13,784 matches
-
săgeata lor la o înălțime atît de mare, ci pentru ca, fixîndu-și o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o. Spun, deci, cu privire la principatele cu totul noi, în care principele este nou, că greutățile întîmpinate pentru păstrarea lor sînt mai mari sau mai mici, după cum sînt însușirile și priceperea celui care le cucerește. Și întrucît faptul de a reuși să devii principe, din simplu particular, presupune sau însușiri personale sau împrejurări norocoase, se pare că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a fost înălțată și a devenit pe deplin fericită. Aceia care, prin mijlocirea însușirilor lor deosebite, ajung să fie principi, asemenea acelora de mai sus, obțin principatul cu greutate, dar apoi îl stăpînesc cu ușurință; iar greutățile pe care le întîmpină în cucerirea lui decurg, în parte, din legiuirile și orînduirile noi pe care sînt nevoiți să le introducă pentru a-și întări statul și a-și asigura stăpînirea. Și să nu uităm că nu există nimic mai greu de întreprins
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să nu mai creadă în el, iar el însuși n-a știut în ce fel să impună fermitate acelora care îl crezuseră, și nici să-i facă să creadă pe care nu credeau. Așadar, profeții sau înnoitorii de acest fel întîmpină multe greutăți în acțiunea lor și toate primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrîngă prin însușirile și priceperea lor; dar odată ce le-au înfrînt și încep să se bucure de respectul oamenilor, întrucît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prin armele și prin favoarea altuia Acei care numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină aceasta cu puțină osteneală, dar le trebuie mult mai mult ca să păstreze ceea ce au dobîndit; greutățile, ei nu le întîmpină pe drum și par că zboară spre putere; ele se ivesc doar atunci cînd ținta a fost atinsă. Astfel se întîmplă cînd i se cedează cuiva un stat, fie pe bani, fie din bunăvoința aceluia care îl cedează: așa cum a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi comportat în felul arătat mai sus și cum se va arăta mai departe, acela nu va fi atacat decît cu multă șovăială; deoarece oamenilor nu le place niciodată să întreprindă acțiuni în care știu că vor avea greutăți de întîmpinat și este limpede că nu este deloc ușor să-l ataci pe acela care și-a întărit bine cetatea și care nu este urît de popor. Orașele Germaniei se bucură de multă libertate, au un teritoriu restrîns și ascultă de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au apărat aceste state; dar trebuie spus că florentinii au avut noroc în cazul acesta, deoarece, dintre căpitanii de mare merit pe care i-au avut și de care puteau să se teamă, unii n-au cîștigat victorii, alții au întîmpinat rezistență, iar alții și-au îndreptat ambițiile în altă parte. Între aceia care n-au cîștigat victorii se numără Giovanni Aucut, a cărui fidelitate n-a putut fi pusă la încercare, deoarece n-a ieșit niciodată învingător; oricine va recunoaște
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
l-a încins cu propriile lui arme; dar David abia a primit aceste arme și de îndată le-a și respins, spunînd că, păstrîndu-le, nu poate să-și folosească pe deplin propria lui vitejie, și că el voia să-l întîmpine pe dușman numai cu praștia și cu cuțitul lui. În sfîrșit, cît privește armele altuia, sau le pierzi pentru că sînt prea ușoare, sau te apasă ca o greutate, sau în sfirșit te strîng din toate părțile. Carol VII, tatăl regelui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor se întemeiază pe frică, el a vrut să-l pună la adăpost de orice și a orînduit totul în așa fel, încît lucrul acesta să nu intre în sarcina regelui, scutindu-l de greutățile pe care le-ar fi întîmpinat din partea celor mari atunci cînd ar fi favorizat poporul, și din partea acestuia cînd i-ar fi favorizat pe cei mari; ei a numit, așadar, un al treilea judecător, iar acesta trebuia să lovească în cei mari și să-i favorizeze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Commodus, fiul lui, Pertinax, lulianus, Sever, Antoninus, Caracalla, fiul său, Macrinus, Heliogabal, Alexandru și Maximin. Și în primul rînd trebuie observat că în timp ce în alte state ai de luptat numai cu ambiția celor mari și cu nesupunerea popoarelor, împărații romani întîmpinau o a treia greutate, anume aceea de a trebui să îndure cruzimea și lăcomia soldaților. Iar lucrul acesta era atît de greu de suportat, încît a fost pentru mulți cauza căderii lor, deoarece nu era ușor să satisfaci și soldații
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
frică de cruzimea lui; și împotriva lui se răsculară mai întîi cei din Africa, apoi Senatul și întreg poporul Romei. În fine, toată Italia conspiră împotriva lui. Propria lui armată care tocmai împresura Aquileia li se alătură și întrucît soldații întîmpinau greutăți în cucerirea cetății și erau sătui de cruzimile lui, fiindu-le totodată mai puțin frică de el pentru că îl vedeau înconjurat de dușmani, îl uciseră. Nu vreau să vorbesc nici despre Heliogabal, nici despre Macrinus, nici despre Iulian care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici despre Heliogabal, nici despre Macrinus, nici despre Iulian care, fiind în totul demni de dispreț, au și fost foarte repede nimiciți; voi trece deci la concluzia cu privire la această chestiune. Spun, prin urmare, că principii care domnesc în vremea noastră întîmpină prea puțin în guvernarea lor greutatea de a trebui să-și mulțumească în mod deosebit trupele. Este adevărat că trebuie să ții seama de ele într-o anumită măsură, dar, cu toate acestea, greutatea se rezolvă ușor, deoarece nici unul din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor poți să-ți guvernezi mai ușor supușii după cum îți place atunci cînd vine un război, tactica respectivă se dovedește a fi înșelătoare. Fără îndoială că principii devin mari atunci cînd reușesc să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întîmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci cînd soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decît un principe ereditar, are nevoie să dobîndească o faimă mai mare, ea ridică împotriva lui dușmani și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unele chiar extraordinare. La începutul domniei, el a atacat provincia Granada, iar această acțiune a pus temelia statului său. La început el a purtat războiul fără a fi angajat în alte lupte și fără a se teme că ar putea întîmpina vreo piedică din partea cuiva. Prin acest război el a reușit să dea feudalilor din Castilia o preocupare, căci, gîndindu-se la lupte, ei nu mai aveau vreme să se gîndească la alte schimbări în stat, iar el cîștiga pe aceeași cale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte închis, el nu-și împărtășește planurile nimănui și nici nu cere de la nimeni o părere; dar atunci cînd vrea să-și aducă la îndeplinire o hotărîre, iar aceasta începe să fie cunoscută și se descoperă tuturor, el începe să întîmpine opoziție din partea celor pe care-i are în jurul lui; și fiind un om slab, renunță repede la hotărîrea pe care o luase. Astfel se întîmplă că lucrurile pe care le face astăzi, mîine le desface, așa că niciodată nu înțelegi ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile care pot fi întîmpinate în acest caz. Mi se pare că un principe care a cucerit o țară, după ce a avut motive serioase să-i declare război, ar putea să se mulțumească cu faptul de a o fi pedepsit și să-i redea apoi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura română redactat cu ajutorul unei voci electronice, povestire În care apare ca personaj secundar, Însă cu suficient rol catalizator, orbul Andrei Cuc. — Bine-ai venit, măi Andrei Cuc, mă Întîmpină un prieten poet din Iași, bucurîndu-mă cu dovada citirii cărții. — Nu sînt eu, frate, e doar o parte din mine În Cucul ăla! Eu, ca și Flaubert cu Emma, sînt mai mult Eliza. Cu toate acestea, scriitori din generația mea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la noi Împreună cu soțul ei, a vorbit mult și despre toate, citeam ușor În ea țăranca tenace și răzbătătoare. În schimb, de cum a deschis gura bărbatul, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bă trînii Matthias și Emma Geiger. Aceștia locuiau singuri, copii nu aveau ori, dacă i-or fi avut, le plecaseră departe. Casa se ridi ca pe partea dreaptă a curții de cum intrai și se Întindea de-a lungul ei. Te Întîmpinau, Înșirați unul după altul de la poartă spre șură chiar În fața casei, patru duzi, unul alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
paranteze). Luca, așa cum făcuse în scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L urmaseră tocmai din Galileea. El adaugă un alt amănunt inedit: nu un înger, ci „doi bărbați” întâmpină grupul de mironosițe la mormânt. Relatarea lui Ioan (cap. 20) este cea mai stranie și foarte importantă pentru subiectul nostru. Cunoscută sub denumirea de Noli me tangere, după traducerea latină a interdicției lui Isus, ea s-a bucurat de zeci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rabbi (Ca‹re, Rabb...)”, după care Îl sărută. De această dată, Isus îi răspunde: îEta‹re, ™f’ Ö p£rei. și aici avem un dublu ecou. Cu același termen, „salutare”, dar care trimite exact la sensul de „bucurie” Îl vor întâmpina pe Isus soldații romani, în 27,29. Culmea cinismului: Iuda și torționarii Îi urează „bucurie” Celui pe care-L trimit la moarte. Răspunsul lui Isus pune și el două probleme. Care este sensul exact al lui ‘Eta‹re și la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al cuvântului), va întârzia momentul deznodământului. Prin urmare, bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]