308,881 matches
-
sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre a se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
ce sunt întocmite și scobite de mâini omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
Cătălin Constantin O apariție cel puțin inedită, anul trecut, la editura Dacia - studiul Simonei Corlan-Ioan, Inventarea Africii negre. Nu doar titlul, evocînd aproape instantaneu un arsenal imaginar pe care cu toții îl știm fabulos, poartă în el ceva exotic, ci chiar publicarea unei asemenea cărți are o involuntară componentă exotică, conferită de noutatea unui studiu românesc pe această temă: de la cartea lui Mircea Anghelescu de la începutul anilor '80 despre călători români în Africa
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
poartă în el ceva exotic, ci chiar publicarea unei asemenea cărți are o involuntară componentă exotică, conferită de noutatea unui studiu românesc pe această temă: de la cartea lui Mircea Anghelescu de la începutul anilor '80 despre călători români în Africa, nu știu ca vreun alt autor român să fi încercat explorarea continentului negru. Cartea pornește de la o teză de doctorat susținută acum câțiva ani la Universitatea din București, iar interesul pentru imagologie al autoarei îi e probabil cunoscut cititorului din faptul că
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
cu atît mai mult cu cît o secțiune finală a cărții comentează în detaliu bibliografia temei. Inventarea...dezvăluie o Africă pe care Europa o percepe cu ochi pregătiți să vadă doar ceea ce vrea, lucruri pe care în mare parte le știe din contacte mai vechi cu alte spații, pe jumătate descoperite, pe de-a-ntregul inventate: America sau Orientul. Exotism, sălbăticie, păstrarea nealterată a purității naturale, promiscuitate și primitivism extrem, antropofagie, relatări despre orașe cu arhitectură fastuoasă și bogății greu de imaginat
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
s-o reîncarneze, să dea sens vieții ei și a lui. Fără căutarea și "îmbogățirea" arhivarului (adică a scriitorului, adică a demiurgului, metafora rostului artei, al literaturii, al Creațiunii, fiind evidentă) adâncul antropotecii ar fi lumea cealaltă, Neantul. Un scriitor știe însă bine că fiecare om e ceva deosebit. Până la urmă, romanul pare o ilustrare a versurilor lui Goethe (Höchstes Glück der Menschenkinder/ sei nur die Persönlichkeit), pe tematica post-kafkiană a omului-număr, fără viață personală, cu accente borgesiene (lumea de apoi
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
perioada postcomunistă. Pentru că veni prilejul, i-aș reaminti prietenului meu Gabriel Andreescu, funcționar cu înalte răspunderi într-o organizație specializată în drepturile omului, că n-am primit nici până azi vreun semn că încercarea de linșaj intelectual, instituțional și, cine știe, chiar fizic, la care au fost supuși acum un an și ceva membri ai grupului "A Treia Europă" din partea unor ofițeri de SRI ar fi beneficiat de vreo secundă de atenție din partea sa. A fost necesar să găsim în străinătate
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
ai României pe extratereștri? Dacă ai fost cinstit, cum să fi adunat această sumă? în plus, nu există o limită a îmbogățirii în sus, după cum nu există una a sărăcirii în jos. Am mari dubii că un "geniu" care a știut să adune câteva sute de mii de dolari departe de mișmașurile puterii se va abține să devină multimilionar când toate pârghiile îmbogățirii, bine unse în doisprezece ani de ticăloșie națională, îi vor sta la îndemână. Natura umană e prea putredă
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
atenție încăperea... O altă ruptură importantă se produce în relația celor doi în acel moment. Exemplele doamnelor libertine pe care le admiră le ia tot din familie. în copilărie își alege modele dintre cele mai curajoase boieroaice, cele care au știut să-i joace pe bărbați pe degete. Nu marile pasiuni romantice inflamează imaginația adolescentei. Bîrfele de salon sînt mult mai pline de viață, mai reale. Aflăm povestea Mariei Roznovanu, eroina unor "aventuri de înaltă clasă", anecdote cu strămoși cartofori, "boieri
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
Scena de taină a complotului, amplasată noaptea, într-un cimitir, este una de forță în spectacol. Acolo facem cunoștință cu fiecare și, totodată, cu grozavul lor plan de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control, nu se știe din ce blestem, tocmai în urbea lor. De asemenea, secvențele mituirii succesive a lui Hlestakov sînt absolut savuroase, actorii susținînd practic mici recitaluri, tot atîtea bijuterii. Absurdul și comicul își unesc vocile și tonalitățile. Ilie Gheorghe în Primarul face unul
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
acele momente: prospețimea, autenticitatea (chiar sub formele unei elementarități brutale), într-un cuvînt adevărul. Scrierile lui Cela nu răspundeau însă numai unor necesități spaniole. Pascual Duarte este înrudit strîns cu Străinul lui Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt și cărțile de călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau din Pirinei. Dacă Pascual Duarte
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
El a început să mi se adreseze cu dumneata la paisprezece ani, cînd părinții mei au luat hotărîrea să-mi facă prima pereche de pantaloni lungi. Sunt trei lucruri pe care cred că nu le voi uita niciodată. Jeremías, care știa să spună foarte multe povești, depăna firul întîmplărilor cu o seriozitate impresionantă și îi plăcea să spună, nu ca toată lumea: ...și atunci Pat, care se vedea încolțit, a scos briceagul și s-a năpustit ca trăznetul asupra dușmanilor lui...; lui
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Bastilia a furnizat prizonierilor material pentru locuințe. Pe vremea aceea lucrul părea normal, dar, în condițiile legislației și protecției moderne a monumentelor, el echivalează cu o crimă. Ce se întîmplă pe Șimian e de domeniul absurdului. Hoții au profanat mormintele neștiind că turcii nu se îngroapă cu bijuterii ori valori, precum unii creștini. Osemintele zac printre pietre tombale sparte și răsturnate. Cetatea scade văzînd cu ochii. Un început de agricultură privată animă viața insulei pe care o mică unitate militară păzește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
nu se îngroapă cu bijuterii ori valori, precum unii creștini. Osemintele zac printre pietre tombale sparte și răsturnate. Cetatea scade văzînd cu ochii. Un început de agricultură privată animă viața insulei pe care o mică unitate militară păzește nu se știe bine ce și pe cine. Rarele încercări de a readuce Șimianul în circuit turistic, de a restaura cetatea și casele au dat greș. Șefii turismului românesc sînt captivați de ideea unei bizare Dracula-land, dar au uitat de Ada Kaleh. Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
prins într-o capcană și obligat, pînă la un punct, să ia nebunia drept realitate și să creadă, la rîndul lui, în adevărul halucinațiilor. Nebunia are logica ei de fier, uneori mai puternică decît viața (ilogică din belșug, cum o știm); iar schizofrenia înseamnă, prin definiție, tocmai confuzia planurilor - planul realului și planul, ireal, al propriei minți... Prin acest rol (care i-a adus, deja, un Glob de aur, și îi va aduce, probabil, un al doilea Oscar, după Gladiatorul), neozeelandezul
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
judecător cu sentințe crude, tot așa îl vedem pe Cuza ca pe un om care a încercat să impună corectitudinea în comportamentul social. Ocaua lui Cuza este până la urmă un predecesor al Oficiului pentru Protecția Consumatorului. Dar acestea toate le știe foarte bine oricare dintre noi pentru că le-am aflat din primii ani de școală. Citesc acum un astfel de manual, "Limba și literatura română", pentru clasa a doua, 2001, carte apărută la Editura Ana, manual aprobat de consiliul însărcinat cu
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
orășănească/... între pagini,/ în inima literelor negre/ l-am găsit, îngropat, pe bătrânul nostru învățător./ La noi, Shakespeare a murit de răceală,/ Dostoievski de pneumonie/ nici vechii greci nu s-au descurcat mai bine,/ chiar dacă erau niște bătrâni balcanici / și știau prea bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila Lazici: "Așa m-au surprins zorii, trudind la cuvinte./ În locul unei găleți cu apă/ m-ar
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
79 e deja un exemplu de derapaj în efemerul teoretizărilor. În mod nedrept față de cantitatea de informație și față de sincronizarea pe care asemenea considerații o arătau cu moda occidentală a momentului, ele pălesc cu timpul și dacă n-am fi știut că e vorba despre o carte scrisă la începutul anilor '80, ne-am fi dat seama din astfel de fragmente. Aceeași nedreptate se întîmplă și la nivelul global al volumelor și nu de puține ori ne aflăm în situația de
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
informat și pe înțelesul tuturor, care nu se abate savant de la claritate. Vă considerați și critic literar? Eliot scria că și creația în sine e de fapt un act critic. Ca specialistă în opera lui Eliot, vă datorez tot ce știu despre el, de la poezia Fluxului Conștiinței, la critica și teatrul lui, la hibridizare. Și totuși presupun că pentru dvs. creația are întâietate. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
poftește? în ce măsură sunteți conștient sau vă planificați când scrieți cum să intrați în viața interioară a lectorului? Nu am un mesaj ca atare - nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei - totul se întâmplă din instinct, aproape din întâmplare, nu neapărat din voia mea. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
și Bradbury glumeți, Barnes usturător de ironic, dvs. sunteți eminamente tandru. Sensibilitatea care scrie subminează direcția istoriei, scufundându-se în este sau era, la întâmplare. Istoria se suprapune peste cronologia povestirii și, în orice clipă ne-am afla, tot ce știm este că încă existăm și vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu ce scop faceți aceste incursiuni în trecut? Spuneați într-un interviu că aspirați să fiți istoricul Londrei. Aș zice că vreți chiar mai mult
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
timp pentru trei povești comasate într-una singură. Nordul nu dispune de atâta timp cât Sudul. Povestea din Sud narată în Nord trebuie să fie un simplu rezumat. Un fel de haiku epic. Care ar fi explicația acestor diferențe de mentalități? Nu știu. N-aș vrea să mă hazardez făcând afimații neacoperite sau să spun niște lucruri insuficient aprofundate. Poate e vorba de istoria noastră. Este vorba de război. Mai este vorba apoi de diferența dintre industrie și agricultură. Și de multe altele
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Din Michigan până-n New Orleans, am călătorit cu patru prieteni. Când am ajuns în Sud, am rămas mirat. Mirat pentru că pe autostradă am văzut o mulțime de pantofi. Cădeau din mașini. Pantofii păreau că aleargă singuri pe autostradă. Nu se știe încotro. Îmi venea să cobor din mașină, să probez mai multe perechi... Mai vedeam pe asfalt pălării, cămăși sau ochelari de soare. Imagini de-a dreptul suprarealiste. Din când în când descopereai și câte un ziar. Puteai să te așezi
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
trecut? Cum ai depășit șocul? Citeam o carte. Eram absorbit cu totul de lectură. Deodată, în cameră a intrat o vecină de apartament, o arăboaică din Iran, era extrem de precipitată, și mi-a spus să deschid televizorul. Nici ea nu știa exact ce se întâmplă, dar părea, după cum am spus, extrem de alertată. Auzise o știre la radio despre atentate. Am dat drumul la televizor și apoi timp de trei ore am stat cu ochii lipiți de ecran. Eram într-o stare
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]