30,844 matches
-
să înțeleagă cum s-ar fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi că ne urmăresc? Bănuiesc că da. — Dar au văzut că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât era convins că, dacă acesta afirmă că ceea ce ar urma să facă este bine,însemna că, cel puțin pentru moment, așa era. Până la urmă, cea mai mare parte a călătorilor de pe Marara cedară tentației unor bucate care veneau să întrerupă monotonia de luni de zile a unui meniu bazat aproape exclusiv pe peste și, cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult ori să devină mai înțelepți sau mai rezistenți la durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin încă două mii de ani. Convins cum era că Tapú Tetuanúi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă știre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane, apoi în galerii și în sălile de primire. Întunericul ne mână înspre amfiteatrul principal. Amurgul acesta trece din încăpere în încăpere până când singurele lumini rămân cele ale cabinelor din culise. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
reprezentații, în orașul Missoula din Montana, a ieșit o fată din mulțime și le-a spus că sunt niște bigoți odioși. Că încurajează ura și agresiunile față de persoanele cu identitate de gen nesigură din societatea noastră altfel pașnică și pluralistă. Întrerupt în mijlocul cântecului Buttons and Bows, versiunea mișto cântată de Doris Day, nu cea ieftină interpretată de Dinah Shore, Webber, în rochia lui albastră de satin, fără bretele, cu părul de pe piept, umeri, și brațe fluturând de la încheietură la încheietură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lup alergând după copiii care nu mâncau, nu dormeau la prânz sau nu ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mă bag în pat și să-mi întind oasele. Când să mai fac lecții cu Maria? Nevasta mi-a murit anul trecut Dumnezeu s-o ierte! și m-a lăsat singur cu trei copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați. Ce comentarii? Care lecturi suplimentare? I-ar fi povestit, cu dragă inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a sufletului ei. În pauze, în timp ce Mara și Bogdan se plimbau prin curte purtându-și povestea de iubire, Luana se alătura grupului de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sursă de încălzire, în afara caloriferelor care nu funcționau, era considerată încălcare flagrantă a regulamentului și se pedepsea cu expulzarea din cămin a deținătorului. Studenții intrară în iarnă cazați în camere ce ofereau condiții de coșmar. De la ora cinci seara se întrerupea curentul electric. Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răspundea întrebărilor lui, sună telefonul. Ce să fac? zise Bariu către ea. Luana nu înțelese la ce se referea. Se uită la el nedumerită. Mă refer la telefon. Să răspund? Dacă nu doriți să ne perturbe discuția și să ne întrerupă permanent, răspundeți. Bariu ridică receptorul și acoperindu-l cu mâna spuse către ea: Și acum? Luana zâmbi. O încerca. Nu învățase la curs astfel de amănunte dar, logic, lucrurile trebuiau să se desfășoare doar într-un anume fel. Dacă persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
l-a dus la ureche fără să spună nimic. Abia dacă mai respira. La capătul celălalt tot tăcere, de parcă și cealaltă persoană și-ar fi ținut respirația, În vreme ce aerul din cameră devenise Înăbușitor. A auzit un clic și s-a Întrerupt. S-ar putea să fi fost centrala, a gândit ea cu glas tare. Sunetul glasului i-a făcut bine și s-a apucat să fredoneze o melodie stu pidă, pe care a recunoscut-o pe dată ca fiind a cântecului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu sunt controlat de ea. A rupt o banană mare și i-a Întins-o. Ia una, te rog, a zis. Sunt greu de găsit În ziua de azi. Treceam pe-aici, am Încercat să telefonez, dar linia e Întreruptă. Asta se-ntâmplă tot timpul la Jakarta, mai cu seamă acum, cu toate cele care se petrec În oraș. A aruncat un ochi pe fereastră de parcă aștepta pe cineva. Sper că Margaret e bine. Astăzi nu s au ținut cursuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a Împins un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut că citește; a dat din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu picioare enorme scoase de sub cearșafuri mototolite. Într-un desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase nimic, dar absolut nimic, ca și cum nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten al lui Alexe, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de succes în cercul lor de prieteni, au asaltat-o de îndată cu o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reda încrederea în propriile puteri, îi îndemna să nu-și abandoneze planurile, îi pistona insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei reîncepea să se înfiripeze, simțeau un sincer atașament pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]