3,864 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
viselor de vară condamnată pe viață la melancolie. Îi șterg cu batista gândurilor lacrimile de chilimbar gustul lor îmi amintește cum un cer făr’ de păcate ploua în mine. Pe sub faldurile visării îi văd cicatricile. Le spăl cu tăceri, le învelesc cu umbra ta, despletind din ghemul clipelor o emoție ruginie. O, rog, să-mi împartă în măsuri egale stropii de iubire să-și pună semnătura pe această poveste nescrisă. Muza să-și înmoaie degetele în călimara nopții să scrie-n
VIS AUTUMNAL de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371416_a_372745]
-
este în interiorul lui!? -...aici... este... pantofi...iar aici niște...un cap de om!?...aoleoooo !...Mercedesooo, Mercedesooo, Mercedesooo...! - Da, da, da!...ce vrei omule cu noaptea-n cap!?zice o femeie care apare într-o cămașă de noapte. - Mercedeso...aici...este învelit un om mort!zice cu înghițituri ne-forțate și cu ochii cât cepele bărbatul din curte. - Doamne ia-mă pe mine...mi-ai băgat mortu-n casă!...asta-nseamnă mare păcat!...nici toată apa Dunării nu-ți mai spală păcatele...aoleooo
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
încheie spectacolul de bocete și figuri, prin care invocă iertare sau măcar o amânare a consecințelor pogorâte din cer, pentru că de cele pământești sigur nu-i pasă, femeia vine spre poartă și zice: - Tu cine esti, mă!? - Licsandru, băiatul celui învelit în covor! Privirea îi trece mai departe și descoperă mașina călăuzei și pe acesta la volan. Trupul îi este cuprins de un tremurat ușor. Ia o piatră de jos și pornește în fugă spre mașina călăuzei în care o aruncă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
grădina fermecată să-mi aduci, Mărul de aur, cel cu mere dulci, Privighetoarea, s-o aduci din zare-albastră, Ca-n zori, să-mi cânte la fereastră. Aș vrea ca marea să mi-o dăruiești, Cu voalu-i de smarald, să mă-nvelești, Mai lasă-mi capul, pe brațul tău să stea Și împreună, să trecem puntea viselor, aș vrea. Referință Bibliografică: Aș vrea... / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AȘ VREA... de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371486_a_372815]
-
și degajă o sensibilitate și o căldură aparte. Iubirea - sentimentul primordial, cea dintâi virtute pusă înaintea Credinței și Speranței, se află în centrul creației poetice a lui Marin Bunget. El a cunoscut-o: „În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig”, în cântul ciocârliei, în floarea de alun, în foșnetul câmpiei, „În primul fie de iarbă și-n greierul cel mic”. Pe scurt, în orice lucru și ființă din lumea înconjurătoare. Dacă ar fi cu luare aminte, omul ar
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
sau, poate nu pe loc, Mergea din zori spre mare, și-avea un pas de foc; Cu vocea de lumină, mă întrebă așa: Tu, meșter de poeme, le scrii cu ruga ta? Le trec prin lut, prin soare, apoi le învelesc În zece mii de ierburi și tot mă mai sfădesc Că nu le-am prins cu grijă, pe umeri, o eșarfă Care străbate lumea în sunete de harfă. Voiam să știu, vreodată, dac-ai putea să scrii Prin gândul meu de
STRĂINUL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371580_a_372909]
-
lut, așa cum ești Ascuns în labirintul minții mele, În brațe să te țin, să-ți spun povești, Iar tu să-mi alungi gândurile rele... Ți-aș dărui apoi un suflet cald, Ca roua de pe flori în miezul verii, Te-aș înveli cu ochii de smarald, Cum luna mângâie mantia serii... Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit, Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume... Știind că pentru mine-ai fost ursit, Aș respecta orbește vechi cutume... Și
TE-AȘ IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371630_a_372959]
-
Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu spun, Doamne, că nu vezi a noastră suferință și nu spun, Doamne, să ne crezi căci suntem doar dorință noi totdeauna cerem tot, ne învelim în vorbe și faptele le-am amânat, le-am transformat în gherbe Eu nu spun, Doamne, că noi știm a tot muri-n nimicuri că drumul nostru-i mic și strâmt, între lumini și-adâncuri nici că avem în noi
EU NU SPUN, DOAMNE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374912_a_376241]
-
tata, nu avea de ales: trebuia sa-mi satisfacă și acel capriciu. La pădure, după doi mici cu muștar, o morișcă din hârtie lucioasă, o pereche de ochelar de carton cu lentile de celuloid colorat și o minge din rumeguș învelit în folie de staniol atârnată de un fir elastic, începeam iar: „Hai să mergem acasă! Hai să mergem acasă!” Dar nici acasă, tata nu scăpa de mine, căci abia ajunși, îl cicăleam din nou, cu: „Hai la rachete! Hai la
SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374947_a_376276]
-
Slavă Lui Dumnezeu că mai există și artiști ca maestrul Benone Sinulescu, pentru a demonstra cât se înșeală acei ce cred că scriu istoria muzicii folclorice românești, scriind de fapt niște „istorii” expirate de pe acum, ca niște bomboane degradate și învelite într-un staniol ce scârțîie. Cine ar fi rămas pentru români Toše Proeski, dacă maestrul Benone Sinulescu nu ar fi vorbit multor oameni despre el?! Un mare necunoscut! „Este bine și responsabil să vorbim despre artistul Toše Proeski, cel puțin
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
mele călătoare... Înmuguresc câmpiile sărutului furat de soarele-arzător Iar florile iubirilor eterne, din mugurii de ziuă, iau culoare. Pornesc la pas spre casa sufletului meu de primăvară plin, Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin, Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
pic de vorbă, spune-mi de mama, e tot în Paradis? Dar toate fug pe-ntinsele oceane care se zbat la maluri de uitare! În lanurile viselor mă caut, nici drumul parcă nu îl mai cunosc, Vin zorii peste lumea învelită cu haine sfâșiate de ninsoare, Tu mă trezești la fel,cu glasul dulce, iar eu... simt că trăiesc. Daniel Luca 01 04 2016 Referință Bibliografică: Departe...departe / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
și rădăcini incerte te-aud cum îți ridici castel nisipu-i bun nisipu-i fin apele toate-l spală-alene uneori pietre cresc și spun că te-ai născut pe o alee plină cu șerpi cu flori și spini măceașa rândurilor mele te învelesc zăpezi pe rând și pași te calcă apăsat tu lași sub buzunarul stâng la piept o blândă adiere nu știu dacă iubire-i spun sau numai vis de apă miere un fagure de gând aștern pe zdreanța visurilor grele și
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
să te trezesc, când îți presar pe sâni iar dornice petale, din florile iubirii, ce nu se ofilesc, aș vrea să fiu și roua pe buzele tale. Bătăi de inimă îmi hrănesc iubirea, și-n clipele flămânde, cu șoapte te-nvelesc, din priviri ne înflorește fericirea, chiar sufletul din mine, aș vrea să-ți dăruiesc. Când mă atingi, sunt cuprins de mii de fluturi, îmi pătrund în vise, prin razele de lună, în inima ta adorm prin ascunzișuri, mă tem să
FLORILE IUBIRII... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373832_a_375161]
-
curge normal, ca o doină veche, haiducească. Firescul dăruit scrisului fascinează. Parcă-i văd frumusețea privirii și dragostea nemărginită de cuvânt, de oameni, de natură, de frumos, de viață. Scrisul este o dramă, un cântec minunat, care, odată ce ți-a învelit sufletul, nu te mai părăsește, îți devine credincios toată viața. Credem că autoarea este conștientă de talentul cu care a înzestrat-o bunul Dumnezeu! Această extraordinară țesătură de cuvinte nu înseamnă altceva decât un bun experiment literar. Scrisul Cameliei Ardelean
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
începe să deranjeze, pentru că se aude prea tare și unele vorbe trebuie spuse mai în șoaptă. - Ce spune ăsta? zice președintele, apoi face un semn cu mâna și-i adună pe toți lângă mașină. - Pe mașină era un covor și învelit în covor...încearcă să repete Licsandru, dar este întrerupt de președinte cu un deget ridicat în dreptul gurii. - Băi, cine esti tu, care este de fapt? zice președintele cu glas încet. Cum te cheamă pe tine?...încet, vorbește încet, care este
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
încet, care este! Se vede că tensiunea arterială la nivelul capului îi crește pentru că fața i se înroșește, iar la nivelul gâtului apar umflături. - Licsandru... și Cizmaru! - Așa!...și ce ziceai că era pe mașina mea, care este? - Tatăl meu... învelit în covor...și mort! Președintele face ochii mari, iar mâinile încep să umble de colo-colo necontrolate. Se uită la Oprița, se uită la Victorița si nu obține ceea ce-și dorește: o negare. Începe să se bâlbâie și zice: - Am
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
responsabil... cu securitatea sud-vestului țării...zice președintele și se vede cum adună cu greu cuvintele. - Fane Cizmaru, el este, era tatal meu, acum mort...era legat deasupra mașinii...și nu mai este! - Cum să-l duci pe tac-tu mort învelit într-un covor!? zice șoferul. Sunteți niște oameni nebuni! - Mai târziu o să regretați faptele astea! O să regretați și o să plătiți! zice Victorița care se poziționează pentru prima dată contra celor doi frați. - Stați...mai ușor... nu mă simt bine, care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
este în interiorul lui! -...aici niște pantofi...iar aici niște...un cap de om!?...aoleoooo !!!...Mercedesooo, Mercedesooo, Mercedesooo... - Da, da, da...ce vrei omule cu noaptea-n cap!?zice o femeie care apare într-o cămașă de noapte. - Mercedeso...aici...este învelit un om mort!!! - Doamne ia-mă pe mine...mi-ai băgat mortu-n casă!!!...asta-nseamnă mare ghinion!...nici toată apa Dunării nu-ți mai spală păcatele...aoleooo măiculița mea, aoleo, Doamne ia-mă...și de căte ori ți-am zis
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
atunci când îmi apare - spun apare, ca percepție aproape palpabilă, - îmi stimulează foarte mult inima, mintea, mersul pe apele iubirii, ale mângâierii. Andrei este complex. Tata însă le cuprinde pe toate și mă simt absorbită în energia cu care mă și învelește, mă și încarcă. - Anna, regândește totul și păstrează o singură imagine: cea a unei forme de gând din care radiază infinite alte forme mai mici de gând cu intensități diferite, care te învelesc și în același timp te încarcă pentru
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
absorbită în energia cu care mă și învelește, mă și încarcă. - Anna, regândește totul și păstrează o singură imagine: cea a unei forme de gând din care radiază infinite alte forme mai mici de gând cu intensități diferite, care te învelesc și în același timp te încarcă pentru diferitele direcții în care acționezi în viață. Și nu uita să păstrezi cât mai mult starea de meditație. Nu forța, lasă să curgă firesc totul, așa cum lași să treacă prin tine energia divină
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
și mă prefir, așa... Luna curgând de pe un colț de stea... O, dă-mi lumini și mărăcini de pus Pe pieptul meu, cănd zbori din el prea sus! Cuvântul meu, în palmă mea vei stă, Pe ochiul meu să te-nvelești perdea, Cuvântul meu, cuvântul meu, e greu Cu iadul tău pe iadul meu, mereu... Noi doi plătim cu vers peșin, ce chin! Este abis de nedescris și-i plin De remușcări, care ne-nghit flamand, De așteptări, care mutesc spunând
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
ore de discuții subiectul acesta, de fiecare dată roșeau și schimbau subiectul. Acum sunt, înlănțuiți, ca două trupuri contopite într-unul. Corpul ei cald cu pielea mătăsoasă îl înfiora, la atingere, îl făcea, să se simtă ca într-un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la fel ca și sfârcurile drepte așteptau gura lui să le sărute și să le alinte. Femeia îl privea în ochii cu dragoste, privirea ei îl
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
cuvinte insuficiente, Înaintând prin timpuri absente... Viața și nemurirea se contopesc Când clipele ceasului dat se sfârșesc, Cuvinte insuficiente se strâng, Când suflete în dureri grele se frâng... Raze-n cuvinte insuficiente Încălzesc cugete și sentimente Aripi desfăcând să le învelească, Printre nori ce-ncep să se risipească... Seninul blând, nesfârșit, al zilelor, Îmbrățișează ivirea stelelor În lăsarea de sublime momente Țesând cuvinte insuficiente... Departe, necunoscute sfârșituri Le-așteaptă în praguri, noi începuturi, În jocuri infinite existente, Domnind cuvinte insuficiente... ~ Cristina
CUVINTE INSUFICIENTE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374131_a_375460]