44,660 matches
-
la sfârșitul sezonului. l În prima ligă italiană la handbal feminin evoluează 22 de jucătoare din România. Jumătate dintre acestea s-au calificat cu formațiile lor în „play-off“-ul campionatului și luptă pentru titlu. Din cele 11 handbaliste care au șanse la titlu în Italia, opt au îmbrăcat de-a lungul timpului tricoul selecționatei naționale a României. Steluța Luca, Maria Rădoi, Roxana Stănișor, Marinela Pătru și Lucia Butnărașu au câștigat de mai multe ori și titlul de campioană a României, cu
Agenda2003-14-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/280876_a_282205]
-
dintre melodii invitând în scenă alături de ea, o mică dar înfocată admiratoare. În căutarea plicului Chiar dacă de data aceasta nu s-au numărat printre cei 10 câștigători ai premiilor oferite de „Agenda“, cititorii prezenți în sală au mai avut o șansă - aceea de a-și găsi propriul plic în imensa grămadă formată din aproape 20 000 de plicuri. Și ceea ce părea aproape imposibil, iată că s-a înfăptuit: un soț atent a reperat plicul cu taloanele completate de soție și astfel
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
nu-i pare rău. Din premiul primit își vor cumpăra o mașină. NECULAI DOBREA Cel de-al doilea fericit câștigător extras de cei de la Genius are 74 de ani, este pensionar și se mândrește cu două fiice și două nepoate. Șansa pe care a avut-o îl face să spere că va mai câștiga un premiu cel puțin la fel de mare. Cu banii obținuți, timișoreanul și-a propus să achite o serie de cheltuieli și să își cumpere medicamentele necesare. MARIA FILIP
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
nu mai avusese clienți ca mine, care să se gîndească la altele cînd conduc și sînt începători. Am crescut enorm în ochii săi. Pînă în ziua finală cînd mi-a spus serios: gata ajunge, că v-ați plafonat. Adică nici o șansă să mai cresc... Făcusem vreo 60 de ore. Și cînd a venit momentul să-mi treacă pe hîrtia lui orele, a pus doar 19... Mă mirasem. Cum 19, domnule, că am făcut peste 60. Atunci băiatul, - eram la sol, - s-
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
bine de zece ani trăiți sub permanentă amenințare cu închisoarea, privațiunea de libertate vine că un prilej de reculegere și de recăpătare a tonusului spiritual. Dacă în afara închisorii societatea te transformase într-un obiect uman, înăuntrul ei - explică Noica - ai șansă să te descoperi ca subiect uman, iar paznicul, medicul, bucătarul, anchetatorul și alte figuri sumbre devin uneltele împlinirii tale secrete. Bătrînețea? Iată ce spune Noica despre ea: Nu există fericire curată decît după 60 de ani, cînd nu mai vrei
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
afișează o pudoare cinica, adică o modalitate de defensivă proprie unei epoci tensionate, traumatizante: "am conștiința degetelor precum pictorul sau voleibalista - / șarpele îmi șoptește vorbe obscene,/ cu gîndul în altă parte - / și dacă tremur precum pîntecul unei fecioare, / am o șansă în plus - / de la o vreme sărut doar ceaiul de fructe..." (Telecomandă de iarnă). Stihuri din care romantismul funciar nu e înlăturat, ci pus doar să suspine cu o eficiență lirica. Sau înscenînd o hîrjoana amuzata cu obiectele din preajma, martore discrete
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
trebuia. Mai în toate acele file, autorii se dovedesc a fi profund nemulțumiți de colegii lor de breaslă, ecourile nemulțumirilor semănând izbitor cu niste delațiuni. Pentru că, dacă înainte de decembrie ^89 era greu de presupus că multe asemenea file vor avea șansa (?) de a fi tipărite, acum jurnalul intim (?) - mai ales cel aparținând unui trecut foarte apropiat - este evident că (și) pentru public a fost conceput. Nu mai puțin interesant pentru sociologia culturii apare cuprinsul nemulțumirilor privitoare la confrați: de obicei, nu
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere antume. Cred că va trebui să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Rucker) vizînd subminarea sau chiar inversarea relației creator / creat, ca și apariția mini-robotilor semi-autonomi destinați spionajului tehnologic (care, pe lîngă beneficiile unor procese de autoreglare și auto-respiratie, incep sa posede și capacitatea de a "decide" pe baza "experienței"), are toate șansele de a schimba datele problemei. Oricum, determinismul strict al operaționalității corpo-mecanice poate fi nuanțat, privindu-l, pe filiera Spinoza-Deleuze, ca rezultat al unei combinații de factori kinetici (corpul compus dintr-o infinitate de particole inter-relationate) și dinamici (corpul transformat, la
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
a depins de cele cîteva mutări în plic ale guvernului României, printre care și renunțarea la ținerea artificială în viață a Bancorex. Prima tranșă a împrumutului a venit, dar cum scrie Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI - Asta chiar e ultima șansă! Sau, cum afirma editorialistul, "în toamnă, acordul ar putea la fel de bine să eșueze, cum s-a întîmplat și în alte cazuri. Depinde doar de seriozitatea cu care guvernul Radu Vasile și coaliția se dedică derulării lui." Și, cercetîndu-si probabil răbojul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
descriidu-le cu exactitate și mult umor. Deși, cînd știm cîte tragedii au născut aceste simulări ketmaniste, trăite de noi toti dramatic, locul umorului acid îl ia frisonul rece. La paragraful despre Ketmanul estetic aflăm aceste considerații: "Ketmanul estetic are toate șansele de expansiune. El se exprimă în tînjirea subconștientă după ceea ce este neobișnuit (care încearcă să fie canonizata în direcția distracțiilor controlate, adică teatru, film și spectacole folclorice, la lucrătorii din domeniul literaturii și artei în diferite forme de evadare din
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
de negri, de femei sau de minorități etnice decît cînd e vorba de albi, de barbati sau de majoritari. De aici s-a ajuns la o selecție care limitează (dacă nu exclude) meritul individual și preferă să respecte plajă multiculturală. Șansă nu mai e neapărat a indivizilor, ci a colectivităților. Paradoxul funcționează din plin în SUA. Încă nu, la fel de intens, în Europa. În România nu se observă încă rezultatele acestui fel de a înțelege multiculturalismul. Rămîne de văzut ce ne va
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
Din punct de vedere astronomic, eclipsă este, în raport cu arta, un fenomen exterior, un simplu pretext pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă și obiectul (fetișul) artistic sînt ele însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile. Și tot așa poate fi înțeles și drumul spre muzeu
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
Resimt această necesitate că simpatizant al postmodernismului și, în orice caz, al generației optzeciste. Să trecem acum la modernismul românesc, mai precis, la al doilea modernism românesc și - inevitabil - la generația șaizeci care l-a ilustrat și să dăm o șansă dialogului de a cîștiga un plus de autenticitate prin ieșirea mea din postura de judecător și trecerea în condiția de martor. Cărtărescu vorbește despre două generații moderniste, una "genuina, sincrona, legitimă", cea de-a doua, a anilor șaizeci, "defazata și
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Căci Iisus este arhetipul intransigentei absolute pe masura noutății revoluționare a ethosului revelat: El face un rechizitoriu ipocriziei, falsei practici a Legii, propunând o nouă lectură a ei, dacă putem zice așa." Venirea lui Iisus pe pământ, solie și ultima șansă a gratiei divine oferite lumii, dincolo de faptă și misiunea duhovniceasca, este o sublima metaforă pluridimensionala: a semănătorului noii Legi, a pescarului de oameni, a înfrângerii păcatului și spaimei, a primei euharistii (pâinile și peștii) ce vor culmina cu "Etică Nova
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
credibilitatea, cu oferta să, PRM îl atacă pe actualul președinte acuzîndu-l că ar fi spion american. Probabil că ideea după care se ghidează liderul peremist făcînd acest joc e că cu cît lovește mai sus, cu atît sînt mai puține șanse de a fi trimis în fața Justiției. Or, președinția de azi nu înghite acuze pe care președinția de ieri le-a suportat pe altarul unității la guvernare. Problema, să-i spunem, de fond, e însă în ce măsură faptul că, azi la Cotroceni
Spionajul si umbra Securitătii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17756_a_19081]
-
a simțit mereu provocat ca artist. O provocare a fost și gîndul la marele artist Giorgio Strehler, un personaj obsedant și pentru Alexandru Darie, pe care il numise cu puțin timp înainte de a muri "fiul său spiritual". Încărcat de această șansă, Alexandru Darie și-a motivat echipa de apropiați și constanți colaboratori, precum și trupa Teatrului de Comedie, care l-a invitat să lucreze, fiind protejat și înnobilat de aripă lui Strehler. Accentul marcant vizual și plastic al spectacolului i se datorează
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
fabrică. Efectele sunt, după cum se vede, catastrofale. Lăsând de-o parte semnalul îngrozitor pe care-l transmitem investitorilor străini, eliminăm și orice posibilitate de a reface râul comis. Pentru că o fabrică sau o uzină care începe să producă real are șanse de dezvoltare și, deci, de reangajare a unei părți din cei dați astăzi afară. Numai că muncitorului român i-a intrat prea adânc în cap minciună că el e patronul! Cât de patron e, se vede din cum arata străzile
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
pe elevul Petia. Descumpănit, la răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu totul părăsit, puneam tot sufletul în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista”. În cercul de refugiați polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care-i reclamă durerea ce o stăpânea
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
să-l definesc: abandonul profesiei sau alunecarea spre zone facile, comerciale. spre marea performanță începe din prima zi de Institut. Dacă pietrele construcției sale sînt așezate aleatoriu și totul este lăsat în voia hazardului sau a talentului, cum se spune, șansele prăbușirii la cea mai mica suflare de vînt sînt mari. Gală absolvenților '99 s-a terminat. Nu mă urmărește nici-un nume, nici-un chip. În ultimii ani am plusat cu toții încercînd să machiem o imagine sifonata și sperînd, mai ales, că
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
În rîndul profesorilor, nu doar al elevilor. Al doilea este unul etic: pedepsirea corupției, a indisciplinei (generale!), a traficului de influență, a umflării rezultatelor etc. Mai în glumă, mai în serios, aș spune că reforma d-lui Marga va avea șanse de izbîndă dacă (și numai dacă) vor fi respectate aceste două principii, care se pot combina în felul următor: să avem garanția că toți dascălii, de la învățători la universitari, intră la ore și-și fac conștiincios datoria. Pare prea simplu
Examene, examene... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17809_a_19134]
-
a-l întîlni pe tata. Atunci cînd a văzut pentru prima oara un film de-al tatălui meu, cred că mama a avut impresia că vede animîndu-se fotografiile lui Robert Capa. Să trăiască alături de tată, avea să însemne, pentru ea, șansa de a participa la ceva pentru care avea un respect infinit și care nu avea nimic de-a face cu cinematograful de la Hollywood. Autobiografia ei, scrisă cu Alan Burgess, începe cu aceste cuvinte: ăEa ieși în aerul rece al Bulevardului
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod programatic, domină autoritar artiștii asiatici și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de mare putere militară și politică, cu reale șanse de a fi în viitor și unul redutabil din punct de vedere economic, China determina și o evaluare culturală în consecință; selecția artiștilor chinezi și tratamentul lor mai mult decît curtenitor reprezintă, de fapt, încurajarea directă a europenizării / americanizării, a
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
este străinul. Pătrunderea lui în această lume căreia nu îi aparține nu se poate face decît printr-un act de brutalitate, printr-o violență simbolică. Murind, Santiago Nasar face posibil un cuplu de îndrăgostiți, care altminteri nu ar fi avut șanse să existe. Românul acesta al lui Márquez apare în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți, ca de obicei impecabila. S-ar putea presupune că, fiind mai direct că formulă stilistica, textul e și mai usor de tradus. Nu cred. Dimpotrivă, simplitatea poate
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]