2,517 matches
-
element necesar În economia mântuirii? Din ce-am reușit eu să Înțeleg, studiind mărturiile biblice prin lentila tradiției liturgice și dogmatice ortodoxe, aș putea Încerca un răspuns În felul următor. Kenoza Fiului, elaborată În Fil. 2,7, se referă la Întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această Întreagă mișcare, de la unirea cu Tatăl, prin Încarnare, prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin Întrupare; a trebuit să se Împlinească prin patimile, moartea și Învierea Celui Întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om În termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin Învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să Îmbrățișeze Întreaga omenire
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
iadului” sub toate aspectele. Isus a trebuit să asume firea omenească nu doar la modul abstract, ci să asume Însăși suferința omenească, În aspra ei realitate. Iar acest lucru a trebuit să-l facă „personal” („ipostatic”), În așa fel Încât Întruparea, moartea și Învierea Sa să poată Îmbrățișa fiecare persoană umană În parte, În propria ei realitate ipostatică. Cu alte cuvinte, „ca să ne facă pe noi ceea ce este El”, a trebuit ca „El să se facă ceea ce suntem noi”, În felul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu Înseamnă a impieta În vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: Întruparea lui Isus și Învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin În Întrupare. Textele cuprinse În viitorul Nou
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dogmei creștine, una și sfântă: Întruparea lui Isus și Învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin În Întrupare. Textele cuprinse În viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai competenți specialiști În istoria mansucriselor neotestamentare, Bart D. Ehrman, profesor la University of North Carolina: „Dacă Isus Cristos ar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
000 de variante, mergând de la o literă schimbată până la fragmente Întregi, adăugate ori suprimate. Cu toate acestea, nici un element esențial al credinței creștine nu se zdruncină. Avem de-a face cu variante, cu lipsuri și interpolări, dar Învățătura fundamentală despre Întrupare și despre Înviere rămâne intactă, neatinsă. Ce vreau să spun? Două lucruri: textul Noului Testament, așa cum pretindem că-l avem din sursă divină ad litteram, este un text-mărturie despre Isus, redactat de urmașii direcți ai Acestuia, ale cărui prime versiuni
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol cheie În scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, Încercând să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
către profeți; căci am Înmulțit viziunile și am apărut prin profeți (cuvînt cu cuvînt: „prin mâinile profeților”, În sens figurat)”. Pentru Origen acest semiverset are o importanță deosebită, Întrucât el vorbește despre manifestarea tipologică a lui Cristos, prin profeți, Înainte de Întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scoase În evidență prin aceste ample citate: 1) caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic dacă nu privește Întreaga omenire; 2) faptul că mântuirea se realizează În istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care Întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una din temele majore ale constituției Lumen gentium
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te surprinzi Îndată spunând: da, este adevărat. Zidind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anonim și agramat laborant, se confruntă cu judecata întunecată de false adevăruri a fiului său, ce refuză și el compromisul, dar discerne greu realitatea de calomnie. Oponenții lui Cristian (care e tot numai milă, înțelegere, iubire) sunt Redman - „Omul Roșu”, întrupare arhetipală a răului, de la folclor până la comunism, fost prieten și rival în dragoste, delator din invidie, pactizantul cu diavolul, Varlaam -, adversarul anchetator brutal, violent, fanatic (ce va ajunge, în viziunea utopică a autorului, vânzător de loz în plic) și anonimul
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
95} Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la prânz și seara. Întrupările abia ghicite de nori, sclipirile de raze, schimbările de presiune din atmosferă vopsesc oceanul în niște tonuri adânci, vesele sau triste, care ar lăsa orice pictor fără grai. Fără îndoială, nu sunt singurul care, în fața unui asemenea tablou, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza în aceste fraze de un raționament probabil(ist). Astfel, dacă pentru Marcion întruparea Domnului este improbabilă, Tertulian consideră că tocmai această improbabilitate justifică acceptarea certitudinii sale. Spunând că Hristos a înviat din mormânt, consideră acest lucru cert tocmai deoarece este improbabil pentru mintea omenească. Se caută de fapt o structură logică în cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
certitudine? Doar credința însăși, când s-ar accede la cele incomprehensibile. Știm însă că Tertulian face încă un pas, dincolo de această logică. Revine la ideea radicalei neasemănări între cele create și cele necreate, ca să recunoască în definitiv paradoxul absolut al Întrupării. Iar acest eveniment nu se rezolvă în datele logicii sau ale unei hermeneutici neutre. Nu cred că e nevoie să aruncăm în joc o altă interpretare, cumva mai potrivită decât cele două de mai sus. Nu aceasta - posibilitatea unei interpretări
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu e vorba de a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum evoluează polemica
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dacă nu voiește.“ Simțul logic al lui Marcion nu cedează ușor: dacă Dumnezeu s-ar fi întrupat realmente, „ar fi încetat PARADOX ȘI NONSENS 151 151. să fie Dumnezeu, pierzând ceea ce era, de vreme ce a devenit ceea ce nu era“ (III, 4). Întruparea îi apare așadar ca un eveniment periculos pentru ființa divină. Însă, va spune Tertulian, „pentru Dumnezeu nu este nici o primejdie privitoare la starea [ființei] Sale“. Sesizează la celălalt o logică improprie pentru a înțelege voința divină, când aceasta e văzută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE folos, acel lucru nedemn este mai demn decât orice altceva. Un răspuns simplu se transformă pe neașteptate într-un paradox. Ca să reiau o altă afirmație din acest loc, după ce constată că Marcion consideră rușinos faptul Întrupării, îi spune acestuia: „Nu găsesc alte lucruri de rușine decât cele care îmi dovedesc că, prin disprețul rușinii, rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire [probent bene impudentem et feliciter stultum]“ (V, 4). Sunt teribile aceste cuvinte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cel căruia îi vorbește și să-l scoată din cercul înțelegerii sale. Însă efectul acestor cuvinte nu se oprește aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Marcion. Nici pentru că astfel poate să apară oricăruia dintre noi. În definitiv, cuvântul Crucii este nebunie a propovăduirii sale (I Cor. 1, 21). Iar înțelepciunea lui Dumnezeu este nebunie chiar atunci când dovedește nebună înțelepciunea lumii acesteia (1, 20). Scandalul Întrupării nu se diluează în funcție de un context sau altul, de o înțelegere sau alta. Într-o altă scriere va spune că Dumnezeu este incomprehensibilis și immensus, cunoscut așa cum este doar Lui Însuși; ceea ce ne ajută să-l înțelegem este neputința de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să spună că faptul nebunesc devine credibil prin chiar nebunia PARADOX ȘI NONSENS 157 lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]