18,529 matches
-
bună ziua fandosiții dracului. Și l-a trimis și nea Gigi pe fi-su’ ăla mic, pe Silvică, du-te, bă și ia niște pepeni! Că așa e bine cu copiii, să-i înveți de mici să se descurce. I-a șters mucii cu o batistă, i-a dat o palmă peste fund și tuleo, tată! Și Silvică a luat doi pepeni, mai mare dragul. Să vezi cum îi căra! Și oamenii îl întrebau, ce faci, măi, Silvică? Ai cumpărat pepeni? Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de ce - i-a răspuns Costăchel mândru. O dată începe nepot-su școala, nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-am încălțat... s-a așezat colbul de un deget pe ele - a răspuns învățătorul privirii întrebătoare a lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis ochii, dar nu a reușit să îngaime măcar un cuvânt. A întors anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui. De dimineață șade nemișcat și nu o scos o vorbă. Doar se uită la noi, așa ca din altă lume, și oftează cu răsuflare grea - a grăit cu glas înmuiat în lacrimi mama
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere de mână și zvâcnet de pleoape încercase s-o facă, dar moartea a fost mai tare ca el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale bătrânului... Costăchel îl iertase de multă vreme și acum îl plângea... Trecuse ceva vreme de la moartea lui moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi, legionarii! Dar cine sunteți voi, ca să-mi dați mie ordine? Din câte se vede, nu prea citești gazetele. Și, ca primar, nu-i bine. De ieri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi, legionarii! Dar cine sunteți voi, ca să-mi dați mie ordine? Din câte se vede, nu prea citești gazetele. Și, ca primar, nu-i bine. De ieri, la conducerea țării se află
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
invitații. Didina, îmbujorată, își invita musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce mândrețe de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce mândrețe de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu adevărat, dar căreia îi pricinuise în ultimii ani o suferință care nu se vindecase nici până în ceasul morții. Simona se amestecă în mulțime, ca o străină, plângând cu lacrimi amare. Răducu nu pricepea de ce plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mea fără seamăn în lume. Soarta mea, bună măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le șterse cu mâna sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai s-o căutăm, poate e acasă! De acum încolo, aici va fi casa ei, răspunse Simona și iar izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a celor care trăiseră o cumplită și de nedescris tragedie. 15 D oina manifesta o înțelegere profundă față de starea deosebită prin care trecea soțul ei. Nu-și îngăduia să fie indiferentă în această situație de cumpănă, dar nici nu putea șterge așa deodată cu buretele uitării, nopțile de nesomn, lacrimile vărsate, zilelele înnorate de-a lungul a luni și luni de zile. Tragismul evenimentului avusese un impact neașteptat de dur și în inima ei de mamă. Doina nu o condamna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și - de ce nu? - chiar nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire. Niciodată. octombrie, 2012 Bătrân frustrat ilele înăbușitoare de vară aduc mereu, în zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt întotdeauna atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire, fără urme. Eram afundat într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mi pot explica deloc cum de femeia lângă care am stat, chiar puțin mai înainte, în bancă la slujbă, exact în vreme ce se interpreta un cântec - sublim cântec! -, și-a scos ușor ochelarii de vedere de la ochi și, tăcută, și-a șters cu insistență lacrimile fierbinți, care se încăpățânau să-i curgă și să-i tot curgă! Firește, de la muzică a plâns dânsa, pentru că muzica i-a vibrat în suflet! Și, de fapt, încă puțin mai trebuia și aș fi urmat-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica, blestema și plângea, ștergându-și lacrimile pe ascuns, cu colțurile basmalei Înflorate. Biata de ea! Nu știu cine este de vină pentru toată suferința, pentru toate necazurile din viața ei. Mult prea multă nefericire și sărăcie la o singură casă. Dracu să-i ia pe toți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de artă, În zona respectivă, după cum ne informează măicuța. Deci, mâna de lucru era asigurată pentru pictarea bisericii. După atâta timp, picturile, culorile, erau foarte bine păstrate În interior. De pe pereții exteriori, supuși intemperiilor de tot felul, culorile s-au șters, rămânând urme vagi ale simbolurilor pictate. În anul 1996 au primit diploma de excelență pentru calitate. Maica L. era o bună cunoscătoare a istoriei, redându-ne Într-un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]