6,894 matches
-
era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou, Încîntat, conversația cu fata car ol suporta de cîteva ceasuri. Lester nu scotea o vorbă. Dacă ceva Îi atrăgea privirea, atunci acest ceva era orchestra. Dar vedea totul, fiindcă totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fum după fum. Băuse tot paharul de whisky și acum, cînd se uită cu atenție, văzu că ceilalți aveau paharele pline și numai din cînd În cînd le ridicau ușurel, dar mai mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis Vlăjganul, Răsuna prin norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui Santiago, dar acum era coaptă. „Două whisky-uri!“, strigă Vlăjganul și mai Înainte ca barmanul să apuce să-l Întrebe ceva de paharele dinainte, Îi zise: „alea acolo, la Șobolanul, astea aici, În contul băiatului“ și Bobby simți că-i pune mîna pe umăr și se Întoarse să se uite la Santiago, dar Santiago nu dădea importanță unor asemenea fleacuri și stătea de vorbă liniștit cu Puicuța. Văzînd că veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cadă la fund ca s-o zăngăne și să ceară repede one more. Îi Întoarse spatele lui Bobby, dar se Întoarse apoi să-și ceară scuze și să-i explice că de fapt voise să-i Întoarcă spatele ăstuia, Șobolanului, care tocmai atunci venise lîngă el și parcă voia să i se urce-n cîrcă și să-i spună ceva la ureche, pînă cînd Vlăjganul se dădu un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăstuia, Șobolanului, care tocmai atunci venise lîngă el și parcă voia să i se urce-n cîrcă și să-i spună ceva la ureche, pînă cînd Vlăjganul se dădu un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester și Puicuța. Fata suferă de nostalgie, comentă el În glumă. — De ce de nostalgie? Întrebă Lester. — De Crăciun Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cineva care-i place, bineînțeles și ea o ține morțiș că de Crăciun nu vrea. Izbucniră toți trei În hohote. Bobby apăru pe după umărul Vlăjganului și participă cu un zîmbet la veselia lor. „Aha!“, strigă pe neașteptate Siles, zis Șobolanul. Vlăjganul se Întoarse crezînd că l-a călcat prea tare, dar văzu că Șobolanul reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu vrea. Izbucniră toți trei În hohote. Bobby apăru pe după umărul Vlăjganului și participă cu un zîmbet la veselia lor. „Aha!“, strigă pe neașteptate Siles, zis Șobolanul. Vlăjganul se Întoarse crezînd că l-a călcat prea tare, dar văzu că Șobolanul reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Șobolanul reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum se Îmbată, Îi vine chef să se ia la bătaie cu mine“. Se Îndreptă glonț spre ușă, cu toate că-l strigau insistent de la bar. „Da, da, spuse, scoțînd capul printre perdelele care mascau ieșirea. Da, da, German“, repetă, arătînd spre Șobolan; se referea la plata paharelor de whisky. Santiago urmărise scena cu zîmbetul pe buze: Vlăjganul era de nerecunoscut, fusese idolul lui În școala primară, era Încă mic de tot cînd Vlăjganul era cel mai bun Înotător, fusese idolul lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dincolo de amintiri, de parcă s-ar fi deschis spre o zonă unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
m-a ținut la țuhaus șapte anișori fără f’o vină, sau când m-a dus la izolare, dă cinci ani auzeam apa cum curge pă sub grătarul dă fier pă care stăteam, când în celulă îmi intra șoareci și șobolani care-mi furau mâncarea, puțină tare, d’în mână, iar dacă nu aveau ce să mai fure, mușcau din carnea mea, că, de!, și ei era suflete, trebuia și ei să mănânce. Și p-ormă? “Îți cerem scuze...” Ce nevoie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el pleacă așa, fără nimic, că pân’ la tramvai nu s-o topi. Pe la zece jumătate - unșpe, noaptea, desigur, vine Melinte ud ca un șobolan și nervos la culme. “Mama ei de ștoalfă” (că l-a făcut să bată drumul degeaba, da’, las’, că i-o face el, de nu i-o place...!) Și a plecat înjurând, de-ți venea să crezi că o să cadă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit și limpede pe Întinderea cîmpiei. În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit și limpede pe Întinderea cîmpiei. În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou avion de război pe care guvernul Îl experimentează. Deodată, soldatul care stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
picioarele mele, dar aș alerga toată ziua și chiar aș prinde șoareci dacă ar exista pe aici vreo unul. (Mai arătați-mi un copil de patru luni care poate prinde șoareci!) Dar nu, în casa asta nu sunt șoareci, nici șobolani sau șerpi, sunt numai motocei. Nu știu cine i-a spus lui PAM că noi, pisicile de pădure, de stradă sau de maidan vânăm motocei. M-am jucat azi cu un cordon și cu o curelușă atârnate de o clanță, până i-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de părere că el e puternic, frumos, inteligent și că nu greșește. Nu-i scăpa niciodată prada. Eu sunt mai distrat, mai îngăduitor. Mie mi-ar scăpa prada dacă aș fi tigru. Nici nu mai vânez, ca pisicile, șoareci sau șobolani. În locul meu vânează PAM. Cu totul altceva. Ea îmi prepară masa din ce vânează. Iar eu mănânc tot ce-mi dă, ca să n-o supăr. Voi ce credeți că pot vâna? Gândiți-vă puțin: eu sunt reporter, adică jurnalist și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
rufe. Am cercetat ușa din față, furtunul, firul de pus în priză, fereastra rotundă, despre care PAM spune că seamănă cu o fereastră de avion, de vapor sau de navă cosmică, dar eu cred că seamănă cu o gaură de șobolan mare (doar că nu iese nimic bun de acolo ci se tot învârt niște chestii, pe care, la ieșire, nu le poți apuca de nicăieri pentru că sunt ude și reci). Mărturisesc, calculatorul e mai atrăgător, dar și mai nesuferit. Pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încă. De fapt eu nu mănânc șoareci. Pisicile prind șoareci dar nu prea sunt dornice să-i și mănânce. Apropo: Ați auzit că vărul meu, motanul maidanez Larry, a fost adus la locuința prim ministrului englez ca să curețe casa de șobolani? Ei bine, abia după patru luni de la instalare, motanul Larry a prins primul șoricel. Îl înțeleg: a durat cam mult acomodarea, dar, ca orice motan serios, a trebuit să se documenteze mai întâi, să prospecteze toată casa, cu oameni, cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
după patru luni de la instalare, motanul Larry a prins primul șoricel. Îl înțeleg: a durat cam mult acomodarea, dar, ca orice motan serios, a trebuit să se documenteze mai întâi, să prospecteze toată casa, cu oameni, cu șoareci și cu șobolani, cu tot ce conținea ea. Fără prospecție nu poți face nimic în lumea asta. Trebuie să știi la ce să te aștepți. Nu poți întocmi niciun PROIECT serios dacă nu știi ce primejdii te pasc, chiar și în locuința unui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]