3,096 matches
-
Alții vor să aibă parte de asta, primul dintre toți Mucianus. Antonius se strădui să nu izbucnească. Pentru a-și învinge impulsivitatea obișnuită, adoptă un ton sarcastic: — Cui ar trebui să se predea Vitellius, dacă nu nouă, care am ajuns învingători la porțile Romei? Lui Mucianus poate, care, din câte știu, stă pe loc în Illiria? Dar poate că spionii tăi sunt mai bine informați decât mine, încheie batjocoritor. Arrius Varus interveni pe un ton sec: — Dintotdeauna, curajul celor puțini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum mergea printre preoții lui Isis. Vitellius ieși pe trepte, privindu-i pe soldații care îi aduceau pe Flavius Sabinus și Quintius Atticus, puși în lanțuri. Capitolium-ul continua să ardă. Soldații se opriră în fața lui Vitellius și îl aclamară ca învingător. Mulți îi insultau pe cei doi prizonieri. Unii ridicară săbiile, gata să-i ucidă. Vitellius rămase tăcut, cu mâinile în șolduri, uitându-se cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din părți e pregătită să piardă. — Tu ești scriitor, am spus eu. Pentru numele lui Dumnezeu, pune-ți imaginația la treabă. Cu ce naiba vă umpleți voi zilele? — Dacă vom avea două bătăi, atunci cred că ambii vor vrea să iasă învingători în a doua. Și, atunci, ce-ar fi să nu mai existe nici o bătaie. — Nu, bătaia rămâne. Va trebui să avem bătaia aia. Nu, vreau neapărat bătaia aia. Să văd ce pot face. Am continuat discuția noastră despre realism, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin în seara asta. — Ești singur? l-am întrebat eu. A încuviințat trist cu o mișcare a capului, ceea ce am făcut și eu. Adrenalina sau combustibilul bătăii își domolise acțiunea asupra mea și îmi simțeam picioarele grele. Poți să ieși învingător dintr-o bătaie, poți câștiga chiar foarte ușor, dar la vârsta mea, câștigul nu e foarte detașat... O vreme m-am uitat la el, la fața lui înfrântă și plină de lacrimi. Era mult prea tânăr și crud pentru munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi ea, concluzia este că istoria se învață simțind și se simte învățând despre istorie. Sper că o să scriem istoria noastră împreună mult timp de acum înainte și că va fi, ca orice istorie care se respectă, una a învingătorilor. Profesor, Elena - Valerica Panaite CATEDRA DE SOCIO-UMANE Profesor, Adriana Stanciu Profesor, Constantin Petroșanu Motto: Rădăcinile educației sunt amare, dar roadele ei sunt dulci. (Aristotel) Filosofia, ca artă de a iubi sau ca artă de a muri, a suscitat întotdeauna interesul
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
dureau. Mă îndepărtau doar de bere, împingându-mă spre votcă. Acum, în ușa berăriei, nu știu încă toate acestea. Privesc, din ce în ce mai nehotărât, când spre lumea din crâșmă, când în spatele meu. Îmi dă ghes gândul să renunț la bere. Oricum, ieșisem învingător în lupta cu stomacul. Poate ar trebui să mă întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am nici o putere spre a opri, fie și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În care nu mai ardeau nici măcar mînia și ura care Îl mistuiseră la Început. Trăiam din zvonuri, izolați. Am aflat că Fumero Îi trădase pe toți cei care Îl ajutaseră să parvină În timpul războiului și că acum era În serviciul Învingătorilor. Se spunea că se ocupa personal - zburîndu-le capul cu o Împușcătură În gură - de principalii săi aliați, În carcerele din castelul Montjuïc. Mașinăria uitării a Început să macine chiar din ziua cînd armele au tăcut. În acele zile am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub picioarele lui Napoleon zăceau și Noimann, și Lily Fundyfer și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi Întâmplat cu lumea dacă Eva ar fi avut În preajma ei doi bărbați. Medicul fu de părere că Între cei doi Adami ar fi avut loc o dispută pe viață și pe moarte și că femeia ar fi revenit Învingătorului. „Aveți o viziune primară asupra luptei”, făcu Satanovski. „Poate că bărbații și-ar fi putut disputa Între ei femeia și altfel decât apelând la pumni și ciomăgeală... Poate că ar fi ales o altă cale?” „Când la mijloc e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întalnit un cavaler sarazin cu care, dupa ce și-au măsurat puterile în luptă dreaptă, s-a împrietenit, așa cum adesea se întâmplă între cavaleri. Acest cavaler, care se numea Isolier, pornuse și el în căutarea lui Bayard. Rinaldo a ieșit învingător, în ciocnirea care tocmai se sfârșise, pentru că a dat o lovitură atât de puternică încât, Isolier a rămas multă vreme în nesimțire. Când și-a revenit și a vrut să înceapă lupta, un țăran, care tocmai trecea pe acolo (acesta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă fratele meu va fi învins, el va părăsi această țară lăsându-mă pradă învingătorului. Acum, trebuie să vă spunem că această Angelica și al ei frate, care-și spunea Uberto, dar în realitate se numea Argalia, erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era înarmat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
încleștându-l într-o strânsoare de fier, ambii au căzut la pământ. Mandricardo a venit însă deasupra și păstrându-și superioritatea l-a silit pe Gradasso să se dea bătut. Tânăra fată a venit atunci între ei felicitându-l pe învingător și consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit un scut agățat de un stâlp de aur. Emblema acestuia era un vultur alb pe un câmp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i erau poruncile. De îndată ce le-a primit, el s-a transportat la locul unde ci doi cavaleri se mai băteau încă și fără sfială păși între ei. -Spuneti-mi rogu-vă, vorbi el, care va fi câștigul aceluia care va ieși învingător din această luptă? Căci femeia pentru care vă bateți a trecut în mâinile paladinului Roland, care fără nicio caznă și fără să întâmpine vreo împotrivire , o duce în clipa de față pe prințesa Angelica la Paris. Ați face mai bine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
economice și financiare ale Principatelor Moldovei și Țării Românești, nevoite să suporte aprovizionarea și încartiruirea armatelor străine, iar teritoriul lor - devenit adeseori teatru de operațiuni militare - a suferit inevitabilele distrugeri provocate de beligeranți, sau au constituit moneda de schimb pentru învingători. Deosebit de activ în regiune, Imperiul rus a promovat o politică abilă, reușind prin campanii militare victorioase să-și îngenuncheze adversarul și să-și consolideze poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), „protectoratul” de facto asupra acestora, iar
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
decât învinși, vor fi striviți. Nici în contra mișelului și a armelor lui mișelești să nu întrebuințeze mișelia pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișelia va râmâne neschimbată. Mișelia învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului, în esență aceeași mișelie va stăpâni peste lume. Întunericul mișeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului plin de caracter și de onoare.”(Corneliu Z. Codreanu) Destinul nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
otravă au ales moartea în locul vieții fără libertate. Iar el încearcă din nou norocul armelor până când, fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”. ȚĂRÂNA de la CĂLUGĂRENI S-a turnat apoi țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și biruiești moartea, moartea veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
omul de la sat sau de la oraș, cel neafectat de influențe nefaste, își ordonează viața și acțiunile. Mai cu seamă în momente grele și neprevăzute, acesta găsește - prin inteligență și prin încredere în ajutorul Divin - resurse și soluții pentru a ieși învingător. Adică, să-și păstreze intreagă mintea, sufletul și trupul. În acest registru, Dumitru Dinsus, țăranul de esență tare, se impune ca un model sugestiv. Moștenitorul unei mentalități sănătoase, dobândită acolo unde s-a născut Veșnicia, omul răzbate prin focul războiului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și nu oricum, ci cu demnitate, cu credința nealterată, cu fruntea sus. Este, aș îndrăzni să scriu, modul și modelul prin care românul a ieșit învingător în lupta sa cu Istoria, chiar dacă această luptă l-a marcat pentru totdeauna. Botezându-le cu nume potrivite, neaoșe, Vasile Ilucă găsește în mod inspirat întâmplările și situațiile aparent fără ieșire în depășirea cărora personajele - de un realism evident - își
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o baltă de lichid vâscos și auriu. Tricou Murdar chicoti și culese grămăjoara de mărunțiș și hârtia de cinci. Tricou Curat luă un băț de la o înghețată, îl ridică pe învingător din cutie și îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându-și antenele. Buzz zise: — Dublu sau nimic - pe un truc pe care l-am învățat în Oklahoma. Tricou Curat întrebă: Un truc belit de polițist? Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în comparație cu impre sionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și iubirea lor. Din prima încăpere, am pășit într-un mic hol cu un du lap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, 14
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mesager. Am auzit și noi zvonuri, dar ne e greu să credem În legende... - Fiul cel mare, repetă mesagerul, privind drept În ochii lui Angelo. Căci fiul cel mic este stăpânul suprem al Cuceritorilor, luptătorul sosit de dincolo de capătul lumii, Învingătorul Celor Patru, Marele Maestru al Ordinului Șarpelui și Săgeții, Ștefan Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]