127,199 matches
-
reunește articole apărute, în special în ultimii ani, în periodice științifice sau în volume colective, majoritatea din afara țării: greu accesibile, deci, studenților și cercetătorilor români, care au acum avantajul de a le putea consulta direct și comod. Strîngerea în volum - însoțită de revizuiri și de actualizări - conferă și mai multă pregnanta și putere de convingere unor metode și unor idei-cheie, repetate insistent de autor: între acestea, esențială este afirmarea obligației de a apela la istoria socială și la sociolingvistica, de a
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. I (1949, 1952-1953); vol. al II-lea (1953-1955). - 1992 - vol. al III-lea (1956-1959). - 1994 - vol. al IV-lea (1960). Autorul își întrerupe acum povestirea "din motive de sănătate", făgăduind cititorilor să-i însoțească "și pe ultima parte a drumului parcurs pînă în vara anului 1964, cînd vom părăsi împreună prima închisoare pentru a reveni în cea înconjurată de grațiile, sîrmă ghimpată și cîinii de pază de la hotarele țării..." - 1996 - vol. al V-lea
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
în secțiunea Repere teoretice cu un lung fragment dintr-un studiu) explică ce se dorește a fi noul "Continent" pe harta aglomerată a publicisticii literare de la noi: "Prelungită stare de tatonări în care se menține sliteratura românăt după ^89 este însoțită de o periculoasă diminuare a spiritului critic. Momentele tulburi sînt favorabile compromisurilor de tot felul, zădărnicesc cristalizările după adevărate repere valorice. În astfel de împrejurări critică nu mai este... critică, s-a transformat într-un sistem mascat de publicitate. Iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
unei familiarizări nu cu poezia clasică decadenta a secolului XVIII francez, ci cu aceea minor romantică, de proveniență germană (Geibel, Gessner, Tieck), cu mult sentiment al naturii, sau, cum zice mai sugestiv G. Călinescu, poezie în care ăvocatia naturii e însoțită pe dedesubt de sentimentul mândriei de a iubi fireaă".
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
antumă. Anul acesta, în aceeași perioadă, fiul artistului, Radu Dumitriu și fundația ,,Ion Dumitriu," spre a rememora acel eveniment, au organizat în același spațiu cea de-a doua expoziție postumă a pictorului. Dincolo de circumstanțele omagiale și de încărcătura emoțională care însoțesc orice moment evocator, actuala expoziție are, prin conținutul ei, o semnificație specială în lungul șir al expozițiilor lui Dumitriu, iar prin raportare strictă la expoziția de acum doi ani, valoarea unui element de echilibru și de contrapondere într-o construcție
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
Alex. Ștefănescu O viață trăită prea repede Redacția revistei Manuscriptum a realizat și pus în circulație un număr special Cristian Popescu, însoțit de o ediție anastatică a unui voluminos caiet-manuscris al poetului, dăruit de el pictoriței Laura Covaci. Ambele tipărituri se remarcă prin profesionalism și bun-gust (printre colaboratori se numără și vestitul grafician Mircea Dumitrescu) și, fiind complementare, compun portretul destul de clar
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
prin Moldova." Turneul a început pe la jumătatea lunii mai, așa încît pe la sfîrșitul lunii se juca la Galați, pînă pe la jumătatea lunii iunie. M. Pascaly și-a continuat turneul, dar părerea noastră e că M. Eminescu nu l-a mai însoțit, întorcîndu-se de la Galați la București. Cît despre M. Eminescu la Iași, Cernăuți, unde T.V.Ștefanelli scria: "eu nu l-am văzut", sau Botoșani, sînt anecdote și confuzii. M. Eminescu nu era omul care să se ascundă de mai vechii cunoscuți
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și istorică a școlii bucureștene, îndeobște respinsă de școala clujeană, fără a-și trăda însă vocația de pedagog și de cercetător al izvoarelor. Spiritul transilvan a fost pînă tîrziu pentru Mircea Zaciu, care nu s-a despărțit niciodată de Cluj, însoțit de o ciudată nostalgie. Doar că a fost transferat din cărțile lui de critică în paginile de memorii, în reconstituirea biografică, în evocarea atmosferei inefabile a locurilor, întîmplărilor și oamenilor în mijlocul cărora se născuse și trăise. Foștii lui elevi nu
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
lor, n-au apucat să-l vadă, pe micile ecrane, valsînd elegant, curtenitor, moment care - printr-un "declic" mintal - mi-a readus în memorie o secvență privită într-o cinematecă: Adolf Hitler în frac, cu papion negru și ochi scăpărători, însoțit spre loja oficială, la Bayreuth, de către Winifred Wagner, nora ilustrului compozitor, fapt consumat an de an (fără excepție), grație Festivalului Wagner. Și tot atunci, fulgerător am regăsit în minte o altă secvență uimitoare: pesemne fiindcă a primit o veste îmbucurătoare
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de elemente lexicale specifice. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitînd relațiile dintre elementele evocate, un cuvînt o dată introdus reapare însoțit de un semn de recunoaștere sau e substituit de un așa numit anaforic: un doctor... doctorul/ acel doctor... el/ acela. În același scop, se folosesc și anumite participii adjectivate și substantivizate, de genul: respectivul, numitul, pomenitul, citatul - care apar și
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
substantivizat). Dintr-o revistă culeg, de pildă, îmbinările (care nu spun multe despre funcționarea termenului, ci doar despre frecvența lui; mai interesantă ar fi urmărirea regulilor de folosire, de pildă a distanței față de aparaiția anterioară a elementului pe care îl însoțește): "instrumentul respectiv", "la vremea respectivă", "ziua respectivă?? "legea respectivă", "profesorii respectivi", "etichetele respective", "în limbile respective", "stadiul prezent al tratării problemelor respective", "anvergura realistă a episoadelor respective" - dar și: " responsabilitatea respectivei integrări", "respectivele opere", "respectiva întindere de apă". Definiția lexicografică
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
apăsătoare în stepa și orizonturile țărmului dobrogean, pe care am încercat să le descriu încă de la primele compoziții, deoarece am întrevăzut în ele înfățișarea întregii lumi și propria mea chemare. Îmi pare ciudat că, inițial, acest peisaj nu m-a însoțit prin imagini, dar mi s-a relevat, prin substanța muzicii. În epoca în care se formează stilul, depășind încercările mele școlare, ascultam pierdut armoniile unor Haendel, Bach, Wagner. Adesea, pe terasa din marginea mării a prietenei mele Sapho. Poate nu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
pare semnificativ că prima chemare literară de oarecare importanță - desigur nu într-atîta încît să merite tipărirea, dezvăluirea ei - se leagă de prezența, în marginea Constanței, a cimitirului orașului, aflat în continuarea cîmpiei, această stepă dobrogeană. Vizitele în cimitir mi se însoțeau de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații. Treceam pe aleile largi, unde coloniștii greci din secolul al XIX-lea își ridicaseră cavouri, în copilăria mea părăsite, cu geamurile sparte prin care intrau și ieșeau
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
nu am reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
thanatos", cimitirele de lupanare.) Poate am simțit doar nevoia să mă desprind de tristețe. În ispita ei apărea și un fel de zîmbet, o strîmbătură profesională ca o chemare către o răscolitoare orgie, o promisiune de dezlănțuire a simțurilor. Am însoțit deci o umbră care nu înceta să își improvizeze, la intervale, un fel de strîmbătură ademenitoare, pînă am ajuns la o biată cocioabă, cu o singură încăpere și un pat a cărui jalnică cuvertură am observat că era desfăcută ca
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cocioabă fără să mai privesc în urmă. I.C.: Înțeleg că această dezamăgire a fost totodată un șoc creator. V-a îndemnat să-l consemnați în piesa Viața ascunsă. P.Ch.: A fost și o frustrare de altă natură care s-a însoțit cu aceea pe care am încercat să o descriu. Destinul meu literar a vrut ca, îmbrăcîndu-mă la repezeală, îngrozit de urîțenia femeii, să uit a-mi prinde la încheietura mîinii acel ceas pe care îl consider punctul de plecare al
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
forma sa olografă ci în două copii dactilografiate (afectate, și ele, de timp și de timpuri), prin strădania unor apropiați ai luptătorului. Recent, prin grija demnă de mare stimă a dnei Anca Sârghie, acest jurnal a fost, în sfîrșit, publicat, însoțit de un consistent studiu introductiv. Nicolae Cristea, născut în 1834, era fiu de țărani din Ocna Sibiului și își datorează cariera mitropolitului ortodox Andrei Șaguna. A absolvit liceul de la Sibiu (în limba germană), și, apoi, în 1857, a devenit student
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
în aprecieri, neînduplecat în opțiunile sale mai vechi, deși, acum, nu mai ocupa roluri în conducerea luptelor politice. Dna Anca Sârghie nu va putea fi nicicînd îndeajuns elogiată pentru fapta de a fi editat, prima oară, jurnalul lui N. Cristea, însoțindu-l de un substanțial studiu introductiv. A adnotat util jurnalul, în note informate și la obiect. Din păcate, n-a respectat criteriile, anunțate în nota asupra ediției, pentru transcrierea textului, găsind, la lectură, păstrat pînă și pe u final (voiu
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
în diverse puncte ale lumii acțiunile închipuite de autoare sînt în general povești de dragoste neterminate, altele amînate, unele doar visate, dorite, povești nostalgice, renunțări inexplicabile. Să luăm o proză, "Simplă coincidență", de pildă. Ce se întîmplă!? O femeie (Anda) însoțită de copilul ei, în vîrstă de opt ani se află în vacanță la Washington. Într-o zi, oprindu-se la un restaurant mexican, întîlnește un fost coleg de facultate (Paul) care, (coincidență?!) este chiar tatăl copilului. Revederea se desfășoară scurt
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
Crusoe este un spectacol cu farmec, simplu, curat și onest, care merită a fi văzut, deși se pare, că teatrul nu se prea mîndrește cu el din moment ce nu i-a organizat măcar premiera ce o merita (oricum, programul de sală însoțește cu eleganță montarea și semnalează programul în care se include: "Inițiative actoricești".) Greșește. Sînt spectacole însă, față de care ar trebui să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Constantin Țoiu În februarie trecut ziarele anunțau plecarea într-o expediție lungă în Groenlanda a prințului moștenitor Frederik al Danemarcei. Însoțit de cinci coechipieri, prințul urmează să străbată în patru luni 3500 de km. prin estul giganticei insule de gheață. Mai aflăm că expediția poartă numele de Sirius, asemeni patrulei militare daneze ce supravehează granițele de nord-est ale Groenlandei. Că ținutul
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
publicului larg, aici la noi, fiindcă acesta nu are decît acces mediat la opera lui, prin traduceri, inevitabil defazate și în tiraje după posibilitățile restrînse ale editurilor. Și în plus, e doar un deceniu de cînd numele lui Andrei Codrescu (însoțit de cîteva ori și de minunata persoană care îl poartă) s-a întors acasă (față de "mai bătrînii" originari din România universal cunoscuți, precum Tzara, Celan, Fodane, Eliade, Ionesco, Cioran ș.c.l.). Va veni și vremea cînd despre Andrei Codrescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
ulterior, o încercare de traducere a primei încercări. Fără o decriptare psihanalitică delirul nu devine însă cu mult mai citeț, căci amănunte stranii, imposibile și grotești se acumulează tot mai neverosimil. Al treilea capitol conține analiza cazului întreprinsă de Freud, însoțită de punctarea principalelor momente ale terapiei. Până în debutul acestui capitol cititorul nu realizează ce grad de realitate au ciudățeniile acumulate în primele două. Lucrurile se vor limpezi însă acum. Dar nu în întregime, căci, dovedind o deosebită cunoaștere a manierei
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
că nu? O reîntâlnim în ultimul capitol, obosită, însă pentru prima oară cu certitudinea împlinirii unui destin personal, eliberat de toate suferințele trecutului. Rând pe rând, figuri cunoscute se reunesc în același loc - un lagăr, mai întâi cele care o însoțiseră pe drumul calvarului de la Babi Yar, apoi multe altele. Ceea ce ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină (toate victimele sunt, după episodul cumplit al genocidului, salvate de autor), dacă, oscilând între dezamăgire, iritare și ironie, cititorul nu ar întrezări
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]