3,274 matches
-
37 Universitatea "Petre Andrei" din Iași Facultatea de Asistență Socială și Sociologie Student: Anul: RAPORT DE ACTIVITATE Instituția: DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI Compartiment: Serviciul Social, Prestări Servicii, Gratuități, Facilități Dată: Activitate desfășurată/locul: Instrumente utilizate: anchetă socială, observația directă, întrevederea/interviul, planul de servicii Descrierea situației beneficiarului: Măsuri de asistență socială propuse: Observații privind desfășurarea activității: Propuneri/concluzii: Semnătură, Semnătura, Șef Serviciu Social Coordonator de practică asistent social ANEXĂ 38 FIȘA DE EVALUARE SOCIOMEDICALA (geriatrica) Nr. fisei ........................ Dată luării în
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
Calde salutări“? Categoric, nu. „Aștept cu nerăbdare să vă revăd“? Nu. Închise plicul, ieși și puse scrisoarea la cutie. Se făcuse marți; a doua zi avea să-l vadă pe John Robert Rozanov. Acum, ar fi dorit să mai amâne întrevederea pe care mintea ei ridicolă o transforma într-un eveniment fatal. Era singură. Când îi telefonase Tom spunându-i că nu o să locuiască la Belmont, Alex simțise în primul moment împunsătura unei anumite amărăciuni, de parcă propria ei moarte, personală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum“. Coborî și deschise ușa. Întocmai ca și mama sa, George McCaffrey chibzuise cu grijă cum și când să se înfățișeze lui John Robert Rozanov. Când îl văzuse pe profesorul său la Institut, se ferise prompt de o întâlnire; o întrevedere atunci și acolo ar fi fost o chestiune penibil cârpăcită. Pe de altă parte, însă, George își spusese mai târziu că ar fi fost pentru el o ușurare dacă ar fi putut depăși primul impuls și ar fi soluționat „revederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiria... Alex își înfrână impulsul de a-i striga că nu e nevoie de nici o chirie. Îi răspunse: — Domnul Osmore o să se îngrijească de toate detaliile astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intelectuale atât de degradante, încât John Robert prefera să le ignore existența.) Dacă „ținea vreo prelegere“ pe undeva prin apropierea locului unde se găsea Hattie în acel moment, venea s-o vadă și îi oferea un ceai în oraș. Asemenea întrevederi erau de obicei foarte posomorâte, pentru că Hattie, care acasă nu auzise nimic bun despre bunicul ei, era speriată de el, și atât bunicul cât și nepoata se simțeau stingheriți fiecare de prezența celuilalt. Păstrând și de astă-dată buna-cuviință, John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce înseamnă „spirituală“? Mi-ai putea da exemple? Era marți și părintele Bernard se înființase la ora zece la locuința din Hare Lane, așa cum i se ceruse. Între timp, evitase să se mai ducă pe la Institut, ca să nu strice efectul întrevederii, pe care o aștepta cu o ridicolă tulburare și alarmă. (De fapt, nu înota niciodată duminica, văzând în aceasta un act de abstinență. Cândva, renunțase să înoate și în timpul postului Paștelui și își sfătuise îngrozita congregație să procedeze la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierdere de timp, ce povară, probabil iritantă! Și... o fată de șaptesprezece ani... dacă i se întâmplă ceva rău...? — Bine, în ordine, spuse cu glas tare. — Atunci, rămâne stabilit. Rozanov începu să-și rearanjeze hârtiile pe masă, semn clar că întrevederea se încheiase. Adăugă: Dacă e nevoie vreodată să-mi dai un telefon, ceea ce sper să nu se întâmple, adu-ți aminte să controlezi ce oră e în America. Părintele Bernard se ridică în picioare, spunând: — Mi-ar plăcea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și făcuse nici un fel de plan. Zăcuse în casă, nesimțindu-se în stare să citească Paradisul pierdut, nesimțindu-se în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se uite la televizorul în culori al lui Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși, de parc-ar fi trecut printr-un violent acces de gripă. Curiozitatea arzătoare care urmase întrevederii pălise sau mai curând se preschimbase în ceva sinistru, în senzația că era captiv. Continua să simtă cu intensitate că-i era cu neputință „să scape“. Efectiv nu putea (deși, așa cum îi demonstra Emma, nimic nu era mai simplu) să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să reflecteze mai des ca oricând la sinucidere. Chiar în compania agreabilă a Antheei, Tom era muncit de niște gânduri foarte curioase. De fapt le rumega întruna și se consuma îngrozitor. Avea chiar impresia că-i apăruseră riduri pe frunte. Întrevederea atât de ridicolă și de ratată cu Hattie lăsase o cicatrice usturătoare pe sufletul lui Tom. Ori el nu era obișnuit cu cicatrici pe suflet; trăsătura caracteristică a temperamentului său vesel era o calmă, discretă, însorită mulțumire de sine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea că voi reveni pocăit, cu cenușă pe cap. Nu, Mihaela era deschisă, francă și nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia să stau de vorbă cu ea, să-i comunic, în primul rând, rezultatul întrevederii și, în al doilea rând, să chibzuim împreună ce era de făcut. Acum. Îmi devenise aliată și luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o părere, o soluție, oricum, ea era aceea care trebuia să aducă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai rar între Odesa și Liman, iar în Liman nu e oficiu poștal, ci numai o cutie de poștă, din care cine știe când se mai iau scrisorile spre a fi trimise la destinație. Ce se zice pe la noi de întrevederea celor doi împărați la Kremsier? Din "Neue Freie Presse", pe care-o cumpăr din când în când, deși totdeuna cam veche, pare-a fi ceva cu totul estraordinar. Oamenii de aici nu vorbesc nimic, mai ales nu politică. Voi trebuie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cumpăr din când în când, deși totdeuna cam veche, pare-a fi ceva cu totul estraordinar. Oamenii de aici nu vorbesc nimic, mai ales nu politică. Voi trebuie să fi având acolo telegrame cari vă țin în curent asupra scopului // întrevederii, despre care pîn-acum nu știu nimic. Ce se mai întîmplă pe acolo, ce măritișuri și însurători se mai proiectează și pe cine-ați mai îngropat în vremea din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
săteni nu se prea știau bine rosturile lui. clar, de vreme ce era ocrotit de "boierii", nimeni nu-1 bănuia. Când totul se sfârșise, odată cu întoarcerea celor dintâi, Lică părăsise Prundenii fără ziua bună. Se dusese întîi la domnișoara să cerceteze pe Sia. întrevedere fără simpatie. Lică se temea de întrebări și domnișoara era rău dispusă din cauză că fusese nemulțumită fie purtatea Siei. Fata nici ea nu ierta protectoarei că a pus-o să muncească. Când în aceeași seară Lică venise să ia pe Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată. Cu mișcarea lui obicinuită, Lică se întoarse pe călcâie pentru a ieși înapoia Adei. Deși întrevederea fusese scurtă, era bucuros că s-a sfârșit. Negreșit, și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl amăgise cuvintele Adei: "Te va consulta!". Maxențiu avea și el singura dorință
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
batjocoritor și se ofensase de moarte. Nu-și mai alesese cuvintele, pierduse orice cumpătare și grămădise ocările și pumnii. Baba, pe coridor, se așezase pe vine cu mâinile peste urechi, așteptând să se facă pământul praf, iar Rim, prevenit de întrevedere, lipit cu urechea de ușa biroului, nu putuse rămâne neutru. Intrase în plin pugilat și, luând partea celei slabe și fără apărare, scosese pe Sia din mîiniîe materne. Treci în camera dumitale! zisese fetei cu glasul unei blânde autorități. Am
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cine zice: nu. Lică venise la spital îndată, acum când Sia nu-1 mai putea împiedica și când el nu mai putea sta la îndoială. Lică fusese plutonier în cavalerie și văzuse multe, dar confruntarea cu Sia moartă nu fusese o întrevedere lesnicioasă; cadavrul proaspăt al nenorocitei era "teribil". Venise totuși la timp. După el nimeni nu mai putuse privi "hoitul", cum ziceau oamenii de serviciu, fumând, ca să-și pună inima la loc. Profesorul G. propusese o autopsie refuzată de Lică. Se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trăia cu spaima că va înnebuni. Apoi, a recunoscut că era fatalistă, că nu se putea revolta. Împotriva cui să se revolte? Era convinsă că orice răzvrătire ar fi fost inutilă. Adevăratul dușman își fusese întotdeauna ea. După mai multe întrevederi, ne-am spus pe nume. Dar, pe măsură ce discutam mai mult și ne apropiam mai mult, mi se întărea bănuiala că nu-mi dezvăluia totul, că-mi arăta numai o față, lăsînd-o pe cealaltă în umbră. Într-o zi, mi-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea mult copleșită din această cauză. Era de mult bătrână, și imaginea din oglindă încetase s-o mai șocheze. Lucrul cel mai important era că cererea ei de a i se acorda o întrevedere fusese satisfăcută de Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi posomorât. Nu-și prea mai prețuia combinația de piele și oase care reprezentau propriul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
lordului Clane. În acest moment Clane spuse: - El a menționat de fapt numele meu. - Mesajul a fost expediat prin poștă - veni răspunsul, și omul înălță din umeri. - L-am citit în timpul uneia dintre misiunile mele pe terenurile palatului. Mult după ce întrevederea luase sfârșit, Clane analiză faptul. Bănuia că era o cursă, și totuși, Czinczar nu putea ști cât de valoroasă era acea sferă. Dacă conducătorul barbar ar fi examinat-o prin tubul gol, ar fi fost uimit de ceea ce era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
zic, mașina lui a fost total bulită? Știi, am putea... Am putea să ne ocupăm noi de ea, dacă vrei. Poliția o interogă din nou. Vorbise cu ei și a doua zi după accident, dar nu-și amintea nimic din întrevedere. Mai târziu, când ea își mai revenise, se întoarseră să-i ceară amănunte. Doi polițiști o ținură timp de patruzeci de minute într-o sală de conferințe a spitalului. O întrebară dacă știa ceva despre activitățile fratelui ei din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și bărbații ăștia, care voiau s-o convingă că mai fusese cineva care îl azvârlise pe Mark de pe șosea. Nu le păsa ce i se întâmplase lui Mark. Mark era doar un set de urme de cauciucuri. În tot timpul întrevederii, pipăi bilețelul ascuns în geanta ei de stofă. Bilețelul de la cel care-l găsise pe Mark, de la cel care-l adusese înapoi. Sunt Nimeni... Oare ar putea s-o acuze de tăinuire de probe? Dar dacă le-ar arăta biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai probleme sau ce? Își plimbă degetele în jurul urechilor. — Ceva de genul ăsta, recunoscu Weber. Folosise reportofonul și cu o zi în urmă. Atunci nu putuse să ceară permisiunea, așa, pe nepregătite. Și totuși avea nevoie să poată reconstitui prima întrevedere cuvânt cu cuvânt. Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o avea sau cel puțin aproximativ. —Oau. Tare. Sunt înregistrat live. Vrei să cânt? —Merge. Dă-i drumul. Mark atacă un cântec monoton, complet afon. O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu voiau să se dilate. Era aproape 2.30 a.m. La 3.15, tot se mai întreba cum de uitase că-i povestise lui Mark despre Jess. Încercă să reziste impulsului de a se scula și de a asculta înregistrările întrevederilor. La 4.00, își luă pulsul și se gândi că e posibil să se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușa și se sprijini de ea, surescitat. Înainte să vorbesc eu: ce-ai auzit? Toate interviurile clinice ar trebui să aibă loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]