KorAP: Find »[drukola/base=întruna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...110 >

2,732 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

miza pe măsură ce Herr Lent pierdea tot mai mult. Până la urmă a pierdut tot. Totul, banii școlii de schi, profitul pe tot sezonul, apoi capitalul lui. Parcă-l și vedea, cu nasul lui lung, luând cărțile și deschizând sans voir. Jucau Întruna pe atunci. Jucau când nu era zăpadă și jucau când era prea multă. Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre asta, nici despre ziua aceea de Crăciun, rece și luminoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lăuda că fetele nu-nseamnă nimic pentru el, că nu se gândește la fete, că ele nu-l impresionează. Ș-apoi venea altu’ și-ncepea să se laude cum el nu se descurcă fără fete, că tre’ să le aibă Întruna, cum nu poate s-adoarmă dacă n-are o fată. Și toată treaba asta era o minciună. Oricum ai lua-o. N-ai nevoie de fete dacă nu-ți stă gândul la ele. Învățase asta În armată. Dar mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În ploaie Erau doar doi americani În tot hotelul. Nu-i cunoșteau pe oamenii cu care se-ntâlneau pe scări când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
din carte. Camerista stătea În prag. Ținea strâns În brațe o pisică mare cu blana galben-cenușie, care i se legăna lipită trup. — Mă scuzați, spuse ea, il padrone mi-a spus s-o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele, fluierând și strigând Încontinuu. În cele din urmă, epuizat de la atâtea Înjunghieri neîndemânatice, taurul Își strânse picioarele și se lăsă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
unde puteau să tragă două-trei ore de, să zicem, vermut cu apă minerală și discutau, povesteau și jucau biliard, ca Într-un club sau În Galleria din Milano. Da’ nu era chiar ca-n Galleria, pentru că acolo toți se mișcau Întruna, pe când aici stăteau mai mult la masă. Ei, și veni și permisul bătrânului. I l-au trimis fără să-i scrie un cuvânt și apoi el a alergat de vreo două ori. La Amiens, undeva În partea de sus a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În față, asta chiar că mi-a luat tot cheful și nu m-am mai bucurat cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi scoase cârligul. Îl apucă de branhiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sabia Îi zbură din mână. Căzu la pământ și taurul era peste el. Întins pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către taur și apoi acesta dispăru, plecă În goană de pe el. Întunecat, Îi trecu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack termina cu ridicatul greutăților și cu antrenamentul la sac, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
insomnii. — Ce te frământă? Mi-e dor de nevastă-mea. Păi, zi-i să vină pe-aici. Nu, sunt prea bătrân pentru chestii de astea. — O să facem o plimbare lungă Înainte să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost toată săptămâna. Nu dormea toată noaptea și când se scula era mereu În starea aia, știți, când nici pumnii nu poți să-i strângi. — E ca o cârpă, spunea Hogan. Nu-i bun de nimic acum. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
upercuturi, dar când Walcott reușește să-și scoată brațele, Îl lucrează la corp pe Jack de se aude tocmai din stradă. Asta-i el, un tip care te lucrează. O țin tot așa vreo trei runde. Nu vorbesc. Se bat Întruna. Da’ și noi am avut o grămadă de lucrat la Jack Între runde. N-arăta bine deloc, da’ pe de altă parte nici nu prea se-agita el În ring. Nu se mișca mult și stânga aia lucra automat. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
meciul, Îl conducea Walcott, În loc să fie-n siguranță, era mereu În pericol. De-acum, nu mai putea să-l țină la distanță cu stânga. Nimic nu părea să se fi schimbat, atât că În loc să-l rateze, acum Walcott Îl lovea Întruna. Jack lua niște pumni groaznici la corp. — În ce rundă suntem? Întrebă Jack. — A unșpea. — Nu mai rezist. Nu mă mai țin pe picioare. Walcott Îl tot bumbăcea de ceva vreme. Era ca un prinzător la baseball, care prinde mingea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lovi de două ori. Fața lui Jack era cel mai groaznic lucru pe care am putut să-l văd vreodată...cum putea s-arate! Se chinuia să se țină-n picioare și asta i se vedea pe față. Se concentra Întruna și Încerca să-și ferească părțile lovite. Ș-apoi Începu să-l bumbăcească. Începu cu lovituri joase, laterale, la corp. Walcott se Închise, și atunci Jack trecu la cap, lovindu-l sălbatic. Apoi Își aruncă stânga-n plex și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aceste pârâuri, În care mi se pare că am pescuit, și se amestecă În mintea mea cu pârâurile pe care chiar le știu. În unele nopți Însă nu puteam pescui, și atunci eram treaz de-a binelea și mă rugam Întruna, Încercam să mă rog pentru toți oamenii pe care-i cunoscusem cândva. Asta-mi lua o grămadă de timp, pentru că, dacă Încerci să-ți aduci aminte de toți oamenii pe care i-ai cunoscut, Întorcându-te la primele amintiri (care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
alea În jurul meu. Aveam o lupă și abia o puteam ține, așa-mi tremura mâna. Din ce puteam să văd, mergând pe deasupra, toate hublourile erau bine Închise, dar mai jos, spre fund, ceva trebuie să fi fost deschis, pentru că ieșeau Întruna tot felul de bucăți de lucruri care pluteau. Nu puteai să-ți dai seama ce-s lucrurile alea. Doar niște bucăți. Asta urmăreau păsările. N-ai văzut În viața ta atâtea păsări la un loc. Și se strânseseră toate-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așa mi-o dovedești. — Îmi pare rău că nu Înțelegi, spuse ea. — Ba Înțeleg. Tocmai asta-i problema, că-nțeleg. — Aha. Și asta desigur că te face să te simți și mai rău. — Sigur, spuse el privind-o. O să-nțeleg Întruna. Zi și noapte o să tot Înțeleg. Mai ales noaptea. O să-nțeleg. Nu trebuie să-ți faci griji În privința asta. — Îmi pare rău. — Dac-ar fi fost vorba de un bărbat... — Nu spune așa ceva. N-ar putea fi vorba de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
e viața de noapte la Vevey? Poți să ți-aduci și o prietenă, dacă vrei. — Trebuie să lucrez. Am tura de aici. — Știu. Dar nu poți să găsești pe cineva care să-ți țină locul? În timpul Războiului Civil făceau asta Întruna. — A, nu, domnule. Trebuie să mă ocup eu singură personal de treburile de aici. — Unde-ai Învățat să vorbești engleza? — La școala din Berlitz, domnule. — Povestește-mi cum era acolo. Elevii erau obraznici? Cum stăteați cu giugiulelile și mângâierile? Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
necazuri. Și pe urmă se duce să lucreze la sonde și se-ntoarce acasă cu indienne asta, care avea deja vreo șaptej de kile și mai bine. — Elle est Indienne? — Da sigur că-i indiancă. Doamne, chiar că e. Zice Întruna dracu’ jegos. Și nu muncește. — Și acum unde e? — Au spectacol. — Unde? — Au spectacol. Filme. Nu face altceva decât să citească și să meargă la cinema, la spectacol. — Mai ai bere? — Doamne, sigur că am. Vino să mănânci cu noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]