5,437 matches
-
metode. A rugat pe copii să-i povestească întâmplări din viața lor sau a celor din jurul lor, corectându-le limbajul atunci când era cazul. Avea “cheia” de la ușile sufletelor copiilor, iar ei o lăsau bucuroși să le deschidă sufletul. Toți ne întreceam să-i povestim fel de fel de întâmplări ciudate din viețile noastre cu trăsnăi și boacăne care provoacă acele supărări ale obosiților părinți. Toți se lăudau ce bătaie au mâncat de la tata sau mama, când au spart...sau când au
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
facă pe coana preoteasă să râdă. Și coana preoteasă așa râdea... râdea... - Ți-a plăcut, coana preoteasă? - A fost tare. - Hai să-ți spun una, să râzi și mai tare! Și râdea coana preoteasă, prinsă-n jocul copiilor, care se întreceau s-o facă să râdă. Mai pe urmă, după vreo două săptămâni, când termina cu predatul și verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
în haine albe, ne-ai împăcat cu-al nostru Tată? Căci suferința de o clipă, ne-nvață ce-nseamnă răbdarea Și înțelepți, cauta-vom sursa ce ne va da îmbărbătarea. Doar una e și-aceasta este, îmbelșugata Carte-a Vieții! Întrece în învățătură chiar pe savanți, toți înțelepții, Căci nu e omenească Slova, ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
atingerea, în pașii ce încep să ne adune mersul ce ne a tot căutat printre drumuri. Nu mult după aceea , putem mirosi împreună aceleași emanații florale îmbătându ne reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând , întrecem măsura și culegem primul fruct ivit din întâiul sărut. Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate ,dealuri și munți plini de pietre , strecurându-se
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
scoseseră toți bolindeții din cuptor și gospodinele ieșeau la poartă bucuroase să-i dăruiască, tocmai acum apăruseră și cetele de colindători, care ccuiau pe la porți cu strigătele, făcând o hărmălaie de nedescris. Te pomeneai cu câte două-trei cete la poartă, întrecându-se cu urăturile. Eu...ce era să fac? Alergam ade acolo-acolo să prind o poartă liberă. Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop și eu cu „unu, unu!” De n-apuca biata gospodină să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe patul ruginit condorul paznic în tărie ne face semn să stăm că trece un stol a cărui gălăgie doar depărtarea i-o întrece trăsura norilor se-oprește îmi spune vântul ”bun rămas!” clienta iarnă îl tocmește trei luni s-o plimbe după ceas *** Ciclul "Toamna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: drumeție în înalt / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
am descoperit metoda. Nu se poate istorisi. Ceva ca o iluminare, acum văd totul. Mi-a dispărut și greața, îmi iubesc - cristic - dușmanii, Femeia solară îmi atinge umărul; cei care, cu voie sau fără voie, mi-au făcut rău se întrec, toți, în acte reparatorii. Nu supăr pe nimeni, nu mă deranjează nimic; întreg Universul este făcut pentru încântarea mea. Uneori, un GLAS încearcă să-mi tulbure liniștea. Zice că scriu o contrapoveste pentru că urmăresc să-mi introduc în program date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îndemână, nu? De ce m-aș teme? Oamenii vor asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
veniturile mele, voi aloca, pentru toate acestea, anual, o sumă importantă; grija voastră e să-i adăugați altele. Banii înseamnă putere. Puterea înseamnă libertate. Libertatea e totul!” Magistratul le-a vorbit de parcă pregătea o revoluție. Sau o încheia. S-a întrecut pe sine; târgoveților, brusc, viața de mai înainte le-a devenit și mai urâtă; îmbrăcați ca în urmă cu cincizeci de ani, s-au privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut într-o subterană... Custodele dorește să reveniți asupra acestui asasinat, vă aparține! Cineva îți spune ce soartă să-i hărăzești unui personaj!!! Asta întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților! Adică nouă, care stăpânim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unii, și Cetatea Albă, o fată care să fi trecut mai repede decât mine din haremul de tranzit în cel de încercări. N-aveam, ce-i drept, ochi verzi, dar Coranul îl știam ca pe Tatăl nostru, la gimnastică nu mă-ntrecea decât o grecoaică din Fanar care-a și murit, săraca, după unii la bârnă, după alții la sol, iar în privința originii n-aveam probleme, că atunci când a văzut viziriul cum mă mișc la aparate, mi-a spus s-o țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am avut întotdeauna un sentiment de respect pentru oamenii care știu grăi: au viața cea mai scurtă. în tinerețe mi-ar fi plăcut să mă-ntrec cu dumneata în meșteșugul vorbelor, în fața gâdelui. Țin minte că pe vremea lui Iusuf-pașa, când eram giudecător în Cipru, am scos o frază din care au căzut trei capete. Era o frază așa de frumoasă, că a intrat în popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se vor putea odihni nici măcar o clipă. Pentru nimeni din familie nu era un secret că cel mai bun călăreț fusese întotdeauna - încă de când învățase să se țină în șa - fratele mijlociu, Ajamuk, și că singurul care putea să se întreacă cu el în pricepere și rezistență era nepotul preferat al negrului Suilem, uriașul Rachid. Prin urmare, o jumătate de oră mai târziu se aflau amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-l protejez. — Dar ai obligația să-i protejezi și pe cei care sunt amenințați cu moartea. — În privința asta ai dreptate, dar deocamdată nu pot face nimic. În deșertul ăsta blestemat am mai mult de o mie de oameni care se întrec, și ei sunt pe primul plan. Părăsind răcoarea confortabilului cort, Yves Clos și Amed Habaja dădură de căldura înăbușitoare a deșertului și de figura gânditoare a lui Nené Dupré, care aștepta la umbra unui salcâm. — Ce-a spus? întrebă nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în vitrine albe, cele mari, în libertate câte două. Masculi și femele laolaltă, ca în viața reală. Inspiram peste tot mirosul ierbii de mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau de ce să se plângă, dar noi i-am întrecut, pentru că profesorul Angelo ne considera niște animale mici și neajutorate, așa că ne dădea prioritate în privința sălbăticiunilor moarte din grădina sa. Tindea către perfecțiune, așa că pe coridor erau și câteva socluri goale. Niște morminte gata fabricate cu numele candidaților, denumirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acel an. Muzică și poezie. Poeziile pe care ni le citea erau mai bune decât muzica, pentru că multe dintre ele erau frumoase, pe când muzica pe care ne-o punea suna fals uneori, ca și când unele instrumente ar fi vrut să le întreacă pe celelalte. Domnului Farney îi plăcea, totuși, așa că probabil era bună. Una din poeziile pe care ni le-a citit ne-a pus să o și învățăm și am recitat-o la festivitatea de încheiere. Era de Henry Wadsworth Longfellow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace, etalând argumente, utimatumuri și senzații care de care mai finale și mai spectaculoase. Apoi ploaia primi semnalul și începu să se răspândească pretutindeni, cu o vigoare și o energie ce îi uimiră pe toți, deși nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității. În curând, instalațiile luminoase și sonore năuciră pe de-a-ntregul privitorii. Certurile, răspunsurile pe care și le dădeau instrumentele unele altora, cuvintele pe care și le adresau întrecură efectiv orice închipuire, ba chiar s-ar fi putut spune că nu mai cunoșteau pic de rușine pe măsură ce Naybet deborda de măiestrie, dărâmându-și întregul complex de percuție pe care-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bine,/ Încât o să ziceți că nu-i adevărat și că mă cac pă mine... - Ohh yeeahhh... se auzi din sală cineva dându-și duhul de plăcere, iar eu mă simțeam exact ca într-o sală de concert. Deodată, Giordano se întrecu pe sine, începând să danseze incredibil: - N-o să vă vină însă să credeți acum ce fac.../ Eu acum dansez dansul lui Daffy Duck, / Ziua scriu două-trei poezii, după care vine seara? Seara mă cac.../ Mă cac de altfel pe întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vine din afara camerei mele, de-afară poate, ceva cu totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spaimă. Simt cum mă scoate din fire imposibilitatea de a-mi asculta voința. Dar iritarea este și ea mută și foarte adâncă. Și crește cu atât mai mult cu cât nici un gest nu o trădează. — Dar Vadim al nostru a întrecut măsura! Asta o spune Mik. Mai trece un interval de timp în care știu că toți se uită la mine. Stau nemișcat, nu întorc capul. În grumaz simt un avertisment: dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
măsura! Asta o spune Mik. Mai trece un interval de timp în care știu că toți se uită la mine. Stau nemișcat, nu întorc capul. În grumaz simt un avertisment: dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a întrecut măsura. Pur și simplu e efectul cocainei și trebuie să-i dăm mai repede o priză. Asta o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra urechii mele se desface pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]