1,425 matches
-
Judecătorul și El Mirele, știe când și în ce ceas vine și când va zice: Deșteaptă-te cela ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos (Efes. 5, 14). Căci precum, făcându-Se om, flămânzește și însetează și pătimește cu oamenii, așa împreună cu oamenii, ca om, nu știe. Dar dumnezeiește, fiind Cuvântul și înțelepciunea întru Tatăl, știe și nu e nimic care să ignore. Așa și despre Lazăr întreabă omenește Cel ce, plecând spre el, îl scoală
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda faptului că discursurile moderne sunt mai degrabă mimări, simulacre, jocuri teatrale de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric; 2) disocierea sistematică a propriei noastre identități; 3) sacrificarea subiectului cunoașterii prin destructurarea lui în profunzime pentru a-i evidenția funcțiile (politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un... adevăr suprem, "niciun sacrificiu nu este prea mare"202. Însă Foucault nu face jocul iluzionist al căutării unui adevăr inaccesibil și situat în "sfere înalte", ceva transcedental și invizibil, ci urmărește, ca orice istoric, recompunerea adevărului, și de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor exagerări sau al unor ipoteze discutabile (cum ar fi, bunăoară, afirmația că Eminescu este un precursor în domeniul fizicii, un om cu mari intuiții în sfera științei). Primul studiu aprofundează ideea că Eminescu, fiind un mare poet al Ființei, însetat de absolut și de forme perfecte, este atât de implicat în contemporaneitate,prin numeroasele afinități cu iluștrii creatori ai timpurilor noi, încât poate fi considerat și un poet al secolelor XX-XXI. Cea de-a doua lucrare, alcătuită dintr-o suită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
y"qóm we-’aƒar ‘Är niqepó zo’Ö: „Știu că Răscumpărătorul meu e viu și că El, în ziua cea de pe urma, va ridica iarăși din pulbere această piele a mea ce se destramă” (Iov 19,25). Sufletul omului credincios e „însetat de Dumnezeul cel viu” (Ps 42/41,3), perceput că izvorul vieții și al bucuriei. În Cartea lui Ieremia, Dumnezeu spune despre poporul său: ’oÖ ‘az>ó MeqÄr mayim ƒayym..., „M-au părăsit pe mine, Izvorul de apă vie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine la mine nu va flămânzi și cel care crede în mine nu va înseta niciodată”, după cum Înțelepciunea din Prov 9,5 îndeamnă: „Veniți și mâncați pâinea mea și beți vinul pe care l-am dres pentru voi”. Descrierea Înțelepciunii din Înț 7,25-26 folosește expresii identice sau asemănătoare cu cele aplicate mai tarziu lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
general, cu mici excepții, cât se poate de lin, conferind peste tot o atmosferă de liniște și calm". De pildă, poșta și căile ferate au funcționat impecabil de la început. În același timp, comandanții militari - în multe cazuri pentru instigarea "consilierilor" însetați de răzbunare - au luat un șir întreg de decizii ce contraveneau legii. După entuziasmul și după calmarea spiritului de sacrificiu manifestate în primele zile, măsurile administrației militare păreau asupritoare și dictatoriale. În general militarii vroiau să facă totul ei singuri
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să se conjuge cu definiția formulată de Henri Morier: "ironia înseamnă expresia unui spirit care, însetat de ordine și dreptate, este contrazis de inversarea unui raport natural normal, și care, simțind dorința de a râde detașându-se de manifestarea unei greșeli sau a unei neputințe, o stigmatizează răsturnând la rândul său sensul cuvintelor (antifrază) sau descriind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
depănam amintiri despre „locurile” dragi ale copilăriei, când totul părea un basm continuu cu zâne, zmei și Feți-Frumoși, apoi făceam haz de unele fotografii mai vechi cu zâmbete convenționale care acum ni se păreau caraghioase. Cu Înfrigurarea pelerinului În deșert, Însetat de cunoașterea binefăcătoare, ca pe o poartă fermecată care ne oferea o altă „lume”, despre care știam puține lucruri și acelea trunchiate, răsfoiam revistele și cărțile aduse. Oricum, ele m-au ajutat să navighez cu imaginația spre acele ținuturi aborigene
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Dimineața plecăm de la Baguio, străbătând Valea Trinidad, de-a lungul Munților Halsema, cu peisaje deosebite, cu sate răspândite pe coline și minunatele terase cu plantații de legume ale triburilor Benguet. Policromia este de-a dreptul surprinzătoare și totodată plăcută ochiului, Însetat de frumos: arborii nara care se Înșiră de-a lungul șoselei, de un verde sumbru sau desfrunziți În celelalte anotimpuri, cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
636-642; Călinescu, Ist. lit. (1941), 826, Ist. lit. (1982), 905; Mihai Niculescu, „Charmion sau Despre muzică”, UVR, 1942, 1; Petru Comarnescu, Lucrări de filosofie românească, RFR, 1943, 9; Romulus Vulpescu, A murit un poet, GL, 1958, 4; Const. Ciopraga, Un însetat de armonii: Dan Botta, IL, 1958, 2; Aurel Rău, Dan Botta, ST, IX, 1958, 2; Laurențiu Ulici, Dan Botta, „Eulalii”, CNT, 1966, 34; Negoițescu, Lampa, 40-43; Emil Manu, Muzică și literatură, București, 1966, 63-64; Marin Mincu, Dan Botta, AFT, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
care l-au marcat au fost haikuurile, teatrul lui Jerzy Grotowski și poezia lui G. Bacovia. SCRIERI: Ninge la izvoare, București, 1967; Viața și petrecerea, București, 1969; Mușuroiul, București, 1970; Clar și singurătate, București, 1972; Utopia ninsorii, București, 1975; Spiritul însetat de real, București, 1978; Autori și spectacole, București, 1980; Spiritul însetat de real, postfață Petru Poantă, București, 1980; Pielea minotaurului, București, 1982; Inimile de platină, București, 1984; Joc și înviere, București, 1985; Ideogramă: arta insomniei, București, 1986; Poesii, București, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
și poezia lui G. Bacovia. SCRIERI: Ninge la izvoare, București, 1967; Viața și petrecerea, București, 1969; Mușuroiul, București, 1970; Clar și singurătate, București, 1972; Utopia ninsorii, București, 1975; Spiritul însetat de real, București, 1978; Autori și spectacole, București, 1980; Spiritul însetat de real, postfață Petru Poantă, București, 1980; Pielea minotaurului, București, 1982; Inimile de platină, București, 1984; Joc și înviere, București, 1985; Ideogramă: arta insomniei, București, 1986; Poesii, București, 1996 .Traduceri: Jean-Paul Sartre, Greața, pref. Romul Munteanu, București, 1981. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Caraion, Duelul, 133-135; Piru, Poezia, II, 407-409; Ciobanu, Incursiuni, 110-112; Raicu, Critica, 356-358; Al. Andriescu, „Utopia ninsorii”, CRC, 1976, 5; Aurel-Dragoș Munteanu, Cristalele de gheață ale poeziei, LCF, 1977, 50; Iorgulescu, Scriitori, 135-136; Raicu, Practica scrisului, 355-359; Laurențiu Ulici, „Spiritul însetat de real”, CNT, 1978, 41; Nicolae Ciobanu, Explozii ale sufletului captiv, RL, 1978, 43; Paul Dugneanu, Luciditatea conștiinței și limbajul antiretoric, LCF, 1978, 52; Victor Atanasiu, Grație și gravitate, „Scânteia tineretului”, 1978, 30 decembrie; Doinaș, Lectura, 230-235; Felea, Aspecte, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
poate fi recunoscut după încercările repetate de a trece de la o geografie la alta, de la o vârstă la alta, de la un mediu la altul, în general. Trecerea, călătoria, părăsirea și naufragiul, descoperirea insulei, sunt inevitabile pentru acești scriitori neliniștiți și însetați de inedit. Consecința faptului că mereu pribegesc, operele Desperado sunt inundate de o nevoie acută de acasă, de un sentiment de dezrădăcinare. Unii autori vin în literatura britanică din alte spații (India, Japonia, Africa, SUA). Faptul că s-au născut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mai există "următoarea, vă rog", ziua cea din urmă. Rima nu implică ironie, recâștigându-și ceva din forța lirică pe care o pierduse. Nu mai găsim refrenele distrugătoare din Eliot. Familiar și blând, Larkin se supune lirismului: Mereu prea însetați de viitor, Luăm răul obicei de a aștepta. Ceva se tot apropie; zi cu zi Ne spunem până atunci, Cu ochii la ținta măruntă, precisă, Scânteietoare a făgăduinței care vine. Descoperă acum și tema singurătății. În tot ce scrie, Larkin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii Astley Cooper, James Syme; italienii Tito Vanzetti și Francesco Ritzzoli (ortoped); germanii Bernard von Langenbeck, J. F. Diefenbach (plastician), Karl Ferdinand von Graefe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
puternic, să mă îndur de el, de cel supus. Eu, cel mai liber, îl eliberez pe cel mai supus și în același timp sunt eliberat de cel mai supus, care este cel mai liber. Suntem în aceeași măsură liberi și însetați de libertate, pentru că în aceeași măsură am pierdut și am dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
l-a împușcat mortal pe brutalul șef al Poliției de la Iași, Manciu, pentru ca, după aceea, să fie achitat de către un juriu. Iorga spumega de indignare 116. În fond, nu trebuie să-i considerăm pe membrii unui juriu drept niște fiare însetate de sînge! Achitarea aceasta era dovada urii oamenilor față de birocrația și de brutalitatea poliției lui Brătianu. Trebuie să înțelegem și mentalitatea acestei zone, care nu considera că o crimă politică fără nici o motivație de profil personal era tot una cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceea ce reprezenta Ludendorff, scria: "Moartea unui păgîn: cea a lui Ludendorff. Ludendorff nu și-a găsit pacea în sînul lui Dumnezeu pe care l-a respins brutal ca intrus semit în templul strămoșilor lui... și-a dus sufletul atît de însetat de luptă, biruință și dominație în Walhalla lui Odin ca să sălășluiască printre semizeii aceia nemiloși". Iorga adăuga că Războiul cel Mare pentru stăpînirea lumii (la care, după părerea lui Ludendorff, numai rasa germană avea dreptul) a fost plănuit, inspirat și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zece ani de temniță, a murit la Miercurea Ciuc. Am primit de la cucernicia sa, în acea noapte, împărtășanie sub formă de bucățele de prescură pe care le voi duce la Aiud și, înmulțite cu pâine, preoții de acolo vor împărtăși mulți însetați de trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, care așteaptă să-și liniștească sufletul. Părintele Nil era încălzit de pe drum, iar în cameră era multă nădușeală și lipsă de aer, lucru pentru care și-a dezbrăcat sutana. Rămânea într-o cămașă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
des amateurs : Să recunoaștem că, până în clipa de față, literatura noastră nu posedă decât prea puține traduceri de înalt nivel din literatura poetica universală. Un entuziasm, o pasiune arzătoare pentru traducere a existat cândva la noi, în duhul unor poeți însetați de largi orizonturi, în perioada de formare a limbii moderne, dinainte de Eminescu. Din motive lesne de înțeles, acel cuvant de început n-a putut să dea roade, care să rămână, graiul literar poetic fiind atunci însuși în faza tatonărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și spațiu. Punctul final al călătoriei este spațiul demiurgic, atemporal, acel moment de dinaintea nașterii lumilor: „Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremeancearcă În zadar Din goluri a se naște". În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos", adică de viață finită, de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]