bun de la pictura murală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frumos; așteptare; așteptat; beznă; ceartă; cîndva; credință; mă culc; culcare; descoperit; desen; dimineața; 4 dimineața; disco; Doamne; dor; după miezul nopții; efort; eu; exagerare; facebook; fain; de făcut; felinar; film; floare; foarte; frică; începe; încet; încolo; îndată; îndelungat; îndepărtat; înnoptat; înserare; întîrzia; a întîrzia; întunecat; later; lene; leneș; mare; melancolie; miază-noapte; miel; miez; minut; mort; mult timp; la naiba; nedormit; neglijență; 2 noaptea; de noapte; noi; odihnă; ora 24; ora 3; ora de somn; oră tîrzie; panică; parcare; pedeapsă; petrecere; pocăință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu dedică poeme unor confrați suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de vis, înserarea coboară ca un vis, singurătatea este alungată, fiindcă, odaia se umple cu vis: "E o vioară pe care am plăsmuit-o/ în atelierul meu din țara viselor". 6 Și Ion Caraion se apropie de peisajul copilăriei, de târgul bacovian cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în care imaginile vizuale se împletesc, de cele mai multe ori, cu imaginile auditive. În aceste strofe se combină descriptivul cu meditația: buciumul nostalgic "sună cu jale", apele "plâng, clar izvorând din fântâne", turmele urcă dealul care se proiectează spre cer, în timp ce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii erotice. În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două strofe relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
norii, bolovanii care exprimă ideea de durată, timpul imanent, din care coboară pasul (durata transformată în act uman). Femeia se poate naște din durată (bolovan), din trecător (frunză verde pală), în coordonate terestre sau cosmice, asigurând echilibrul necesar: "Dintr-o înserare-n seară/ pasul tău de domnișoară./ Dintr-o pasăre amară/ părul tău de domnișoară". Fiind situată între real și posibil, privirea poetului în stare să vadă și altceva, are influență asupra timpului, remodelează lumea, provoacă uimirea: "O secundă, o secundă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trezirii poporului. "Ea-l duce spre propășire sau decădere, după elementul ce predomnește în dânsa, cel bun sau cel rău, în luptă totdeauna, în luptă neîmpăcată, ca lumina cu întunericul". Într-o societate bolnavă, răul se întinde "ca umbra în înserare". Când începe a se redresa, când se anunță zorii, lumina e încă amestecată, binele îngemănat până la nediferențiere cu răul. Partea cea mai activă a comunității e obligată a-și spune mereu cuvântul, a mijloci împlinirea marilor nădejdi colective. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Aschenbach, personajul din Moartea la Veneția, al lui Thomas Mann, dispariția tinerei fete. Interogația din finalul romanului Muntele vrăjit, al aceluiași autor: ,,oare din această sărbătoare a morții, din pârjolul netrebnic care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălța într-o zi dragostea?"276, trădează, în fapt, aceeași lipsă a afectivității de care suferă și personajele blecheriene. Plecând de la aceste considerente putem identifica în textul blecherian ,,mecanismul angoasei" pe care Heidegger îl descria în Ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nici nu încurcă, nici nu edifică; ilustrare pentru o teorie a secundarului, însă, dacă nu treci de galben, nu ajungi la roșu, apoi la roș. Când personajul este pe pragul dintre epoci, trecerea este luminată în roș16. (S5b)...cerul de înserare era deasupră-i albastru (s.n.), limpede, adânc (s.n.) (Eminescu: 2011, II, 43). (S5c) Nouri mari, rotunzi și plini pare-că de vijelie treceau pe cerul adânc-albastru (s.n.); prin ei munții ridicau adâncuri (s.n.) și coaste-n risipă..."(Eminescu: 2011, II, 44). Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
garoafa Ce-o poartă-n rît spre tine scroafa Ca să ți-o prinzi în păr cu-agrafa Și cît de-albastru-i trandafirul Din care extragi elixirul De viață lungă cum e firul Și cît de galbenă e floarea Soarelui dulce-n înserarea Pe care-o mișcă-n aer boarea Și cît de mov este laleaua Cînd tu ridici la geam perdeaua Ca să ne-arăți sînii ca neaua
Culorile terținelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8697_a_10022]
-
nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte de aur și de rubine, pe când midinetele în mers siluetează zâmbetul naiv și pervers"600. Pictorul influențat de impresionism avea o expoziție la Ateneu, subiectele pânzelor fiind aproape toate pariziene, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
concretă (în sens lingvistic sau grafic), viziunea trebuie supusă unei acțiuni colective exercitate de factori spațiotemporali. Spațiul este reprezentat atât de coală de hârtie, cât și de placă de gravura, fiind, ulterior, metamorfozat în manuscrisul anluminat. Timpul este reprezentat de înserarea unui fragment din Eternitate în timpul finit, dezarticulat. Pentru a sintetiză demonstrația mea de până acum, aș putea enunța categoriile generice blakeene de "timp" și "spațiu", în acord cu rolul lor funcțional din cadrul procesului de creație artistică. Astfel, "timpul" poate fi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.: Auzi, mândro, ce s aude, trei miori dalbe zbierând? Urmând după un substantiv în Ac.: A privit cercetător prin înserare pe uliță în jos, dar n-a văzut-o venind. Funcția de atribut predicativ a unui adjectiv încetează, devenind nume predicativ, dacă verbul regent este un semicopulativ”: Te lași furat de tainica beție. Elevul a ajuns fruntaș în clasa lui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata cea mare la care În curând vor veni pețitori, Își continuă Împodobirea cămășii cu mărgele, badea Mitru va povesti nevestei și copiilor Întâmplările din noaptea trecută. În curând se lasă Înserarea și se va Încheia Încă o zi de muncă. Pentru mamă și fiica cea mare ziua de muncă se va Încheia Însă mai târziu. Nu peste mult timp, vor veni pețitorii și fata trebuie să aibă zestre cum se cuvine
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de clopote, tălăngi, pocnituri de bici, strigătele stăpânilor și copiilor, plânsete, înjurături sau cântece, mugetele și behăiturile animalelor din turmele de oi sau cirezile de vaci. Tablourile din pastelurile lui I. H. Rădulescu sau G. Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de răbdat de foame și nu rezistau la școală prea mulți. Dintre imaginile din copilărie sunt vii cele în care pe casa bunicăi Ruxanda (călugăriță spre bătrânețe) urca o capră care ne speria, c-ar fi necuratul; împușcăturile dintr-o înserare de vară care au pus capăt unei vieți, Toader Tătărăscu omorându-și copilul; o învățătoare care la înlocuit pe învățătorul Hristache Popa (arestat) doar 3 zile și apoi dusă la Boghești; vestitul cal bălan al dlui învățător (punea pe unul
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
al revoltei anticomuniste 67. Această recuperare simbolică a participării a avut o funcție eliberatoare și deculpabilizantă, revelându-se ca ritual eficace, solidarizant și productiv. Un spațiu devenit simbolic cel al "zonei libere de (neo) comunism" -, un timp anume cel al înserării, liber de obligațiile cotidiene consolidează recuperarea libertăților cetățenești libertatea cuvântului, libertatea credinței, libertatea presei, libertatea opțiunii politice și redimensionează revolta din decembrie, care a devenit astfel abia retroactiv o revoluție în sensul deplin al cuvântului. Generația adultă a recuperat atunci
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]