1,710 matches
-
în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia, de grumadzi i să colăciia, îl pișca, îl mușca, și nu laptele, carile nu avea, ce singele, carile de prin toate vinele i să scurea, îi sugea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
mine. Doar amploarea spirituală a iubirii s-a accentuat cu timpul, devenind din ce în ce mai pură față de o sexualitate egal de rebelă. La început, suferința de a nu fi iubit a fost pur fizică și psihologică și de aceea de o materialitate înspăimântătoare. Apoi, s-a preschimbat treptat în spirituală, fără însă ca elementul fizic să dispară. De aceea, această suferință e fecundă, o accept, deși mi se pare tot atât de nedreaptă și nu o doresc. Dar m-am învățat să știu că și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cel mai viu pentru spi ritul lui, dar mai avea și alte gusturi, trecătoare, care îl dominau adesea pe acesta. Cu aceste prilejuri, Benjamin voia să rupă; atunci ea se lega de el mai puternic decât oricând și, după scene înspăimântătoare, se împăcau. Pentru a defini această situație spunea el că era obosit de a fi mereu necesar și niciodată suficient. A sperat îndelung să se căsătorească cu Doamna de Staël. Vanitatea și interesul îl îndemnau la asta tot atât cât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Avusese oarecare intenție să se repeadă până la Milano. Ne-am urcat, ca să ne întoarcem la Aix, în berlina Doamnei de Staël, ea, Doamna Récamier, Benjamin Constant, Adrien de Montmorency, Albertine de Staël și cu mine. S-a stârnit o furtună înspăimântătoare: noaptea era neagră, vizitiii se rătăceau; în loc de o oră și jumătate, am făcut drumul în cinci ore. Când am sosit, i-am găsit pe toți neliniștiți; o parte din compania noastră, care se urcase în caleașca mea, sosise de trei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în cărți, face horoscoape, ghicește viitorul prin astrologie și tarot. I se spune magicianul. Suntem în anul 1930. Clement Harcombe "părea golit de parcă îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca un nor în jurul unui corp inert, priponit de cealaltă parte a hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (cum definea Eliot iubirea în Tărâm Pustiu) se desprinde de sex, iar trupul se topește într-un suflet tandru, imaterial. Tradiția basmului cu Făt Frumos își pierde prin urmare sensul: poemele acestea văd dragostea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui prieten. Nici nu se mai vorbește de basmul cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana. Tiparul care a dat de lucru autorilor de la Biblie încoace nu mai e decât o farsă. "Capitularea de o clipă" nu mai e o cutezanță înspăimântătoare; nu mai cutează nimeni, basmul a murit. Un poem (la al treilea...) îl descrie pe autor în marginea lucrurilor, pierdut într-o lume asexuată a acuității intelectuale. Iubirea se petrece în minte, iar această minte îndrăgostită e de fapt suflet
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru a ajunge de cealaltă parte a Cortinei de Fier, dar și un tablou de Chagall, hăituit de cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul în brațe. E noapte și șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine mai puțin. Amândouă suntem influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants (v. în special ultima strofă), care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să se întoarcă și să recitească totul altfel, fiindcă între timp el însuși s-a schimbat și știe mai mult. Ceea ce vrea să spună că dai un sens nou ideii de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și aceleiași experiențe. Propria lui putere de verbalizare ori de a înțelege ce a fost pus în cuvinte e pusă sub semnul întrebării o întrebare cheie și fără răspuns. AG. Nu realizez care ar fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de pe stradă, cum eram eu, privea pe furiș la acele personaje, întrezărite ca într-o secvență de film polițist. Păstrez încă impresia fugitivă a siluetelor greoaie și îndesate, purtând pălării sau șepci. Aspectul lor de conspiratori avea ceva grotesc și înspăimântător. Cine erau, oare, acești oameni cu mutre de lume interlopă? O nouă „rasă“ de șefi conducea România devenită Republică Populară: indivizi de care nimeni din jurul nostru nu auzise până atunci. Părinții mei cunoșteau câteva persoane dintre intelectualii burghezi raliați noului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
datorită unui trădător, întreaga flotă militară și comercială, jumătate din vagoanele și locomotivele căilor ferate au fost confiscate de ruși, odată cu uriașe cantități de mărfuri și de utilaje petroliere... Dar poate și mai cumplite pentru populația civilă au fost acțiunile înspăimântătoare comise de trupele de barbari dezlănțuiți care reprezentau Armata Roșie, zisă „de eliberare“: violuri colective, furturi și jafuri de tot felul. În alt jurnal al său - inedit - Sanda Stolojan, refugiată la Predeal în timpul bombardamentelor din București, la sfârșitul lunii august
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai târziu, în 1964, în momentul culminant al crizei sovieto-române, comuniștii români mărturiseau că suma exactă a jefuirii României de către Uniunea Sovietică reprezenta de zece ori despăgubirile de război, deci peste 5 miliarde de dolari! Cadrul juridic al acestui jaf înspăimântător era constituit de convenția semnată la 8 mai 1945 între guvernul comunist al lui Petru Groza și URSS, convenție ce hotăra ansamblul relațiilor comerciale între cele două țări. Al patrulea protocol al acestei convenții înființa în România un anumit număr
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
încoace. Deviza l’art pour l’art nu e nici belgiană, nici olandeză și nici germană, fiindcă e autentic franceză și Parisul a lansat-o în lume în numele ideologiei libertare a revoluției. Exaltarea amorului liber, divinizarea cocotei în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali și sunt idioți. Geniul lui Dostoievski nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Subiectul contemplativ asistă la acest conflict din ființa lui fără să-i dea vreo atenție deosebită. Ba e bucuros că se rupe năpraznic de propria-i voință nimicită și păstrându-i amintirea, se ridică în contemplația liniștită a sublimului „obiect înspăimântător”. Contemplativul a devenit astfel „subiect pur al cunoașterii, fără voință, ridicat peste sine însuși, peste persoana sa, peste voința sa și peste orice voință”. Astfel trăiește liber și din plin sentimentul sublimului. Schopenhauer subliniază că amintirea contemplativului despre voința-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității pe zidurile exterioare ale altarelor, fără ca prin aceasta să le confunde cu sfinți. Pentru ea, revelațiile fragmentare ale geniului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și disproporționată în contra islamismului învingător a cărui culme strălucitoare au fost victoriile lui Ștefan cel Mare, luptă care, cu mult înainte de apariția politică a Rusiei pe scena lumii, a oprit la Dunăre, parte prin arme, parte prin înțelepte tratate, progresele înspăimîntătoare ale Semilunei. În sfîrșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsă de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feudalității, de suzeranitate și vasalitate, dar care în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pedepsește" (Înțel. 11, 16), "făptura, slujindu-Ți Ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți" (Înțel. 16, 24), "risipiți au fost, și înspăimîntați amarnic și tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă, bărbați nelegiuiți, ...de veți muri, spre osîndă va veți osebi" (Sir. 41, 1l-l2). Din Isaia este extrasă profeția
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și a puținului material informativ care de drept și de fapt ar aparține esclusiv d-lui G. Călinescu. Luînd lucruri dela alții și prezintîndu-le drept ale sale, alergînd spre sfîrșit cu iuțeală inexplicabilă, aruncînd dispreț în deposedați, reproducînd texte cu înspăimîntătoare greșeli și lipsă de discernămînt, speculînd nimicurile, introducînd sensaționalul, alarmismul și abjectul în materie de istorie literară din anticamera romanelor scabroase sau a tratatelor de psihopatie, autorul a dovedit că nu stăpînește materialul nici în adîncime, nici în orizont, și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nimic mai prejos decît cel al unui savant - ba dimpotrivă, așa cum s-a văzut în timpul războiului. Și asta din pricină că în memoria oamenilor rămîne tocmai activitatea ziariștilor lipsiți de simțul răspunderii, al cărei efect este de multe ori de-a dreptul înspăimîntător. Nimeni nu va crede că, de fapt, discreția unui ziarist de calitate este în genere superioară discreției altor oameni. Și totuși, așa este. Ispitele incomparabil mai mari ce apar în exercitarea acestei meserii, alături de condițiile în care se practică activitatea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vorba de o lume care poate fi localizată pe glob - ca Barset-shireul și orașele marilor catedrale și comitatele din Anglia lui Trolope sau ca Wessexul lui Hardy * ; dar alteori - ca la Poe - nu este vorba de o astfel de lume : înspăimântătoarele castele ale lui Poe nu se află în Germania sau în Virginia, ci în suflet. *în versiunea germană (p. 241), enumerarea este îmbogățită cu o referire la Elveția lui Keller și Gotthelf. 283 Lumea lui Dickens poate fi identificată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și al fonologiei mondiale din epoca lui Hașdeu (dar și din faza premergătoare), vezi Mounin, 1999, pp. 138-140. Tot aici sunt amintiți și cei mai mari specialiști ai domeniului. 46 Mircea Eliade îl consideră pe Hașdeu un "geniu de o înspăimântătoare vastitate" (Eliade, 1987, p. 104). 1 Gerland, Versuch einer Methodik der Linguistik, Magdeburg, 1864, p. 2. 2 Bernhardi, Sprachlehre, Berlin, 1801-3, ț. 2, p. 450. Idem, Anfangsgründe, 1805, p. 272 sqq. Cfr. Reinbeck, Handbuch der Sprachwissenschaft, Essen, 1813-4, în-8, partea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]