10,469 matches
-
națională a românilor basarabeni, aflați sub ocupație țaristă. Autoritățile rusești nu priveau cu ochi buni atitudinea Îngăduitoare a autorităților române față de societățile românilor basarabeni, care ținteau obiectivul major - emanciparea națională a românilor basarabeni și reîntregirea cu România a teritoriilor românești Înstrăinate din stânga Prutului. În anul 1899, un grup de studenți basarabeni, În frunte cu Ion Pelivan, a fondat un cerc național românesc la Universitatea din Dorpat (Estonia), care Întreținea legături strânse cu românii din Regat. Biblioteca pământeniei basarabene primea ziare și
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
practică, în măsura în care își manifestă și își păstrează caracterul empiric. Ea trebuie să fie și să rămână conformă cu experiența. Spiritul omenesc este prin urmare sănătos atunci când simte, judecă și hotărăște potrivit cu experiența, și bolnav atunci când se îndepărtează sau chiar se înstrăinează de ea”. Această definiție formulată de I. Kant este cea care corespunde concepției despre normalitate și boală psihică în sfera psihopatologiei. Limitele de variație ale „normalului” permit ca să distingem câteva aspecte nepatologice, care nu pot fi considerate nici chiar ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nebuniei în spațiul medicinei, al clinicii psihiatrice. Starea de alienație mintală pune persoana umană în imposibilitatea de a putea duce o viață normală, de a putea participa la viața colectivă a societății. În cazul acesta, individul ne apare ca un „înstrăinat” de mediul său (alienat). Ulterior, prin extensie, s-a dat acestui termen sensul de „boli ale spiritului”, indiferent de cauza și consecințele lor. Un aspect important este legat de „teama societății” de bolnavii psihici. Alienații moștenesc „teama” pe care o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă încredere în personalul medico-psihologic de îngrijire. Să nu se distanțeze sau înstrăineze de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și cea cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în condițiile impuse de „situațiile patice ale vieții”. Tragicul existenței umane este dat de suferințele morale ale persoanei. Iar acestea transcend boala, conflictul, frustarea, fiind probleme de conștiință. Eul abandonat, însingurat, se prăbușește întrucât valorile morale de care s-a înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința pierderii valorilor morale, duce la pierderea sensului propriei sale persoane, dar și la pierderea sensului propriei vieți. Totul se pune în cumpănă. Sensurile se pierd. Existența devine inutilă, absurdă. Persoana se dizolvă. Tragicul înseamnă prăbușirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dedica singurei activități demne de el: creația. Activitatea creativă este autotelică și motivată intrinsec. Este, în fond, o activitate ludică. Munca ordinară este heterotelică și motivată extrinsec. În procesul muncii ordinare, creierul „se prostituează și suferă” (Hegel, Marx), omul se înstrăinează de esența sa. Suferința este resimțită de creier, care o convertește în „suspinul zilnic al celui înrobit” (Hugo). Numim nefericire acest suspin care părea că va rămâne pururi fără ecou și fără leac. În creație, dimpotrivă, creierul jubilează, căci ființa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
indiferență sau cu ostilitate. În socialismul real, orice bun care nu revine la centru, care este vândut/consumat reprezintă o scăpare de sub control, o diminuare a puterii. Cea mai sigură formă de a nu vinde produse, de a nu le înstrăina este de a produce bunuri ce nu pot fi vândute; dintre acestea, cele mai sigure sunt mijloacele de producție, care, prin definiție, nu pot fi vândute, fiindcă „aparțin întregului popor”. În plus, ele prezintă avantajul sporirii puterii, căci puterea este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a nu scăpa de sub control resursele, iau naștere cozile. Ele întârzie și limitează achiziționarea bunurilor; cu cât se stă mai mult la coadă și indivizii cumpără cantități limitate (raționalizate chiar și de către cei ce formează coada), cu atât sistemul înstrăinează mai puține resurse. Atât timp cât nu există riscul revoltei populare, cozile servesc din plin dinamicii sistemului 7. Vânzătorul este reprezentantul sistemului în fața cozii. El îi împărtășește și logica, și avantajele. Din moment ce sistemul mai curând se străduiește să nu vândă marfa decât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
plin dinamicii sistemului 7. Vânzătorul este reprezentantul sistemului în fața cozii. El îi împărtășește și logica, și avantajele. Din moment ce sistemul mai curând se străduiește să nu vândă marfa decât s-o vândă (de fapt, mai corect spus ar fi s-o înstrăineze, căci în vânzare prețul nu este prohibitiv și nu reprezintă o problemă pentru cumpărători - problema lor e de a ajunge în fața vânzătorului, a mărfii), gestionarul seamănă mai degrabă cu un paznic al produselor, un gardian, uneori chiar în sensul propriu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde a mistreților cu scroafele este o proiecție grotescă a experimentelor monstruoase care au distrus comunitatea rurală basarabeană. P. a mai publicat volumul de proză Păsări mergând pe
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Voiculescu, Mircea Dem. Rădulescu, I.U. Soricu, Romeo Dăscălescu, Mihai Beniuc. Articolele vorbesc acum despre „tragedia învățământului românesc din Ardealul ocupat”, despre suferințele îndurate de populație și privațiunile în materie de cultură, dar și despre rezistența spirituală din ținuturile românești înstrăinate prin Dictatul de la Viena. Printre noii colaboratori se numără D. Stăniloae (Biserica, maica noastră), Gh. Ciuhandu, Silviu Dragomir, V. Oprescu-Spineni. M.Pp.
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
cărțile populare. Cartea lui P. este strigătul de alarmă al unui intelectual neliniștit de rezultatele nefaste ale modernizării, care distruge structurile civilizației sătești tradiționale fără a pune ceva trainic în locul lor, care îl scot pe om din armonia firii, îl înstrăinează, îl însingurează. De asemenea, autorul declară că a vrut să facă mai cu seamă o lucrare de „convingere”, încercând să deschidă o dezbatere pe această temă. După 1944 cel ce se afirmase ca un comentator cu vocație al literaturii contemporane
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
1 Pînă la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localităților. De la prevederile alin. 1 se exceptează terenurile aferente construcțiilor care se înstrăinează - inclusiv curtea -, în suprafață de cel mult 1.000 metri pătrați. Articolul 2 Procurorul, primăria, precum și orice parte interesată, vor putea să ceară în justiție constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare, între vii, a terenurilor prevăzute la art. 1 alin
LEGEA nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106788_a_108117]
-
naționalizate prin efectul prezentului decret trec în administrarea Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al carei teritoriu se află. Articolul 8 Se pedepsesc cu 5-10 ani muncă silnica și cu confiscarea averii, cei care vor vatămă, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalațiuni supuse naționalizării, precum și cei care vor zadarnici sau vor încerca să zădărnicească naționalizarea prevăzută de prezentul decret. Articolul 9 Infracțiunile la prezentul decret se constată, se urmăresc și se judecă potrivit decretului Nr. 183
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
la părăsirea ei după un an, când revista devine săptămânală. În același text introductiv directorul conturează un program ce ar rezulta din starea politică și culturală a țării. Cât privește literatura, aceasta ar trece printr-o „perioadă de istovire”, întrucât „înstrăinată de aspirațiunile și interesele marelui public, ea-și cerșește existența de la așa-zisa «elită socială», ale cărei gusturi cosmopolite scriitorii noștri încearcă să le împace copiind pe întrecute modele străine”. C. Rădulescu-Motru se arată totuși încrezător în viitorul culturii, care
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un nou „Nichipercea” (31 mai-25 iunie 1867). Nereușind, revine la „Ghimpele”, dar se înstrăinează de revistă și, cu timpul, nici nu mai colaborează, ceea ce recunoaște într-o scrisoare publicată în „Românul”. N. este legat între 1859 și 1866 de numele lui N.T. Orășanu. Colaboratorii care i s-au alăturat în această perioadă, Radu Rosetti
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie și mângâiere” credincioșilor ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Paul Evdokimov), preotul Sofronie se stabilește la Paris, unde va și expune câteva dintre lucrările sale artistice (Palais des Tuileries). Treptat, fiind ajutat de conversații și lecturi teologice, dar mai ales de o atenție sporită față de mișcările inimii, preotul Sofronie - înstrăinat pentru totdeauna de practicile orientale - primește din nou vizita harului printr-o chemare la o intensă pocăință lăuntrică. Înscris pentru un an la cursurile Institutului Teologic „Sf. Serghie” din Paris, preotul Sofronie petrece, precum Iacob în pustie, lungi nopți de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
muncii se evidențiază, Între altele, printr-un optimism lucid, printr-o concentrare statornică asupra obiectului ce-i iese din mâini. El se uită Încordat În jur, ca nu cumva acei ce-i pândesc veninos mișcările, să i-l fure ori Înstrăineze, Întâmpinându-și rezultatele sforțărilor lui cu o Înaltă, dar În fond modestă mândrie, inima lui solicită cântecul liric, Însărcinat să-i exalte opera, și să i-o transmită. Spre a-și Înțelege prezentul atât de fructuos și mai cu seamă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu cel propriu societății socialiste. Sistemul capitalist despoaie munca de orice caracter creator, o transformă Într-un mijloc veros de exploatare a maselor muncitoare. Lucrătorului, redus de capitalism la o anexă mecanică a mașinii, Îi este depersonalizată munca. El este Înstrăinat de muncă, după cum arăta Marx, Împiedecat să-și desvolte liber energia fizică și intelectuală. Dimpotrivă, În cadrul orânduirii socialiste, mijloacele de producție trecând În proprietatea colectivității, a maselor muncitoare, munca obține un sens. Muncitorul este conștient de foloasele personale, pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rațiunea ar fi opusă „frontal exclusivist” afectelor bune9. În capitolul intitulat „Rigorismul etic și moralitatea umilită” se susține, cu referire la un pasaj din Crp că, afirmând supremația legii morale a rațiunii, Kant „nu poate ocoli cu totul o viziune înstrăinată asupra omului și a moralității”10. În sprijinul acestei aprecieri, bazate pe supoziția că filosoful german ar fi elaborat „un model rigorist al moralității absolute”, se citează un fragment dintr-un cunoscut pasaj al Crp. Iată acest pasaj, în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doar în Playback), ni se înfățișează drept un atlet al performanțelor de dormitor și un consumator impenitent de alcooluri tari pe marginea piscinei. E limpede că romanul începea fals, promitea să fie grosolan și urma să sfârșească prin a-și înstrăina admiratorii. Modelul James Bond devenea, însă, tot mai irezistibil, fiind pe cale să acapareze imaginația cititorilor din anii ’50. Acest lucru devenise vizibil încă pe când Chandler scria Playback. Sub presiunea noului idol, dar și a prieteniei care îl leagă, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
independență în dreptul civil. De altfel, țările civilizate au recunoscut de mai de mult capacitatea juridică a femeii măritate. În Anglia, prin bula din 18 august 1882, femeia măritată este complet liberată din puterea maritală: ea are dreptul să dobândească, să înstrăineze, să stea în justiție fără controlul bărbatului. În Elveția, Codul Civil din 1907 dă femeii măritate o deplină capacitate civilă. În expunerea de motive a acestei legi, se spune: Căsătoria nu despoaie femeia nici de inteligență, nici de experiența afacerilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Lovinescu îl fixa restrictiv sub semnul neosămănătorismului ardelean. În povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
moment în care lupta ideologică se ascute, când lupta împotriva ideologiei burgheze capătă o importanță tot mai mare, tov. Vitner a încercat să ne tragă înapoi, să slăbească frontul nostru literar. Prin intervenția sa, el a arătat că s-a înstrăinat de problemele creației literare și că nu are destulă dragoste față de noua noastră literatură (...). Spre sfârșitul dezbaterii noastre, tov. Ion Vitner și-a făcut un început de autocritică. El trebuie să dovedească prin fapte, prin activitatea sa de critic literar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]