1,702 matches
-
Nu mai văzusem acest frumos și unic oraș de opt ani. Revedeam cu bucurie Piața San Marco, "cel mai mare salon de recepție din lume", după spusele lui Napoleon, revedeam cu bucurie comorile din Palatul Dogilor și într-o dimineață însorită, din balconul dinspre răsărit al palatului, privim un sfert de oră priveliștea asupra Adriaticii cu Santa Maria Maggiore în bazinul San Marco și toată întinderea aceea de ape albastre-argintii cu minunile presărate ici-colo. Cu toate că ținta călătoriei noastre era mult visatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și africanii nu diferă doar prin patrimoniul genetic ci și prin mediul în care trăiesc. Prevalența bolii fiind legată de latitudine, toți factorii legați de latitudine influențează SM și în special clima (temperatura, soarele). Se pare că vremea caldă și însorită favorizează puseele acute (deși boala este mai rară în țările calde). Caracteristici fizice ale mediului independent de latitudine, cum ar fi conținutul în anumiți ioni de metale al apei și solului au fost incriminate în apariția bolii. Încă din anii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dispară. Iar Iisus n-a mai simțit nevoia să-și găurească palmele cu creioane. — Nu-i așa că e o zi frumoasă? a spus Jebediah. Bate puțin vântul, dar rămâne totuși o zi frumoasă. Păcat nu e mereu așa, o zi însorită în care totul e bine. Până și sclavii din temniță par să le zâmbească șobolanilor care le rod degetele de la picioare. Sau rânjesc de fapt?... Mă rog, hai să nu ne mai gândim la sclavii din temniță... Păsările și șobolanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
al celei care îi va jertfi (Din ce neam te tragi, deșarto ?), Ifigenia îi respinge curiozitatea neavenită : Ce-ți pasă ție, veneticule ? Un moment mai târziu, Pilade e pe punctul de a furniza detalii cu privire la originea lui ( Dacă ai cunoaște însorita noastră patrie și casa noastră cea de la...), dar remarca este acoperită de sunetul trâmbițelor care anunță sacrificiul. Imprecația finală a lui Oreste ca pe capul preotesei să cadă blestemul casei lui Pelops face trimitere la o damnare binecunoscută de ea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
forma lucrătorilor, meseriașilor ori a funcționarilor. Cum pădurea a fost defrișată până la maximum posibil pentru a face loc locuințelor și mai ales podgoriilor (creasta dealurilor din Nord, West și Sudă populația se vede silită a-și îndrepta privirea spre podișul însorit al Dricului din Est. E un fenomen la care vom asista însă, de acum înainte. Notă: Material preluat din „Credința. Foaie religioasă și culturală”, Huși, Anul II, nr. 23-24, octombrie - noiembrie 1934, p. 1-2 52 H uș ii și îm
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ridicat: ,,Trebuie să respecți regulamentul, oricum ar fi vremea afară!’’ Supărarea s-a abătut și asupra unor asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp și un pix albastru, din cele ieftine și de proastă calitate. Pe același fel de hârtie trebuia, în urmă cu două
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lui Inculeț. Această masă intimă făcea să ne simțim cu toții bine. La șampanie, Inculeț, cu multă căldură, a închinat paharul pentru fericirea căsătoriei noastre și pentru trăinicia prieteniei care ne lega. Sinaia, în acel sfîrșit de februarie, era liniștită, senină, însorită, învăluită de cea mai albă și imaculată zăpadă. În acest superb cadru al naturii, am avut fericirea să fie nunta noastră. 41 De cîte ori mă întorceam dintr-o călătorie "turistică" în străinătate cum începuse să se numească spre a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de cum se topea zăpada treceam la amenajarea straturilor. Cele mai multe le făceam lungi (drepte la sfoară), pentru dimcă, ceapă, barabuleancă și arpagică. Apoi urma o bucată mare pentru usturoi, câteva straturi mai mici pentru ridichi, salată, morcovi. Lăsam un loc mai însorit pentru roșii, castraveți, dovlecei și varză. Cele cu pătrunjel (creț), cu țelină le curățam doar de frunze uscate și crengi aduse de vânt. Nu uitam de sfecla roșie, mazăre și spanac. Având spațiu suficient, ne puteam permite ca grădina noastră
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cicero consideră vârsta a treia ca o vârsta a virtuților. Există o toamnă a vieții. Această toamnă precede iarna și poate fi bogată și asigură o iarnă liniștită. Fructele toamnei se prelucrează în primăvara și vara vieții, care asigură zile însorite unei toamne calde, bogate și unei ierni blânde, de poveste, cu bunici înțelepți, buni și sfătoși. Scopul vieții trebuie să fie, nu atât o viață lungă și monotonă, prin cenușiul deprimant, ci o viață activă, folositoare, bine întreținută, demnă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a trei plăci tectonice-placa Euroasiatică, placa Filipinelor și cea a Pacificului-țara este scuturată, zilnic, de cutremure. Arhipelagul nipon are peste 40 de vulcani activi și un peisaj de o rară frumusețe: munți acoperiți de păduri, văi, izvoare termale și plaje însorite. Clima variază de la cea subtropicală în Sud, la cea cu temperaturi joase în partea de Nord. Capitala țării este Tokyo! Țara Soarelui Răsare este condusă de Împăratul Akihito, încoronat în anul 1990 când a început Perioada Heisei. El este „ un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sare. Se spune că cine consumă astfel de fructe va trăi 1000 de ani. Bineînțeles... alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar și afrodisiac. OCTOMBRIE -luna fără zei. „Kannazuki” (numele vechi) și „Juu-gatsu” (denumirea modernă). Toamnazile însorite, un cer albastru, Cârdul de gâște însoțit de Amaterasu... Plouă în cupa cu sake. Cei vechi credeau că în luna Octombrie zeii se retrag în provincia „Izumo” pentru a se întâlni cu zeița Amaterasu „Zeița Soarelui” . După ce împrumută frunzelor culoarea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
oameni care aleargă, fără preget, an de an, după stipendii și sponsorizări (cuantumul premiului se constituie în preț de achiziție!), Bienala de artă plastică "Gheorghe Petrașcu" a devenit un eveniment național prestigios, semn că, aruncată pe un sol mănos și însorit, miraculoasa sămânța încolțește, crește și devine plantă viguroasă, bucurându-ne cu florile și rodul ei. Instituția Bienalei..., la crearea și edificarea căreia, în primele șapte ediții am pus mult suflet și pasiune, este încă una dintre acele rare experiențe existențiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu vă sunt necesare. Adresa ei este: Iași, str. Talpalari 18, Piața Unirii. Eu vă mulțumesc pentru grija ce o purtați lucrărilor mele și pentru bunăvoința cu care menționați numele meu. În altă ordine de idei, așteptăm un timp mai Însorit ca să ne plimbăm prin frumoasele locuri ale Brașovului. Noi amândoi, repetăm invitația de a veni Dvs., Împreună cu soția, pentru un timp mai Îndelungat la Brașov. Poate pe toamnă, să se mai liniștească timpul. Cele cuvenite Doamnei și Dvs., din partea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
întâlnesc. Ascendența românească și apartenența germană îl transformă pe Richard Wagner într-o prețioasă „cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceste rânduri din carnetul meu de bord: mă gândesc la felul în care memoria reușește să secționeze amintirile - de parcă ai apăsa un buton și te-ai „strămuta” într-o anumită secvență, etanșă, bine izolată, având datele sale proprii, cu vremea, însorită sau ploioasă, cu gesturile, vorbele, întâlnirile conservate miraculos, așa cum ți s-au imprimat pe retina creierului-șapirograf. Și de fiecare dată, retrăirea acelei secvențe se dovedește la fel de intensă și autentică.) VASILE GÂRNEȚ: Intrăm în Gara Malbork (Marienburg, cum îi spun nostalgic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în rusă, i se pare că va trebui să iasă la mare înconjurând foarte mult. Mă întreabă de ce nu amenajează rușii și porțiunea asta de țărm părăsită. Îi mărturisesc sincer că nu am răspuns la această întrebare. E o zi însorită, destul de caldă, și marea ne zâmbește binevoitor. Mă plimb cu Andrei Bodiu printre tarabele cu ambră - o industrie înfloritoare în aceste locuri în care, de câțiva ani, „s-a dat drumul” la turiști. Mă hotărăsc să cumpăr niște salbe pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceia! Cine strigă în gura mare că în temniță nu e posibilă libertatea?! Și, mai ales, forma cea mai înaltă, mai „virilă”, a libertății - Creația?! Ca lectorul meu să-mi înțeleagă surescitarea și spaima, o anume spaimă din acel septembrie însorit când țineam în mână primul exemplar al seriei de romane care urmau să izvorască din sinele meu „irațional” și credincios (în felul lui!Ă, trebuie să adaug că în aceeași vară, ’65, speriat că încă o dată voi fi mințit și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural, nesofisticat care te face să te simți în largul tău. Qiriat Shemona, localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din vara trecută, echipa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim în ploaia Moscovei. Sara, spectacol la operă. Muzică simfonică, arii, fragmente de operă d-na Pantofel (Slovei) danțuri. Interesant "Arcana" dans atribuit Huțulilor și care debutează cu o doină românească. PIATRA CRAIULUI* Cocostârcii, devale, au ucis părechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Novembre. Prevederile meteorologice ale domnului Topor, apărute în formă de povestire fantastică în Flacăra de la 15. XI.956 "Vorbește iarna 56-57". fragment. "În luna lui Decemvrie, început de iarnă, nu vei cutreera nici tu Zefiras, cu zilele tale calde și însorite, nici tu, Boreas, cu viscole și geruri aspre, ci va fi liniște, cu cer înourat, cu ceață multă și cu ploi; ninsoarea va fi rară, apele nu vor prinde sloi", începu să dicteze Cronos. "Frigul adus de Gerilă la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și zâce - să-mi aflizâce - zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare.” (Boișoara - Vâlcea). Dublul eroului care imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța numinoasă cu care este încărcat și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că va fi "încântat să mă cunoască, o să vină o stewardesă și o să te invite în carlingă". De această dată, până și condițiile atmosferice parcă țineau cu mine; ninsoarea din miercurea anterioară se topise, se prevestea o zi de toamnă însorită, iar starea mea de spirit era de sporită curiozitate, aveam să văd pentru prima oară Madridul este adevărat doar câteva ceasuri. Urma să traversez pentru prima oară Atlanticul, să văd de sus America Centrală și de Sud, să fac cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut fără opreliști să ies pentru câteva minute din clădirea aeroportului și să mă plimb prin acest oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]