7,767 matches
-
prânz am spălat iar farfurii, sute, mii, milioane...două internate a patru etaje fiecare, două feluri de mâncare, tacâmuri, tăvi. Calvarul părea fără capăt. Când le-am terminat speram sa-mi dea drumul, era ora 16:00, voiam să stau întinsă. Treci în sala de mese, fă! Mătură, șterge mesele, dup-aia spală pi jos. Nu spăl mesele prima dată? Că dacă mătur se face iar pe jos.... Treci, fă, fată, și nu mai comenta! Ia uiti la ea ce obraznică
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
apoi le-a stocat, pentru câteva decenii, în memorie (o memorie foarte bună). În textul lui nu există „schița” războiului. Pe aceasta o deține colonelul Iulian Patca; Domnia Sa are la îndemână și programul, și modalitatea de realizare, și rezultatul acelui întins conflict armat. Este un joc de registre, în carte, rezultat din succesiunea dintre amintire și documente. „Nu mai mergeam spre Caucaz, unde credeam că-i cald și bine, ci spre nord-est, în direcția Cotului Donului și Stalingrad. Acolo se găseau
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
neamul nostru grec, urgisit și uitat, să urce din nou ca în vremurile de glorie, apuse acum... Se apropie de fereastră privind cerul senin. Sus, în largul albastru, apăru o pasăre ce se învârtea într-un cerc uriaș. Cu aripile întinse urca și cobora tăind văzduhul, iar zborul ei atât de liniștit îl făcea să se creadă că această pasăre nu ar fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
a știut, cu multă înțelepciune, să aștepte fiecare prilej, de pe pământuri străine și, atunci când timpul i-a fost prielnic, și-a înfrânt dușmanii așezându-l pe tron pe Alexandru. Acum însă, fiica marelui nobil maghiar Toma Csomortany, proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lwow, soția fostului principe al Moldovei, pleca umilită, roabă în împărăția păgânilor. Stropi grei de ploaie, stârniți ca din senin, se rostogoleau pe obrajii femeii ce ședea dreaptă, neclintită, sfidându-și soarta. Trupurile ude se mișcau
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu împăratul doar așa de amorul artei! O altă preocupare era vânătoarea pentru care, ca orice împărat, avea și titlul de Mare Maestru de Vânătoare, un titlu moștenit odată cu tronul. Apoi era activitatea de cunoaștere a provinciilor și oamenilor din întinsul său imperiu. Prin urma- re, călătorii lungi, în care alaiul său imperial producea cu adevărat impresie, iar el, atunci când cobora din trăsură, însoțit de faima sa de mare cuceritor, făcea ravagii printre doamne. Ori dacă doamnele sunt impresionate ceilalți chiar
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > POARTA SPRE CER Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor. Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
și celălalt ploios, restul de anotimpuri. Face excepție zona deșertică din sudul statului, cea mai mare parte din Deșertul Mojave și Vale Morții (Death Valey) - pe care California o împarte generos cu statul vecin Arizona. Cu toate că această regiune este relativ întinsă și că jumătate din populația Californiei (peste 36 milioane) locuiește aici, ea consumă mai puțin de 2% din potențialul de apă al statului,, asta în timp ce în nord s-au construit numeroase hidrocentrale pe râurile Colorado, Sacramento, etc. Nordul Californiei este
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu-l vede - în lumina orașului micul cerșetor 75 mâna întinsă - în lacrima din palmă o stea licărind 76 Ochii lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă... 77 un zâmbet vesel acoperit de colburi - un copil cerșind 78 copil așteptând - nici un strop de iubire printre banii mărunți 79 încă o
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu-l vede - în lumina orașului micul cerșetor 75 mâna întinsă - în lacrima din palmă o stea licărind 76 Ochii lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă... 77 un zâmbet vesel acoperit de colburi - un copil cerșind 78 copil așteptând - nici un strop de iubire printre banii mărunți 79 încă o noapte în gangul întunecat - copil al nimănui 80. un coșciug mic pentru canarul mort - zi fără cântec
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”. Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”.Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
transformă în negație, într-o decădere a cunoașterii biblice, de la începuturi. Trecerea la ideea de zbor, de aripă se face încet. „Era în aripa mea/ Ochiul ce mă durea./ Zburam cu aripile strânse,/ Zburam cu capul plecat,/ Zburam cu mâinile-ntinse/ În zări.../ Spre El...” În aceeași poezie, natura, imaginea lumii exterioare au rolul de a face să izbucnească deschideri ale interiorului, tributare introspecției. Contactul cu natura este în primul rând vizual, iar plasticitatea cuvintelor emoționează. „Ruptură de deal/ Și muchii
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
și Tyr-ului sunt sfătuiți prin soli, preceptori ori magistrați să-și plătească impzitele către caesarul vremii, imperator-ul și împliatorul Augustus, vistieria imperiului fiind departe de a susține o armată și o administrație cu pretenții de cel mai temut și întins imperiu al antichității. Drumurile, ori de unde ar fi pornit, erau un adevărat calvar pentru gloatele care scurgeau și luau în piept vântoasele pustiului, furtunile deșertului, unii pe jos, alții pe catâri, măgari și cămile, adesea priponiți la niște cotigi și
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
mile de țărm - constituind zona așa numitelor ape maritime ale statului sau ape maritime riverane, în cadrul cărora statul respectiv își poate dezvolta activități industriale specifice, piscicole, militare și civile, de cercetare biomarină, meteo - dincolo de care se află perimetrul incomparabil mai întins al apelor de folosință internațională este destinat unor cercetări și experimente diverse, inclusiv militare, cu acceptul avizat sau nu al statelor din regiunea riverană... Latura vestică a complexului muzeal și de agrement Presidio este proclamată zonă de mare interes național
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
orașul de reședință al scriitorului. Cititorul întâlnește în paginile cărții personaje reale, oameni care au fost sau mai sunt, cu destinele lor, mai mult sau mai puțin fericite, locuri familiare care au făcut istoria acestei zone într-o epocă destul de întinsă, din ajunul primului război mondial și până în zilele noastre. Anii sumbri ai celui de al doilea război mondial și ai comunismului care au distrus oamenii, strivindu-i într-un mod nemilos, sunt reconstituiți cu o minuțiozitate de bijutier, detaliile fiind
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
despre Ilena. Își îndulcește vorba, adresându-se lui Fabio mai îmbunat și cu vocea muiată în miere: -Scuză-mă Fabio, nu am nimic cu tine, doar că ai dreptate tu! Sunt din cale afară de supărat. Sa apropiat de Spaniol cu mâna întinsă și acela i-a strâns-o ca unui vechi amic ce-i lipsise, deși în sinea lor știau amândoi că nu-i așa. -Pace atunci? Zice Marco. -Pace și prietenie! Adaugă Spaniolul, cordial. Ce necaz te-a lovit frate? Poate
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
cu mâinile de flori, / și-aș îngenunghia o lume, / o lume plină de erori”. (Speranța) Altruistă până peste poate și cu generozitatea-i bine cunoscută croiește un îndemn adresat tuturor celor care iubesc viața: „Lăsați caii să zburde pe câmpiile-ntinse / Liberi în jocul nebunesc de altă dată, / Fără poveri și fără lanțuri groase / să simtă ce-i aceea viață”. (Manifest pentru viață) Punându-și întrebarea cine suntem, Mariana Gurza conchide că suntem „și umbră și ființă”. În opinia sa, umbra
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
de săpun? Din nou Tițian redând în tablourile sale frumusețea nudă, îndrăgostit fiind de formele pline ale femeii și folosind culori puternice. Toate acestea le vedem în tabloul Danae, femeia cu forme pline, carnația ei având gingășie și grație, stând întinsă și bărbatul la picioarele ei, adorând-o... Alb, albastru deschis, verde cenușiu și maro, lumini și umbre, umbre și lumini... Femeia se lasă adorată asemenea unei divinități. Școala venețiană ne aduce desigur în memorie pe Tițian, Veronese, Tintoretto, Giovanni Bellini
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
deloc momentul și cazul să riști din nou și să târăști pe cei ce te iubesc cu adevărat în alte belele!” Toate acestea i-au trecut prin minte în momentul când a aflat discuțiile auzite de Maria Carla în timp ce zăcea întinsă pe acea bancă la piscină, paralizată de drogurile puse lor în șampanie de acei delicvenți, dintre care pe unul îl considerase iubitul său. Se simțea iluminata și împinsă de dorință conștientă de ai feri de necazuri pe cei ce o
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
întâi de Platon, priveliște simbolizată stănescian prin «apariția sferei», este surprinsă în poemul Căderea oamenilor pe pământ, din al cărui final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân. (SOrd, II, 33 sq.). Criticul literar Alex. Ștefănescu sublinia dinspre „avântul“ formei în istorie, lăsând în plan secund substanța lirosofică: «Un poem ca
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai nimic...». Nu s-a întâmplat / schimbat „mai nimic“ și, în fața măreției
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Autorului Ovidiu Vasile 14 ianuarie 13:27 Geniul din Ipotești Născut parcă din cartea cu povești Idol prezent al poeziei noastre Eminul, geniul viu din Ipotești Culege pe Luceafăr, flori albastre De dicolo de noi iubit de-o stea Pe-ntinse ape-a cerului senin Privește către noi Măria Sa Citindu-ne din vremuri care vin Atât a mai avut, un sigur dor Și-un simplu pat din ramuri de măslin Noi suntem El, iar El nemuritor Să nu-l înstrăinăm ca
GENIUL DIN IPOTEŞTI POEZIE DE OVIDIU VASILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363778_a_365107]