5,591 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > SĂLBATICĂ ARMONIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se-aud plutind fărâme de zăpadă (Migrând din albul unui nor târziu) Învăluite-ntr-o privire caldă -Cetate pură-n care vreau să fiu-... Ninge duios și-n mersul meu sonor Vremea dospește văzduhul violet, Eu vreau în poezie să cobor, O, prind a bate ceasurile-n suflet! Se-ntâmplă,-atunci, secunda să
SĂLBATICĂ ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350110_a_351439]
-
el tot ce am de pus, iar „trecutul” începe să fie tot mai larg și mai adânc, asemenea sacului fără fund care a înghițit mai mulți „azi” transformându-i într-un dens „ieri”. Amitirile se reconstruiesc într-o arhitectură poetică, învăluite în ușor mister, stând sub semnul unei subiectivități trăită din exterior, ca și când propria-mi ființă se privește dinafară și constată tot soiul de întâmplări care vin peste mine și cărora nu mă pot opune. Eu, cea de-acum, cu cea
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
iscă trandafirii străbunii-și rostuiesc de zor tilinca să cânte-mpărăteasca noimă-a firii toții Mirii Munți în straie de lumină vin cu Cereștile Mirese la Izvor: aici sunt Soare Lună și Stupină iar sfinții niciodată nu ne mor! voi - venetici învăluiți în bale nu ne cunoașteți zeii - nici otrava: deci nu veniți orbeți - cu toată graba curmați-vă spre noi a voastră cale! prea gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
ei triumfal prin toată țara, ajunsese până în vârful celui mai înalt munte, unde, dintr-o suflare, și-a făcut palatul de gheață ce se vedea sclipind în depărtări, căruia îi spuse Palatul de Gheață Veșnică. Aici își făcu ea reședința, învăluită în taine și mistere, și își aduse ceata de slujitori fioroși. Dar cine erau enigmaticii slujitori ai Iernii? Unul, mătăhălos și burtos, buzat, cu nasul borcănat și cu ochii bulbucați, s-a aciuat în turnul cel mai înalt al palatului
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții și de cele, intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! De atunci , urmărind crugul cerului, mai vedeam
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
în caiet, ca orice condeier, Vom consemna contururi și concluzii. Când se anunță seara punem fracul, Mai luăm din garderobă chip solemn. Nu mai vibrează florile și lacul - Pornim la dans, toast - ca la un semn. Adesea pooezia e trădată, Învăluită într-o ceață deasă - Își duce existența resemnată În rolul clasic de Cenușăreasă. Imagini și idei filigranate Tot stăruie-n pierdutul ei contur, Iar inima în piept discretă bate În ritm de anemone și azur. Multe-aș fi vrut să
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
suspinul mut. Am învățat ce-i iubirea, cum s-o dăruim, să fim creativi, umani. Ne-am infiltrat în ritmurile inimii, sunetul muzicii ne-a purtat pe aripa gândului pierdut sub geana adormită a visului creator. Așteptăm șoapta viitoare, vocea învăluită în ritualul ordonat al orologiului străvechi. Privești în urmă, bați la poarta fanteziei, îți deschide imaginația. Te invită în sala de spectacol a vieții. „La parter sau la etaj?” “Pe scenă”răspunzi limpede. Fii actor implicat la planul țesut în
CORTINA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361881_a_363210]
-
tradiția familiei în care fusese născută și crescută. O familie destul de numeroasă, ea fiind al șaselea copil, dar nu și ultimul. Mai avea trei frați mai mici decât ea... Singura experiență proprie, prin care intrase în misterele vieții lumești, era învăluită într-o mare taină pe care nu ar fi mărturisit-o cuiva nici moartă. Știa foarte bine că era o crimă de neiertat să te culci cu un bărbat înainte de căsătorie. Cel puțin așa i-a fost inoculată, de bunici
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului În suflet mă întâlnesc cu tine duioasă mamă. Desprinzându-te din moarte ești o imagine vie, care se așează lângă icoana din camera mea. Într-un târziu, somnul ori uitarea învăluindu-mă în liniștea nopții, mă face să vorbesc cu tine și mă trezesc din vise cu păreri de rău singur. O, doamne! Câtă iubire a fost în tine încât a mai rămas și după moarte acasă. Tristețea mea prinde aripi
DUIOASĂ MAMĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361973_a_363302]
-
plecată în lumea celor drepți și-o pace cu aripi moi care-și face loc în străfundurile ființei mele mă cuprinde, și parcă prezența unui înger scoborât din înalt îl simt aproape dăruindu-mi acea liniște care treptat, treptat mă învăluie și mă astâmpără ... Așa cum soarele este nedespărțit de copilele sale, razele, tot la fel am simțit și eu că, măicuța mea, mă ocrotește neîncetat cu brațele-i sale calde, pentru că ... orice mamă rămâne mamă pentru veșnicie, nu se desparte de
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară în care-mi vei recunoaște brațele învăluite în nevăzute mătăsuri moi. Din întâmplare de te inundă vreo stea e lumina ochilor mei ce-ți scaldă căutările Iar cerul... cerul împovărat de astre aproape atingând pământul e însuși gândul, e însuși gândul! Grăbește-te! Apropape nu mai există
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
va sta sub steaua luminoasă și sub influența arzătoare a luceafărului Eminescu. Călătorie prin versuri Luminile s-au stins încet, lăsând sub ochiul privitorului numai silueta actorului Boroghină, cu cartea de poezii ținută strâns la piept. Recitalul lui a fost învăluit într-o aură de liniște și mister. Muzica aleasă atent a completat tonul cuvintelor, când calm, când nervos, când apăsat de o tristețe chinuită, tipic eminesciană. Poezii precum „Dormi!“, „O, rămâi“, „Memento mori“, „Glossa“ „Venere și Madonă“, „Epigonii“ sau „Departe
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]
-
Acasă > Strofe > Creație > FLOAREA VIEȚII... Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Floarea vieții... Visăm, dorim și-nvăluim în clipe experiența mult dorită ... Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat, De ce nu realizăm că totul e magică feerie? Iluzia poveștii pe care ne-am țesut-o Din focul și lumina ce etern va arde
FLOAREA VIETII... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362146_a_363475]
-
măsurarea și aducerea parametrilor într-o marjă de supraviețuire, apoi am văzut-o pe Agnes veselă și frumoasă într-o lumină nefirească. Seara i-am spus asistentei că Agnes-Costina va muri, mi se arătase starea cea mai înaltă a ei învăluită într-o tăcere stranie, avea ochiul stâng ușor deschis ca să mă poată vedea, cu o lacrimă în el iar sufletul i l-am simțit ca pe o pace, dragoste și fericire pe care n-o atinsese până atunci. A doua
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În sfânta-apoteoză-a morții reci.” Octavian Goga a crescut în „aceeași religie artistică și ideologie națională” eminesciană. „ Eram și eu atins de suflarea de foc lui Eminescu.” Dar poetul din Rășinari a părăsit versul elegiac al dragostei
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
când în când, dar el mergea neabătut tot înainte, atras ca de un magnet.” (Madeleine Davidsohn - „Umbra”) „Pe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelă a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învăluiți amândoi într-o desăvârșită blajinătate a firii omenești și dominați de o mare evlavie față de preceptele unei vieți creștine exemplare, Edgar Papu și Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternității lui Dumnezeu, pătrunși
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
casei. Dădu drumul la robinete și începu să arunce sodă și apă fiartă peste tot acest talmeș-balmeș textil. Spărgând turbata noapte. zorile îl găsiră pe neobositul Policarp mutând, spălând, frecând,... Vecinii treziți de zgomot, văzând apa ce năvălea pe sub ușa învăluită în aburi a amploiatului, intrară peste el și încercară să-l liniștească. Dar el nu vedea, nu auzea, gol pușcă, spăla întruna. Cineva dădu un telefon. Nu după mult timp, se auzi sirena Salvării. Câțiva inși îl luară, mai mult
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri - dacii. Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FRUNZE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze cenușii Peste liniștea pădurii, Iar perdeaua grea de ceață fumurie Învăluie crengile arămii, îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
lirism, dar ai spus că știi ce vreau să-ți zic și iată că acum îmi reproșezi că nu trăiesc ca tine momente poetice. - Nu dragule, nu asta îți reproșez, departe de mine gândul, dar noi femeile trebuie întotdeauna să învăluim totul în cuvinte pline de farmec, de mister și înconjurate de acea aureolă multicoloră ca o auroră boreală întâlnită adeseori în țările nordice, să dăm vieții o nuanță de culoare pastel, plină de speranță și nu de deznădejde. Dacă nu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
ceva normal. - Ești gata? întrebă ea. Așa arată camera ta? Este frumoasă. Diferă doar mobila și lipsește patul pliant al lui Cristian. Sebastian se apropie de ea și îi înconjură mijlocul cu brațele. Lipindu-i corpul de pântecele sale fu învăluit de un miros suav binecunoscut lui. Nu știa pe moment ce putea fi. Se lumină pricepând cu ce se asemăna mirosul pe care-l degaja corpul Adrianei. Era un parfum de orhidee asemănător cu cel împrăștiat de regina florilor sale
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
de braț pe Sebastian privindu-l în ochi să descopere dacă și el trece prin același moment pătrunzător. Îl văzu liniștit și prin aceasta înțelese că oricât de departe ar fi fost de credințele creștine, când o asemenea muzică te învălui în misterele sale, nu poți decât să devii prizonierul acelor tainice mistificări ale realității învăluindu-te într-o aureolă a misterului. Au ascultat în liniște întreaga slujbă până ce soborul de preoți a părăsit lăcașul ieșind în ușa mănăstirii, apoi cu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
același moment pătrunzător. Îl văzu liniștit și prin aceasta înțelese că oricât de departe ar fi fost de credințele creștine, când o asemenea muzică te învălui în misterele sale, nu poți decât să devii prizonierul acelor tainice mistificări ale realității învăluindu-te într-o aureolă a misterului. Au ascultat în liniște întreaga slujbă până ce soborul de preoți a părăsit lăcașul ieșind în ușa mănăstirii, apoi cu lumânări mari în mână, cântând texte specifice acestei ocazii au început să dea roată mănăstirii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
omenesc într-o combinație celestă, creând o voluptate divină a dragostei ce-i va uni mai târziu. Erau conștienți de faptul că amândoi își doreau acest lucru, numai momentul când se va întâmpla trebuia bine ales ca totul să fie învăluit în acel mister ce-l pot crea doi parteneri care lipsiți de inhibiție se dăruiesc unul celuilalt folosindu-și toată pasiunea acumulată în timp. Adriana era convinsă că se apropie acea clipă magică, adevărata împărtășanie din potirul iubirii, unei iubiri
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
pe obraz. Cum apăruseră în fața vilei și flăcăii Adrianei, cei doi îndrăgostiți au încetat să-și mai facă jurăminte, însă cine i-ar fi privit cu atenție, ar fi descoperit cum ceva mirific și suav plutește în aer și-i învăluie, acoperindu-i cu un dulceag parfum de orhidee. [1]Poezia aparține poetului Constantin Triță din Piatra Olt și este preluată de pe facebook. Referință Bibliografică: Parfum de orhidee - roman, cap. XXI, partea II / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]