2,593 matches
-
ceva. Mi se risipește tristețea și regret de timpul târziu pe care l-am descoperit, regret că nu mai pot pleca nicăieri că nu stau bine nici cu inima, am probleme și cu doamna doctor și cu Geta Manta, asistenta șefă, cu care nu mă pot juca. * Getuța, ca și Emilia, altă simpatie a mea, au crescut în ochii mei de 21 de ani, le-am cunoscut și mi- au cunoscut amărăciunea vieții. Ambele au niște copii străluciți, Gabi, fiica lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
scandal/Notes on a Scandal (Marea Britanie, 2007), de Richard Eyre în rolul unei profesoare pensionabile de la o școală de stat din Londra, Judi Dench nu are alura de doamnă de fier pe care o arborează cu atîta succes în rolul șefei lui James Bond, M. îmbrăcată în culori terne, pare măruntă și chircită, cu un păr nisipiu, lipsit de viață. Dar, oricît de prăpădită ar fi în rest, ochii ei pot să preschimbe în stană de piatră orice golănaș de 15
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ia uite-le pe fete. Una și-una. Și încă una. În total, trei. E cald, așa că n-au probleme să stea aproape dezbrăcate în mijlocul drumului. Trag pe dreapta și pun avaria. Blonda înaltă pare să fie un fel de șefă. Iar subalternele ei sunt o brunetă mică și grasă și o șatenă spălăcită în toate felurile. Blonda e deja la geamul din dreapta al mașinii mele. Las geamul jos și o studiez câteva secunde. Vrei să te distrezi, puiule? Îi lipsește
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pleacă. Mi-am ridicat privirea și mă holbez la ele. Fără jenă. Soarele bate în așa fel încât ele n-au cum să mă vadă. Rezist tentației de a-mi aprinde o țigară, ca să le pot spiona în continuare, liniștit. Șefa grupului are perucă. Așa cred. Mă rog, nu i treaba mea. Și mai are și buze subțiri. Și ochelari de tocilară. Îi face semn unei blonde cu părul scurt și aspru ca o măturică. Hai. Avem fiecare câte două minute
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Instituții și ideologii ale puterii în Europa” din cadrul Facultății de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” în anul 2010. În perioada 2001-2005 am urmat cursurile acestui liceu, profilul uman, clasa filologie. Pentru rezultatele obținute pe parcursul anilor de studii am fost desemnată șefă de promoție. Am ales să scriu câteva cuvinte despre ceea ce am învățat la liceu, deoarece în acest interval de timp am descoperit o lume aparte, în care nimic nu era imposibil. Liceul a reprezentat pentru mine un mic pas spre
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
mulți copii. Din păcate, am rămas singurul copil în viață, eu, o fată, în timp ce băieții au murit. Am fost o elevă eminentă, mai întâi a Școlii generale nr. 1 din Suceava, apoi a Liceului "Ștefan cel Mare", tot din Suceava, șefă de promoție, olimpică. Toată copilăria am muncit performant, am învățat și am câștigat și un ban pentru cărți, am fost un camarad bun pentru mulți copii colegi și am fost dintotdeauna un suflet generos, amic de încredere. Dacă primeam o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiecare cele mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulțumim și eu și Simona și-i aducem omagiile noastre ! De altfel, Simona e studentă în anul III în Franța, la LMA, unde s-a impus ca leader, sper să iasă șefă de promoție! E o cinste și pentru Universitatea de unde a plecat: Danubius, și pentru oraș și pentru țară, la urma urmelor! Superbă rațiune de a fi... ! A.B.Felicitări pentru toate aceste reușite. În acest moment la ce lucrați? Prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe clanță. Chipul doamnei Dunin, care stătea à contre-jour
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult decât oricare alta nevoie de Dumnezeu." Pince-nezul coborî iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate un sunet aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul cu baldachin, icoanele, vegheate de o candelă aprinsă, flacoanele cu dopuri de argint, bombonierele, Cupidonii și misterioasa mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de acela al fetelor de la bucătărie, aceasta ordonă în franceză: "Intră!" Și o tânără fată, împletind grația timidă cu buna cuviință, a deschis ușa ca să ceară, cu drăgălășenie și tot scuzându-se că o deranjează, un ac de cusut. Supraveghetoarea șefă strecură un semn de carte în volumul pe care tocmai îl citea și o invită să ia loc. Lipsită de prieteni și de rude în țara celui de al doilea exil al ei, unde obscure încercări ale soartei o siliseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bucurându-se de parcă ar fi fost dânsa beneficiara momentelor de amor. Probabil că rămăsese impresionată de cele povestite de pe Valea Usturoi, unde călătorise pe plaiurile edenului și era toată ziua veselă de-i zicea Irina că putea prinde iepuri cu șefa, atât de mult se transformase. Aici beneficia de un loc sigur, de un pat pentru "odihnă" atunci când era posibil, că nu megeam când voiam noi, ci când situația ne permitea la amândoi. Acum ce să-ți mai spun dragul meu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
presiunilor germane. Mussolini a hotărât adoptarea unor măsuri antisemite, fapt foarte nepopular nu numai printre italienii de rând, dar chiar și în rândurile Partidului Fascist, care număra printre membrii săi și evrei. Datorită acestor măsuri, fasciștii au pierdut-o pe șefa propagandei, Margherita Sarfatti, care era evreică, dar și amanta lui Mussolini. Regimul fascist a colaborat cu aliații naziști pentru deportarea evreilor în lagăre de concentrare, de muncă sau de exterminare din Reich în timpul Holocaustului. Italia a înființat o serie de
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe tăpălige, radioși, pestriț îmbrăcați. E nemaipomenit. O, Germania, țară liberă și descătușată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost și mai sunt încă ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă din stafful local, foarte ageră și receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30 de persoane. Începe întâlnirea, cu noi, protagoniștii - trei români și suedezul Hakan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vigilența „organelor” a rămas aceeași. Chiar dacă la Biblioteca Nekrasov, în acea după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să întindă și mai tare coarda cu acest prilej, Lujkov fiind invidiat pentru performanțele sale de manager în capitala rusă și, mai ales, pentru popularitatea sa printre locuitorii Moscovei... VITALIE CIOBANU: La întâlnirea din Grădina Ermitaj, o regăsesc și pe șefa Bibliotecii Nekrasov, unde fuseserămm protagoniști, eu și colegii belaruși, cu o zi înainte. D-na Prosenkova mă salută prima și mă trage într-un colț mai ferit ca să-mi spună, c-un aer misterios-conspirativ, că apreciază stăpânirea de sine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doamnă Stino sunt sigur, că va da, după ce se va mai mulcomi suferința, căci, dacă va pleca, așa cum intenționează, la Iași, nu va lua cu dânsa decât unele amintiri. În ceea ce privește adresele scriitorilor prieteni cu Lucreția Andriu, adresați-vă Doamnei Bădilă șefa biroului „Evidența Membrilor” Uniunii Scriitorilor din R.S.R., Șos. Kiseleff No. 10, care e foarte serviabilă. Am cerut doamnei Diaconu să-mi trimită lista de lucrările mele aflate la noul Muzeu, ca să pot trimite și cele care lipsesc din 82 câte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu mă las de scris și-o repetă ori de cîte ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă a terminat țigara și a băut cafeaua, pregătită de Gabriela, de fapt, pentru mine. Mi-a făcut plăcere discuția cu el; văzuse destule spectacole la teatrul din localitate și cumpărase majoritatea cărților apărute în ultimul timp. Soția lui e șefă de serviciu în pavilionul administrativ, și-n goana lor de-a găsi corespondențe în realitatea combinatului, mulți au presupus că de familia Marinescu ar fi fost vorba cînd unul din personajele mele striga într-un scenariu: "El, șef de secție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
serviciu în pavilionul administrativ, și-n goana lor de-a găsi corespondențe în realitatea combinatului, mulți au presupus că de familia Marinescu ar fi fost vorba cînd unul din personajele mele striga într-un scenariu: "El, șef de secție; ea, șefă de serviciu; acuși vor stăpîni uzina". Evident, mie, care scrisesem scenariul înainte de a-l cunoaște pe Marinescu, îmi venea să rîd. Chiar și Don Șef crede asta. Am intrat o dată în birou la el cu niște hîrtii la semnat cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că am dat de urma șefei de lot care a primit comanda de lucru la stația de separare. Normal ar fi fost să-mi dea ea un telefon și să ia legătura cu mine, că doar scrie pe comandă numărul meu de telefon. O cheamă Oprișan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]