2,580 matches
-
capitol din Kama Sutra de importanță capitală pentru femei, cel pe care bărbații ori îl citesc foarte târziu, ori nu-l citesc deloc; nonconformismul său nu se oprea aici: în fiecare zi schimba poziția de atac, modelată de el am întruchipat extazul într-o varietate acrobatică uluitoare; sexul nu era, ca pentru foștii mei extratereștri, o chestiune pur biologică ori sportivă; el îl ridica la rang de artă. Țin minte că abordările sale fanteziste deveniseră senzația firmei; dimineața, cum ajungeam la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai mult sau mai puțin străine și mi se par deopotrivă vii și ilizibile. În fond, cărțile sunt accidente; scrisorile Ă evenimente: de aici și suveranitatea lor”. Astfel, de ce n-am căuta în scrisori documente pentru infernul pe care îl întruchipează Cioran însuși? El însuși interesat de propriul trecut, de reconstituirea unei ființe pe care altfel n-o regăsește, Cioran ar identifica în scrisori dovezile, nefalsificatoare, ale ființei. Ar vrea, în fond, să vadă cum se ilustra în epistole starea de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un Paris iluzoriu, fascinant [i atroce" Din ce motive apare Parisul în biografia lui Cioran se știe. Parisul e locul consacrării. De-aici speră să cucerească lumea, să o posede chiar. Greu de bănuit că, nu foarte târziu, Parisul va întruchipa locul pierzaniei. De ce? Iată, într-adevăr, întrebarea. Deocamdată să reținem o mărturisire din 1970: „Orice s-ar întâmpla, nu vom scăpa de un destin minor, asta e convingerea mea adâncă; altădată, ea era un prilej de suferință, azi abia o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un aer jalnic și totodată fals. E incredibil cât de vie a rămas în mine imaginea Sibiului” (18 martie 1975 Ă 264). Sunt locuri la care Cioran revine obsesiv și dureros în scrisorile sale. De fapt, Sibiul și toate celelalte întruchipează provincia, neantul, anonimatul, ratarea, absența, modul elementar (adică natural) de a fi. Hiperlucidul crede în existență nativă. În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă a ei” (1 aprilie 1971 Ă 494). Privind niște fotografii de-acasă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
această impresie de lume încremenită, golită de viață. Aceste nopți albe îmi sorb sângele, îl devoră; fiind eu însumi un spectru, cum aș putea să văd în ceilalți semnele realității?” (ibidem). Deocamdată, Cioran privește spectacolul vieții Ă fie că e întruchipat de ceilalți, fie că e întrupat de el însuși Ă cu groază, lăsând să se înțeleagă că îi preferă pe cei care nu (se) interoghează. Dar lui, lipsa unui fundament mai adânc, adică absența unei întemeieri metafizice îi produce frisoane
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
câteva rânduri: „Singurul mod de a rezista încercărilor fără să mori e să consideri că tot ce ți se-ntâmplă în viață este, în fond, ireal și că totul dispare fără urmă, inclusiv durerile tale” (ibidem). Iată cum înstrăinarea, altădată întruchipând agonia, purifică. Îndepărtându-se de lucruri, înstrăinându-se de sine, Cioran renunță la căutarea oricărui fundament pe care viața l-ar avea în afara nimicului. Își dorește, ca unică soluție a existenței, să se identifice cu nimicul: „Să renunți la tot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el, îl știu, îl simt, dar nu pot stabili un criteriu. E ca și cu dorința de a plânge. De ce ne vine să plângem? Nu știm. Tot așa vine și Dumnezeu” (III, 274). De aici și până la vidul care-l întruchipează pe Dumnezeu, pentru Cioran nu-i decât un pas: „Cu cât mă gândesc la vid, cu atâta îmi dau seama că am făcut din el un concept mistic, sau un substitut al infinitului, poate al lui Dumnezeu” (I, 25). Nevoia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
privească: „atât, să mă istovesc în percepția pură” (I, 360). Or, o astfel de istovire înseamnă și „indiferența față de mântuire” (II, 176), a cărei revelație o are contemplând un munte. Rupt de lume, postura aceasta ar vrea Cioran să o întruchipeze; ea i-ar da senzația că nu mai este un exclus, că nu mai trăiește în afara paradisului. Pur și simplu, ar fi dincolo de ruptura Paradis-Infern. Iată: „Să te retragi în tine și să asculți o liniște la fel de veche ca ființa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este "pasărea-suflet", sculptată în lemn și așezată pe stâlpul de pe morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a vorbi cu toate câte le-a făcut Dumnezeu, ci poate chiar auzi cum crește iarba. El câștigă prin aceasta și puterea de a săpa comori observate."354 În basme, alături de zmeii și balaurii potrivnici, eroul, de cele mai multe ori, este întruchipat ca șarpe, sau purtând pielea unui șarpe: "Noaptea șarpele își lepăda pielea și se făcea un fecior de împărat frumos".355 Ipostazele fantastice ale șarpelui, zmeul și balaurul, în legende și basme sunt personaje care restabilesc echilibrul existențial dintre lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fie ardelean, Horia Zilieru vine cu universul satului altfel decât Ion Horea sau Gh. Pituț, în sensul că nici timpul, ca la Ion Horea, nici tehnica expresionistă, ca la Pituț, nu aduc imaginea copilăriei, ci poetul prin spărturi de flaut întruchipează cu nostalgii bacoviene chemările trecutului. "La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tema: "Știu, compatrioți, nu e lesne de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce se vor întruchipa în alte și alte valori, în creația de mai târziu a poeților contemporani. Arghezi se impune cu un univers cunoscut în estetica lui: folclorul, istoria, Biblia și valorificarea unei bogate tradiții: "Era să fie sărbătoare/ sau slujbă de înmormântare?/ Urlau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia lui Nichita Stănescu. Poetul, în aspectul cel mai notabil, încearcă un univers de imagini noi, de cuvinte noi; deplasează sensurile cuvintelor, le dă alte nuanțe, întruchipându-le în simboluri care deschid receptivității noastre adevărate galaxii. Imaginile devin sau abstracte și generale, sau dureros de concrete, lăsând cititorul să decidă ce univers cuprinde, spre ce aspiră. Dezlănțuit și pur în dragoste, lasă viitorimii formule memorabile: Îmi fac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori în ierburi/ în ultima noapte a aducerii aminte" ("Clopotele"). 16 "Căci nu sunt mulți adolescenți care/ Pot însoți un șarpe" (A. Păunescu). 17 "Șarpele cu ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
știu dacă Alexa Visarion era pe deplin conștient de aura de energie vitală care îl învăluia, nu știu dacă se privea în oglinzile ei și nu știu, de fapt, dacă se simțea fericit. Ceea ce știu sigur este că el a întruchipat atunci și întruchipează și azi, în memoria mea, un portret ideal portretul regizorului ca tânăr artist fericit. Îi sunt recunoscător pentru asta. Datorită prezenței lui, care mi s-a oferit cu generozitate, am pășit spre viitorul nesigur al unei meserii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion era pe deplin conștient de aura de energie vitală care îl învăluia, nu știu dacă se privea în oglinzile ei și nu știu, de fapt, dacă se simțea fericit. Ceea ce știu sigur este că el a întruchipat atunci și întruchipează și azi, în memoria mea, un portret ideal portretul regizorului ca tânăr artist fericit. Îi sunt recunoscător pentru asta. Datorită prezenței lui, care mi s-a oferit cu generozitate, am pășit spre viitorul nesigur al unei meserii în care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în alertă, de o gravitate cel ține mereu sub presiune. În nicio împrejurare nu se mulțumește cu jumătăți de măsură. Nu suportă îngrădirile, rutina, limitele impuse din afară, îi sunt suficiente cele interioare cu care se confruntă doar talentele autentice. Întruchipează permanent, astfel, prototipul tânărului furios, revoltat, câteodată rău atât cu el, cât și cu alții, aș zice, parafrazând un titlu de piesă, că privește în prezent cu mânie, cu un spirit critic ascuțit, de loc dispus la toleranță. E un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trecut. O cabotină care face binele fără a-l iubi. E absentă și prezentă, plutește în scenă, dar o și controlează. iși fascinează partenerii, dar erotismul ei rece o face de neatins. Original este portretul oferit de regizor lui Lopahin, întruchipat de Sorin Leoveanu. Talentatul actor, încununat cu Premiul Criticii pentru Hamlet și Hlestakov, oferă și prin acest rol un reper pentru interpretări viitoare. Tânăr, atrăgător, personajul trăieste sub semnul forței dar și al fragilității. O dorește pe Liubov cea din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nuanță. Actorii sunt bine dirijaiți. Prezența lui Visarion stimulează, are meritul de a fi capacitat trupa, deși nu toți interpreții au temperamentul dramatic sau experiența necesare unor partituri de anvergura celor cehoviene. Astfel, unii siluetează cu adecvare și relief, alții întruchipează cu personalitate și stil. Performerii reprezentației sunt: Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu, Valer Dellakeza.. (Ludmila Patlanjoglu) 2009 LUNA VERDE Castel Film Apocalipsa altfel Pentru iubitorii, spectatorii ce gustă cu story cu sufletul la gură,în stricul sens al termenului, Luna verde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
specia basmului. În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi - Spânul și împăratul Roș - nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. În al doilea rând, eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza, fapt ce conferă și o altă semnificație relației sale cu Spânul. În acest context, Spânul nu este numai antagonistul, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu prețul complicității. Deși neînțelegerile care au provocat despărțirea dintre cei doi îndrăgostiți par a fi depășite, iar Maria este hotărâtă săși părăsească soțul pentru a fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Eroii acestei drame întruchipează scenic ipostaze existențiale și devin purtători ai unor valori, idei, atitudini supraindividuale. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în drama pentru care ai optat Arhetipul eroului dramatic modern este schițat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]