4,565 matches
-
création. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 987 V. Idem, p. 114 : " [...] în cele câteva decenii posteminesciene, poeți precum Coșbuc sau Iosif au făcut multe traduceri, fragmentar onorabile, fragmentar de mântuiala, grăbite adesea. Coșbuc s-a întrecut uneori pe șine traducând pe Dante, dar fără largă respirație. Ștefan O. Iosif a tradus mult și onest, dar s-a încurcat uneori cu o poezie prea gravă pentru puterile sale. " (" [...] dans leș quelques décennies après Eminescu, des poètes comme Coșbuc ou Iosif
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de litoral, malurile lacurilor, determinând o creștere a fluxului de turiști, a aglomerației Și a congestiei din regiunile respective; problemele de infrastructură (de exemplu: căderi de electricitate ca urmare a folosirii excesive a aerului condiționat, anularea unor trenuri din cauza dilatării Șinelor) îi afectează la rândul lor pe turiști. În ceea ce privește impactul încălzirii globale asupra zonelor de litoral, o atenție deosebită a fost acordată țărilor în curs de dezvoltare din insule mici (SIDS - Small Island Developing States). Principala atracție turistică în marea majoritate
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Mișcarea aceea părea mai degrabă să-i amuze, zâmbeau, înduioșați de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe străzile învecinate și pe sub copacii dintr-un scuar. Charlotte, derutată, și-a plimbat privirea în jur. La picioarele ei zăcea o pancartă: „Nu traversați calea ferată! Pericol!” Dar din calea ferată, smulsă de explozii, nu mai rămăseseră decât niște șine anapoda ridicate într-un arc țeapăn, sprijinit de soclul de beton al unui viaduct. Erau ațintite spre cer, iar traversele lor semănau cu o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită pe care se putea citi destinația. Năucită, Charlotte a constatat că era vorba de trenul pe care-l pierduseră în dimineața aceea. Da, ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război. La căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind un melancolic „cu-cu”. Mi-am pus piciorul pe șina care vibra încetișor sub trenul deja dispărut. Stepa tăcută părea să aștepte de la mine un gest, un pas. „Ce bine era înainte, spunea în mine o voce fără cuvinte. Cucușka asta, despre care credeam că se duce într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Acum știu că trenul ăsta merge de la cărămidăria din Saranza la gara în care i se descarcă vagonetele. Doi sau trei kilometri cel mult. Frumoasă călătorie! Da, acum știu asta și, deci, nu voi mai putea niciodată să cred că șinele din fața mea sunt nesfârșite, iar seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul imens, cu prezența mea inexplicabilă și ciudat de necesară aici, lângă calea ferată cu traversele ei crăpate, exact în clipa asta, cu ecoul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iubita lui într-un palat. Și, pentru a-i mulțumi pe amatorii de jocuri de cuvinte, evocam oprirea trenului într-un oraș de provincie: eroul lăsa în jos fereastra și îi întreba pe indivizii răzleți care mergeau de-a lungul șinelor numele locului. Dar nimeni nu știa să-i informeze. Era un oraș fără nume! Un oraș populat cu străini. Un oftat de mulțumire a urcat dinspre grupurile esteților. Iar eu, printr-un abil flash-back, reveneam în compartiment pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de departe. Saranza se înecase demult în adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele din urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar suprarealist în nemărginirea aceea fără nici un alt reper decât soarele și cerul. Curios, de cealaltă parte a căii ferate, peisajul s-a schimbat. A trebuit să ocolim câteva văgăuni, falii gigantice cu interiorul nisipos, apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
departe în soare. O fâșie de nisip care semăna cu un deșert minuscul. Un loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un zid gigantic, acoperit de praf. Un val gros de căldură venea de la pereții lor expuși la soare. Și, din depărtare, doar fluieratul locomotivei rupea tăcerea stepei. De fiecare dată, eram tentat să nu-i aștept plecarea și să traversez șinele strecurându-mă pe sub vagon. Charlotte nu mă lăsa, spunând că tocmai auzise fluieratul. Uneori, când așteptarea noastră devenea prea lungă, ne cățăram pe palierul deschis pe care-l aveau pe vremea aceea vagoanele de marfă și ieșeam de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un fel de fanatic militar. Ce s-a întîmplat apoi știți... Vassur știa într-adevăr povestea. Unul dintre strămoșii săi își dăduse viața încercînd să pătrundă prin poarta Iadului de pe Quintrium, străpungând o apărare disperată de clone care luptau dincolo de șine, drogate cu o ciupercă verde... - Vrei să spui că Familia Census a mai Însămânțat o dată?! exclamă Diribal. - Da. Deși lucrul ăsta ar fi trebuit să rămână secret... - Atunci își merită soarta. În fond, după Quintrium n-au mai apucat niciodată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost înțeles în funcție de semnificația principala atribuită verbului ’"mâna: „a da siguranță, a garanta” sau „a declara/socoti veridic”. Prima variantă de traducere pare a se sprijini pe o explicație atribuită lui Hasan al-Basr: All"h s-ar fi calificat pe șine drept mu’min pentru că El însuși crede în propria-i unicitate 134. Parafrază prin care traduce Denise Masson acest nume este împrumutata din lucrarea lui Louis Gardet care, sprijinindu-se pe Kit"b Šarh al-Maw"qif de lurman, scrie: „Dire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
desemnează fără altă precizare pe YHWH, cum o va face mai tarziu limbajul rabinic 167. Acest lucru se întâlnește și în Noul Testament: Páter, dóxasón sou tò ónoma, „Tata, premărește-ți numele!” (În 12, 28). Lui Isus, care „s-a nimicit pe șine făcându-se ascultător până la... moartea pe cruce”, Dumnezeu i-a dăruit tò ónoma hypèr pan ónoma, „Numele care este mai presus de orice nume” (Fil 2, 9). De aceea, numele date divinității și mai ales numele care se prezintă că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în componență numele divin- „Dumnezeu aude”), i se adresează cu numele de ’Pl-Ro’, „Dumnezeu care vede/se face văzut” (?) (litt. „Dumnezeul vederii”). Când vine să încheie legământ cu Abram și să-i schimbe numele în Abraham, Dumnezeu se numește pe șine ’Pl -Šaddai. La fel își spune și după ce schimba numele lui Iacob în Yiser"’Ql („Dumnezeu lupta”) (Gen 35,11) și tot așa îl numește Iacob când vorbește pentru ultima oară cu fiul său Iosif (Gen 48,3). Acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noi înțelepciune de la Dumnezeu, și dreptate, si sfințire, si răscumpărare (apolýtrÄsis).” (t.n.) În 1Tim 2,6 întâlnim un substantiv din aceeași familie pentru a denotă același lucru: ho doùs heautòn antílytron hypèr pántÄn...: „Cel ce S’a dat pe Șine preț de răscumpărare pentru toți...” (BVA) De asemenea, în Mt 20,28 și Mc 10,45, Isus spune despre sine: ho hyiòs to¤ anthrÀpou ouk QÎlthen diakonQthQÎnai allà diakonQÎsai kaì doónai tgn psychgn auto¤ lýtron antì pollÄÎn: „Fiul omului n-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din perioada 1920-1929. În scopul măsurării capitalului fizic, imobilizările corporale ale căilor ferate americane au fost grupate în două mari categorii: pe de o parte, vagoane de marfă, locomotive, vagoane de călători, echipament de lucru, Și pe de altă parte, Șine Și traverse. Capitalul fizic a fost exprimat în funcție de numărul de ani de utilizare a mașinilor nou instalate, după următoarea formulă (p. 11). O serie arătând „Suma Investiției” a fost obținută pentru fiecare grup de mașini, Și apoi grupurile au fost
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
la un calcul individual pentru fiecare activ în parte sau să se facă anumite regrupări)? De regulă valoarea de utilizare se calculează pentru grupurile de active, deoarece numai împreună activele pot genera fluxuri de numerar, ca de exemplu, trenurile împreună cu Șinele de cale ferată, clădirea împreună cu terenul pe care este construită etc. Părerea noastră este că atunci când calculăm valoarea de utilizare Și estimăm fluxurile nete de numerar în funcție de profitul obținut din vânzarea produselor, se pierde din vedere faptul că la obținerea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
află un turn de control cu o cupolă de sticlă În vârf, de unde se aud rapoarte meteorologice, zumzăitul unui calculator și sunetul unui telegraf. O combină teleghidată se deplasează ușor, printr-un lan de grâu lung de zece mile, pe șine care Împiedică bătătorirea solului sub greutatea mașinii. Grâul treierat trece printr-un tub pneumatic de lângă lan și e transportat În silozuri Înalte, din apropierea unui oraș aflat la distanță. Aceeași mașină care seceră grâul pregătește și terenul pentru o nouă cultură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
oligopoliste trebuie s) fie preocupate într-o m)sur) mai mare de forță lor relativ), decât de avantajul absolut. Un stat este îngrijorat de împ)rțirea unor câștiguri potențiale, care i-ar putea favoriza pe altii mai mult decât pe șine. Acesta este primul mod în care structura politicii internaționale limiteaz) cooperarea statelor. Un stat mai este îngrijorat de faptul c) ar deveni dependent de alții, prin tendințele c)tre cooperare și prin schimburile de bunuri și servicii. Acesta reprezint) cel
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
negru./ Popa a cântat frumos,/ După carte, după carte,/ Apoi am plecat acasă/ Fără tata, fără tata” (Cor de copii). De cele mai multe ori însă „zborurile în supralogică” (Valeriu Cristea) sunt executate în vederea unei omologări prin sine a atitudinii: „Monezile pe șina de tramvai/ Lângă femeile fără sutien/ Și-atâtea lacrimi de valet/ Pe morții slabi din anticameră./ Doamne, prietene/ De câte ori ți-am spus/ Că dincolo de trupul meu/E o holeră și o servitoare./ Prietene cerșind, un câine/ Să-ți muște zilnic
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
Într-un basm. Pereții sînt pictați cu o frescă ce Înfățișează coline verzi, cer albastru, păduri și ursuleți aflați la picnic. Într-un colț, e un pătuț pictat, În formă de castel; În celălalt, e un trenuleț roșu pe niște șine, destul de mare să stai În el, și În fiecare vagon e cîte o jucărie. Simt o Împunsătură de dorință copleșitoare. Vreau să am un băiat. Doamne, ce mult Îmi doresc să am un băiețel! — Iar aici e camera fiicei mele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unor norme de adevăr, chiar după dispariția vechilor instituții care apăraseră această morală colectivă. Umilire și demotivare. M.K. evocă diferitele tentative pe care le făcuse pentru a-și găsi un nou loc de muncă, argumentele cu care se convinse pe șine să lucreze la recepția unui hotel - precum faptul că avea ocazia să-și utilizeze cunoștințele de portugheză, deoarece predase În Angola timp de trei ani. Umilințele pe care le avusese de suportat din partea vest-germanilor (Wessis), care constituiau majoritatea clienților hotelului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]