2,365 matches
-
loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul principal ― îi întristă profund. Se consolară zicând că făcuseră tot ce le-a stat în putință. Înghețarea corpului și transportarea pe pământ unde ar fi avut parte de funeralii mai solemne era o posibilitate pe care o luaseră în considerare, dar prin capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
punctaj ceva mai mic. Cît se poate de onorabil și așa, mai ales că nu mai am nimic de obținut - și nici de dovedit cine știe ce cine știe cui. Dar asta nu m-a împiedicat să mă mir din nou și să mă întristez cu gîndul la soarta altora. Această „grilă de autoevaluare” este unul dintre acele produse încă provizorii, dar din ce în ce mai stabile, pe drumul modernizării învățămîntului nostru și alinierii sale la standardele de calitate din „țările civilizate”. Adică un amestec de traducere trunchiată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat și aș fi vegheat și te-aș fi îngrijit pe patul tău de suferință; în timp ce mureai, ne-am fi schimbat ultimul rămas bun, ți-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și, în loc să fug și s-o îmbrățișez, cum făceam înainte și cum simțeam nevoia, m-am purtat cu ea distant, cumva neglijent. Nu eram în stare să fac altfel, ceva în mine mă împiedica să fiu naturală, și asta mă întrista. Și ea părea să mă evite, era poate la fel de stânjenită ca și mine, totuși ochii noștri se căutau și, întîlnindu-se, se întorceau repede în altă parte. Eu și gemenele eram singurele care mai veniseră cu păpuși. Păpușile lor se numeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă întinderea și păsările ciripeau încă prin acei măcieși cu miros de tămâie și scorțișoară ―, mi-am dat deodată seama că se petrece ceva neobișnuit cu mine, că am rămas singur și am să mor singur. Gândul acesta nu mă întrista; dimpotrivă, eram liniștit, senin, împăcat cu toată câmpia din jurul meu, și dacă mi s-ar fi spus atunci că trebuie să mor într-un ceas, nu mi-ar fi părut rău. M-aș fi întins pe iarbă, mi-aș fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aflase de simțitoarea urcare a salariului) și-mi spunea mereu: ― Am să cad! Ți-e frică dacă am să cad? La întretăierea lui Dhurmtollah Street, taxiul nostru a trebuit să aștepte trecerea-tramvaiului. Ceilalți ne[-o] luaseră înainte, și eram cu toții întristați de acest nenoroc. Atunci ne-am încrucișat cu mașina inginerului, și am avut o neașteptată tresărire văzîndu-l pe el alături de soție și de Maitreyi. M-am roșit prostește salutîndu-l, și mi-a zâmbit disprețuitor, iar d-na m-a privit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-a părut atât de rău când a aflat că sunt bolnav la sanatoriu. Despre frații Huber, cu frumoasa Ivy, vom mai vorbi. Ceilalți se știu. Ascultînd-o cum înseamnă nume și decide pentru mine, nu știam dacă trebuie să mă întristez sau să mă amuz. O priveam, și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate mă schimbasem eu; nu știu. ― N-am mai citit de mult povești, răspunsei după o destul de lungă pauză. Și apoi, mai e ceva: eu nu știu să povestesc. E un dar ăsta al poveștilor. Nu-l are oricine. Se întristară amândouă, atât de spontan și de sincer, încît mă simții vinovat și începui a mă gândi dacă nu cumva tot îmi mai aduc ceva aminte din toate poveștile pe care le citisem în copilărie. Nu-mi venea nici una în minte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ziua aceea venise să-mi ceară o sută de rupii și nu putea să mă contrazică. Am avut atunci intuiția lașității lui și m-am recunoscut atât de bine în jena lui de a discuta o credință, încît m-am întristat. Dar mai era ceva: Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-adevăr, o viață de "brută neagră", cum credea el, sau am oarecare confort. Venise, mai ales, pentru Maitreyi; și când a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva mai mult decât îi mărturisisem și nu cuteză să vină și să ne întrerupă. Khokha îmi aduse un exemplar din Uddkita, pe care Maitreyi scrisese ultimele ei cuvinte: "Către dragul meu, către dragul meu, Maitreyi, Maitreyi". Numai atît? mă întristam eu. Khokha îmi spuse să mă uit și la sfârșitul căiții. "Adio, scumpul meu, n-am spus nimic care să te facă pe tine vinovat. Am spus numai că m-ai sărutat pe frunte. Trebuia să spun; era mama noastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acestea însă erau simple gânduri. Căci nu mă puteam închipui despărțit de India și nu mă puteam închipui așezîn-du-mă din nou la lucru. Orice activitate, orice ambiție, orice țel mi se păreau atât de Eadarnice, încît simpla lor amintire mă întrista de moarte. Stăm pe veranda bungalow-ului, când nu mai era nici un vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cap. Dar să lăsăm asta... Voi cum o mai duceți? Manole ridică din umeri. - Ca toată lumea. Necazuri, boli, greutăți. -Apropos, îl întrerupse Condurachi, încercînd să zâmbească. Tot nu v-a înapoiat Zeița? Manole clătină din cap, parcă s-ar fi întristat deodată, fără voia lui. - Nu ne-a înapoiat-o, și nici nu mai sperăm să ne-o înapoieze vreodată. Va trebui să ne mulțumim cu Bonnard, adăugă melancolic. Dacă nu cumva îl vom vinde. Ni s-au oferit trei milioane
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arăta lumii și în special celor care l-au prețuit chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în care, cel dispărut acum, se întrista sau se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce și-au transpus tensiunea de viață la nivelul expresivității feței dăruiește un rezumat elocvent, reprezentativ pentru imaginea celui care a pășit acum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
i se citească sentimentele aprinse pe față, nici chiar în clipa când m-a văzut. Pentru că atunci când a întors capul, deodată a dat cu ochii de mine, care mă îndreptam spre el, zâmbitoare și cu un pas grațios. Nu mă întristasem nici când îl vedeam cum se apropie de poartă ; eram convinsă că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea să dea greș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spunea astăzi că Brătianu ar fi atât de nemulțumit de pasivitatea și dezinteresul rușilor, încât ar fi amenințat cu pace separată dacă tot nu i se trimit ajutoare. 18 septembrie 1916 Azi victime multe ale bombardamentului spre Filaret. M-a întristat în plus aflând că a murit și fetița de 11 ani a lui St.O. Iosif, autorul îndrăgitului La arme ! Sigur că sfârșitul bătăliei de la Sibiu și dramatica retragere au mărit pesimismul general, chiar dacă încercuirea s-a spart și grosul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se organizeze serate dansante, în mod regulat, pe promenadă. Una dintre scrisori semnată „Un grup de tineri luminați“ cerea chiar înființarea unui cazino. (Unul dintre semnatarii scrisorii s-a dovedit a fi tânărul Gregory Osmore, fapt care i-a întristat mult pe părinții lui.) Aceste scrisori nu erau propriu-zis șocante, ba chiar unii dintre cetățeni, îndeosebi „Prietenii“ (adică quakerii) au încercat să „preia“ accesul de inovații, argumentând că nu era o idee chiar atât de absurdă aceea de a transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gaines și să mi-l scot din cap pe Joe Tanner“. Nicky Roach își spuse: „Trebuie să studiez mai serios și să nu mă mai culc cu toate fetele, în dreapta și-n stânga“ (dar acest din urmă gând îl cam întristă). Doamna Roach își spuse: „Trebuie să încetez de a mai cheltui sume atât de nebunești pe toalete. Parcă mi-aș fi pierdut mințile!“. Doamna Romage își spuse: „Trebuie să încetez să mai falsific registrele băcăniei. Ar trebui oare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai curând ordinară decât extraordinară. Tom era obișnuit să fie iubit și prețuit de toată lumea, așa încât de astă-dată intra în joc orgoliul lui. Îl admira mult pe Emma și socotea că în multe privințe acesta îi este superior, așa încât era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfâșie inima în piept. Totul e atât de negru. Ce povară... Părintele Bernard își figurase o scenă în care, în cele din urmă, George va „căuta refugiu“ la el, dar scena imaginată nu semăna deloc cu cea de față. Era întristat, speriat, zăpăcit de starea de spirit a lui George pe care nu o putea înțelege, dar în legătură cu care simțea că ar trebui, pe loc, să întreprindă ceva. Ar fi dorit ca George să se așeze și să-i depene o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi defapt? Viața este o piesă ieftina de teatru,iar noi niște marionete în mâinile destinului,doar că noi avem suflet,avem sentimente și tot ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează într-un fel sau altul.Râdem, zâmbim,ne întristăm...După aceea deschidem ochii și totul se năruie,visele se sparg de geamul realității atât de crude,iar dorințele se spulberă și se risipesc în vânt. Viața trebuie să o prețuim,nu să o spulberăm cu DROGURI. Drogurile sunt răspândite
Fii conştient-drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Panciuc Șerban, Vlădeanu Dobriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1962]
-
era? Cine? - au răsunat cele două glasuri. Eram eu! Eu! Toaibă Gruia! Ei... îi bine și ultimul... Decât deloc - a apreciat Toaibă, cu glas moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu greu plânsul. Da’ ce v ați întristat așa de parcă îi mortul pe laiță? Apoi ne gândeam și noi că îi fi intrat măcar printre cei de mijloc... Da’ așaaa - a îngăimat Toaibă. Cercetașule! Ai nota doi de la mine! Unde îți este atenția, cercetaș Toader Toaibă? Păi cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu se făceau doar. Cum în acea vreme jocul de fotbal nu era cunoscut, pentru că englezii nu-l inventaseră încă, nici blatul nu avea cum să apară. Se părea că, iată, Roland va fi învingătorul. Charlemagne se bucura. Girard se întrista. Ba nu! Iată, Oliver a început să dea semne că el va fi biruitorul. Se bucura Girard. Se întrista Charlemagne. Numai Aude tremura toată și suferea și într-o situație și în cealaltă. Toată ziua a durat acea încleștare pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
încă, nici blatul nu avea cum să apară. Se părea că, iată, Roland va fi învingătorul. Charlemagne se bucura. Girard se întrista. Ba nu! Iată, Oliver a început să dea semne că el va fi biruitorul. Se bucura Girard. Se întrista Charlemagne. Numai Aude tremura toată și suferea și într-o situație și în cealaltă. Toată ziua a durat acea încleștare pe muchie de cuțit. Exact ca în basmele românilor: „Și se luptară zi de vară până-n seară”. Când s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă." 23. Cînd a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. 24. Isus a văzut că s-a întristat de tot, și a zis: "Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25. Fiindcă mai lesne este să treacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]