9,278 matches
-
și prin incredibila sa capacitate de empatie cu dezastrul, nu poate fi totuși comparat cu vreun alt poet al timpului său. Este adevărat că Fondane scrie această poezie cu accente apocaliptice și profetice în anii 1930-1940, în momentul cel mai întunecat al dezlănțuirii iraționale a modernității occidentale, în ciuda raționalității sale atît de lăudate și exacerbate. Cu toate acestea, la mai mult de 70 de ani distanță, putem oare spune că nu ne mai privește această „atestare de existență” a unei poezii
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
În sfârșit, aceasta e imaginea mea casnică, după părerea soției mele. Uneori mă întreb dacă ne iubim, sau, mai bine zis, dacă ne-am iubit vreodată. Eu cred că nu, dar cum poți ști, cum să distingi ceva în prăpastia întunecată a sentimentelor? Sunt zile, clipe în care am chef să o iubesc. Un neașteptat acces de tandrețe mă preface brusc într-un înger care urmează să aducă o veste Mariei. Dar Maria nu e. Nu o găsesc nicăieri. E ascunsă
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
o precocitate „aproape maladivă”, „mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră de tînăr în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împacă propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe”. Fișa umană a lui Caragiale e de tot întunecată: „Unicul ideal pentru care acest scriitor a crezut că merită să se sacrifice l-a reprezentat propria-i artă”. Despovărat de obligația unei expuneri pedante a materiei, Mihai Zamfir îi tratează pe protagoniștii acesteia cu o larghețe inspirată de cea
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
de discurs cu altul. La umbra rodiului este un roman frumos, cu fraze meșteșugite, personaje plauzibile și întâmplări dramatice care s-au petrecut întocmai, o carte care aduce în primplan teme majore precum raporturile dintre cuceritori și cuceriți sau fața întunecată a creștinismului medieval, fără a cădea în capcana unui ton militant.
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
de arme, o fâlfâire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde «totul păru oprit pe loc, desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
religios și amoros, își amintește Tabita, schijele sfintelor și lumeștilor lor proiectile treceau prin noi tustrei, sfârtecândune. Și erau așa de ocupați să se pândească și să se lupte, ca și cum fiecare ar fi fost o întreagă armată, una luminoasă, alta întunecată, încât nu mai aveau ochi să vadă cât suntem noi de îngroziți. Și de umiliți”. Aversiunea față de bărbatul de care a fost obligată să-și lege viața, Mica, „teribila mamă”, o transferă asupra copiilor făcuți cu el, acoperindu-i de
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
Angelo Mitchievici Umbre întunecate (Dark Shadows, 2012) Regia: Tim Burton. Cu: Michelle Pfeiffer, Johnny Depp, Eva Green. Genul filmului: Comedie, Fantastic. Durata: 113 minute. Premiera în România: 18.05.2012. Produs de:Warner Bros. Pictures. Distribuit în România de: MediaPro Distribution. Suprarealismul-pop (lowbrow art
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
credem că, dincolo de motivele reale sau închipuite de a-l urî pe Culianu, exponenții răului românesc s-au înverșunat împotriva lui pentru ceea ce el reprezenta, înăuntrul și înafara României. Ceea ce și explică scenariul satanic al asasinatului, ca și cum, printr-un simbolism întunecat, crima de la Chicago ar fi urmărit să umbrească un simbol luminos.” Și direct, fără abstracțiuni: „În cazul de față, e mai mult decât probabil ca «mâna» respectivă să fi aparținut faimoasei Securități a lui Ceaușescu, sau vreunui segment al ei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
zădărnici. Perspectiva optimistă e întreținută și simbolic: una dintre proze nu are nume, fiind descrierea unui oraș care își așteaptă întemeietorii, iar alta, Arca (aluzie transparentă), nu are oraș, titlul suspendat lângă un pătrat negru în loc de vinietă (gaură neagră, materie întunecată interstelară, apocalipsă ecologică?) lăsând spațiu unei soluții de salvare viitoare. Într-un text despre fragment și defragmentare în proza de azi, am reținut cartea ca variantă atipică la capitolul experimental „cursa de șoareci” - un tip de construcție folosit mai ales
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
mea dusă de ape/ nu știa că vine apa/ s-a trezit ca-n vis c-o poartă/ cineva pe marea moartă.// Ochii ei deschiși s-o scape/ luminau în seara caldă/ vîslele proptite-n valul/ zîmbetului care scaldă/ blînd întunecata casă/ cînd durerile te lasă.// M-am lăsat în voia apei/ și m-am dus în jos o vreme/ unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme.// Nu era nici noaptea aceea/ dar nici soare și nici nor
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
pentru noul stat, pentru că aici poporul meu își făurește un drum”, afirma scrobit poetul), a fost silit să intre în ceea ce s-a numit emigrația internă, însă după prăbușirea Reichului nu a părut să se căiască de aventura din anii întunecați. Analiza lui Lepenies asupra vinovăției intelectualilor germani în timpul celui de-al Treilea Reich, dar și a comunismului din fosta DDR, îl include și pe acest inclasabil poet, incalificabil amăgit de forța magmatică a prusianismului militar reactivat de naziști. Asta, probabil
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
de centenarul bunic al protagonistei. Iar descinderea în infern, adică în tenebrele subconștientului, descrisă halucinant, cu accente suprarealiste de factură onirică, atingând dimensiuni apocaliptice în „Raport despre Orbi“, este jurnalul redactat de un paranoic, tatăl Alejandrei, Fernando Vidal Olmos, personaj întunecat, - „Întotdeauna m-a preocupat problema răului“, mărturisește Sábato -, obsedat de orbi și de orbire, de convingerea că menirea sa este aceea de a investiga răul din sufletul omului, prin descoperirea sectei orbilor care guvernează implacabil existența întregii lumi. Și totuși
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Diavolului, în vreme ce contempla abisul negru de la picioarele lui, o forță de neînvins îl împinsese brusc să sară pe marginea cealaltă. Iar în momentul acela i se întâmpla ceva asemănător: parcă s-ar fi simțit împins să sară peste o prăpastie întunecată „pe partea cealaltă a existenței lui“. Și atunci, forța aceea inconștientă dar irezistibilă îl obligă să întoarcă ușurel capul. Abia o zări și-și feri iute privirea, ațintindu-și-o din nou asupra statuii. Îi era teamă de oameni. I
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
colțuri, ce dădeau senzația de amărăciune și dispreț. „Să-mi explice mie cum e Alejandra, își zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Și se gândi că tocmai cutele acelea disprețuitoare și un anume licăr întunecat al ochilor ei deosebeau chipul Alejandrei de cel al Georginei, pe care el o iubise cu adevărat. Fiindcă acum înțelegea, ea fusese cea pe care o iubise cu adevărat, crezuse doar că e îndrăgostit de Alejandra, când de fapt el
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
avea să mi se întâmple mai apoi, aș fi fugit spre ea.“ „Sigur că da“, se gândi Bruno. „Și care bărbat, tânăr sau matur, prost sau deștept, n-ar fi făcut la fel?“ - Mă fascina, adăugă Martín, ca un abis întunecat și, dacă ajungeam la disperare, era tocmai fiindcă o iubeam și aveam nevoie de ea. Cum ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia lui
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
cititorului o senzație de irealitate, ca și aceea produsă de romanul lui Maurice Blanchot, care exclude interpretarea în cheie realistă. Doctor Pasavento se încheie cu imaginea naratorului avansând într-un spațiu ambiguu: „aleea situată la capătul lumii”, „pe străduța umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
abstractul, 1910-1925 este în sine o veritabilă realizare artistică, în care dimensiunile sălilor, poziționarea exponatelor și relațiile dintre ele sunt gândite cu o grijă deosebită pentru fiecare amănunt. Leah Dickerman propune o serie de montaje spectaculoase, cum ar fi silueta întunecată a unei variante din 1918 a Coloanei infinite de Brâncuși profilată pe un perete plin cu geometrii simplificate la extrem, imateriale de Malevici sau o reconstrucție a machetei „Monumentului pentru a III-a Internațională” (1920) de Tatlin așezată sub o
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
în dreptul fiecărei case. Principala preocupare, încununată de puerile satisfacții, consta în reîntâlnirea cu simpaticii mei amici ... piticii de grădină - mai mult sau mai puțin vizibili printre ierburi, flori, arbori sau tufișuri. Sunt reminiscențe din imemorialii ani 1950. Probabil cei mai întunecați prin care a trecut patria mea în secolul trecut. Și totuși, amintirile referitoare la acele vizite îmi rămân iluminate de un soare strălucitor, ca și cum ar fi anticipat lumina ce mă aștepta la Lisabona, peste decenii... Doamna Marioara Șerban îmi apărea
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
concertului (actul întâi din Walkyria), vocea lui Botha a cutremurat sala, mai ales în cuvântul culminant Wälsungenblut - de unde aplauze, urale și tropăieli îndelungate ale unui public sever, obișnuit cu mari voci wagneriene și nu ușor de extaziat. Timbrul sumbru și întunecat al lui Youn a făcut, ca de obicei, dintr-un rol secundar (Hunding) unul remarcabil, iar Eva-Maria Westbroek, pe care am auzit-o tot ca Sieglinde acum câțiva ani în Inelul lui Tankred Dorst de la Bayreuth și în cel al
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
eroii, strămoșul Caspar, întemeietorul Frederick, Jakob-tatăl și fiul Jacob, reprezintă, fiecare dintre ei, omul în confruntarea cu istoria, decis să supraviețuiască. Cu excepția eroului narator, plăpândul și bolnăviciosul Jacob, construit cu multă tandrețe și empatie, toți ceilalți sunt portretizați în culori întunecate, căci în circumstanțele cărora trebuie să le facă ei față nici nu s-ar putea descurca dacă ar fi altfel. Romanul are două planuri: unul ce prezintă viața lui Jacob „cu c” și a familiei sale, compusă din tatăl apărut
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
crimă. Câștigându-i acestuia încrederea, prin felul în care s-a prefăcut a crede în nevinovăția lui, McGinnis i-a folosit mărturisirile în scopul de a avea acces la un subiect senzațional, portretizându-l în carte pe asasin în culori întunecate și acuzându-l, la rândul lui, de crimă. Întrebarea pe care Janet Malcolm o pune în cartea ei este dacă un jurnalist de investigație, care nu e autor de ficțiune literară, are dreptul de a abuza în acest fel de
Jurnalism și literatură () [Corola-journal/Journalistic/3474_a_4799]
-
din care reținem, în primul rând, felul cum păstrarea ingenuității devine o formă de eroism. Toată proza noastră postdecembristă despre copilărie ilustrează, într-o formă sau alta, chipurile autohtone ale unor Holden Caulfield și Cuore. Evident că notele sunt adeseori întunecate, deși umorul grada sensul tragic. Se întâmplă astfel în textele lui Costel Baboș, Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici. Liliana Corobca are însă un avantaj. Naratoarea din Kinderland imprimă discursului o naturalețe pe care nu trebuie s-o explice. De
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
definește prin puterea de a nu te înrăi sub tăișul răutăților pe care le-ai suferit. Candid e scriitorul prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul nici după ce istoria i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu tonus
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
expunere, ci și conceptul de postmodernism românesc. Indiferent de formula sub care-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor introduce pe Ion Mureșan în tabloul și în constructul lor. Astfel, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]