1,581 matches
-
ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independență. Modelează viața medicală sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În București, la sosire, impresionează pe Vodă Barbu Știrbei când se prezintă după trei zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domn pe care îl câștigă Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, îi
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
unei] sore mai mică decât mine". După o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, lucreaza icoane pentru bisericile din Băicoi și mănăstirea Căldărușani. În 1856 realizează compoziția istorică "Mihai scăpând stindardul", pe care o prezintă domnitorului Barbu Știrbei, împreună cu o petiție prin care solicită ajutor financiar pentru studii. În anii 1856-1857 pictează biserica nouă a mănăstirii Zamfira (județul Prahova), apoi, până în anul 1859 biserica mănăstirii Agapia, iar între 1859-1861 biserica parohială din Puchenii Mari, Prahova (cu excepția tamburului turlei
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
chiar 2 locuri libere (câte unul pe fiecare mal) prin care să poată fi construit ulterior metrou. Se prevedea construirea a 3 linii, între Hipodrom și Piața Unirii (8,2 km), de la Gara București Est până la Șoseaua Academiei intersecție cu Știrbei Vodă (5,5 km) și între Gara de Nord și Piața Victoriei (1,3 km), prin săpături de la suprafață. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut uitată și această inițiativă. În anul 1952 s-a emis o Hotărâre a Consiliului
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne. S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
amintit pilda dată de Jacques Elias care „și-a destinat tot fructul muncii sale realizării unui măreț ideal, înălțarea patriei prin cultură”. Din Consiliul de Conducere și Administrație al Fundației au făcut parte, de-a lungul timpului: prințul Barbu Alexandru Știrbei, academicienii Ion Bianu, Gheorghe Țițeica, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Simionescu, Dumitru Voinov, George Marinescu, David Emanuel, Constantin Ion Parhon, Mihail Sadoveanu, Andrei Rădulescu, Traian Ionașcu, Ioan Ceterchi, Nicolae Cajal, Victor Sahini, Aurel Iancu și alți intelectuali de
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
(n. 15 noiembrie 1911, Călărași, d. 15 aprilie 2008) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române și fost președinte al filialei Timișoara. A absolvit în 1929 liceul "Știrbei Vodă" din Călărași iar în 1934 Școală Politehnica de la Berlin - Charlottenburg. Lucrează ca inginer constructor la uzinele din Reșița. În perioada 1935-1948 introduce în România noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. Aceste noi metode
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
Bayer, poetul Ion Barbu, Lucien Fabre, Paul Morand, George Michaux, Matila C. Ghyka, Theodor Pallady, Anton Bibescu, Marta Bibescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Constantin Brâncuși, Horia Teodoru, Alexandru Rosetti, Catul Bogdan, Gheorghe Brătianu, Ion Jalea, ș.a. Se căsătorește cu Sanda Știrbei și va avea doi copii, Serban și Marie-Lyse, deveniți prin forța istoriei cetățeni englezi. Participă ca deputat la viața politică, este împotriva exceselor Gărziii de Fier, își va trimite în jurul anului 1940 soția, Sanda Știrbei cu cei doi copii ai
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
ș.a. Se căsătorește cu Sanda Știrbei și va avea doi copii, Serban și Marie-Lyse, deveniți prin forța istoriei cetățeni englezi. Participă ca deputat la viața politică, este împotriva exceselor Gărziii de Fier, își va trimite în jurul anului 1940 soția, Sanda Știrbei cu cei doi copii ai lor, Șerban și Mary-Lyse în Marea Britanie. Fiind proiectantul blocului Carlton din capitală, prăbușit la cutremurul de la 1940, este arestat din ordinul generalului Antonescu, dar s-a dovedit că executantul construcției nu a respectat planurile arhitectului
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
mai făcea parte și Gheorghe Grigorovici. Spre sfârșitul vieții sale el a simpatizat cu comunismul dar nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist din România. În anul 1940, pictorul Băncilă s-a mutat cu familia la București pe strada Știrbei Vodă, nr. 111, într-o casă veche cu curte și copaci. Pereții noii locuințe din București erau încă tapetați cu ultimele lucrări ale maestrului în anul 1954. Octav Băncilă a decedat în data de 3 aprilie 1944 ca urmare a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cântărea pe fiecare jucator dupa meci; kilogramele în minus indicau efortul depus in timpul partidei.""(Mihai Flamaropol, Amintiri din fotbal și hochei) Pe data de 11 octombrie 1931, Venus București își inaugurează cu mare pompă arena de pe malul Dâmboviței (Str. Știrbei Vodă, colț cu Splaiul Independeței). În cadrul festivităților se dispută și un meci cu Juventus pe care gazdele îl pierd cu 2-3. Începând cu anul 1932, când are loc prima ediție a campionatului național după formula divizionară, Juventus participă la șapte
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”. După înfrângerea revoluției, se revine la vechile steaguri, iar revoluționarii sunt persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare. În 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă dispoziția orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative. Acest model, asemănător ca aspect cu cel din 1834, va fi în vigoare până în 1856. În timpul căimăcămiei de trei, locțiitorii
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
III-lea, soluționându-se printr-un acord agreat de ambele părți (8 octombrie 1866). Chiar a doua zi, Carol a plecat cu un alai mare, printre însoțitori fiind D. Ghica, D. Brătianu, Ioan Gr. Ghica, V. Boerescu, Gh. Costa-Foru, G. Știrbei, D.A. Sturdza și alții; vizita a fost un succes, deși domnitorul a semnalat prin gesturi că nu accepta vasalitatea în raport cu sultanul. În octombrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru camera inferioară; întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
a fi anterioară domniei lui Matei Basarab, care nu a făcut decât să adauge pridvorul. Dar macheta bisericii pictate în cadrul tabloului votiv și ținută de voievod și de soția sa este reprezentată fără pridvor. Mănăstirea a fost renovată de către Barbu Știrbei între anii 1852-1856, când o parte a chiliilor au fost dărâmate datorită stării de ruină la care se aflau. În locul lor a construit clădiri noi pe baza unor proiecte făcute de diversi arhitecți, printre care Carol Benesch. Reparații ale lăcașului
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
amiral român, care a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române (1901-1909). s-a născut în anul 1853, fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
înregistrat pagube mari la zeci de clădiri: la Ateneul Român, Teatrul Național, Opera, pe tot parcursul Căii Victoriei, la Casa de Depuneri, Palatul Poștei, Palatul Justiției, în str. Lipscani, biserica Popa Tatu s-a dărâmat; la Marele Stat Major (str. Știrbei Vodă), statuia generalului Cernat a căzut de pe soclu, iar toate ceasurile publice s-au oprit. O serie de personalități și-au pierdut viața în cutremurul din 1940, printre care s-a aflat și I. Vasilache, compozitor și cântăreț la modă
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
după Războiul de Independență) Spre sfârșitul anului 1847, comisia se modifică din nou iar din mai 1848 încep lucrările la ridicarea teatrului, lucrări întrerupte de evenimentele revoluționare din iunie 1848. În august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Știrbei, se reia licitația pentru terminarea construcției. Suma prevăzută inițial n-a fost suficientă. În ianuarie 1852 s-a raportat domnului că pentru construcție s-au cheltuit 1.518.675 lei și până la terminarea lucrării mai erau necesari 1.039.961
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
1852 s-a raportat domnului că pentru construcție s-au cheltuit 1.518.675 lei și până la terminarea lucrării mai erau necesari 1.039.961 lei. Dar și aceste prevederi au fost depășite. Toate cererile arhitectului Hefft erau aprobate de Știrbei. În cursul anului 1852 lucrările s-au desfășurat într-un ritm intens. Decorațiunile interioare au fost realizate de germanul Mühldörfer. La 31 decembrie 1852 are loc inaugurarea Teatrului Național, cu piesa "Zoe sau Amantul împrumutat", "vodevil cu cântece". Clădirea teatrului
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
Știrbey Relația cu Joe Boyle Constantin Argetoianu caracteriza astfel relația reginei cu colonelul canadian Joe Boyle: Cred că aventurierul canadian a fost singurul bărbat care a dominat, dar care a dominat complect, până la siderație, pe această nobilă și mândră femeie. Știrbei a avut o covârșitoare influență asupra ei, dar n-a dominat-o niciodată. Numai Boyle a făcut dintr-însa ce a vrut." Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii sistematice de denigrare și defăimare, cele mai
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Ileana s-a născut la București la 5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a reginei Maria a României și a regelui Ferdinand I al României. Deși au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Prințul Barbu Știrbei, regele a admis paternitatea, scrisorile prințului Știrbei către regină nelăsând nimic de înțeles în acest sens, el păstrând față de Ileana aceeași atitudine pe care o avea față de ceilalți copii ai cuplului princiar Ferdinand-Maria. Ileana a avut patru frați mai mari
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a reginei Maria a României și a regelui Ferdinand I al României. Deși au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Prințul Barbu Știrbei, regele a admis paternitatea, scrisorile prințului Știrbei către regină nelăsând nimic de înțeles în acest sens, el păstrând față de Ileana aceeași atitudine pe care o avea față de ceilalți copii ai cuplului princiar Ferdinand-Maria. Ileana a avut patru frați mai mari: Carol, Elisabeta - mai târziu Prințesă Moștenitoare a
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
Ileana a avut patru frați mai mari: Carol, Elisabeta - mai târziu Prințesă Moștenitoare a Greciei, Maria - mai târziu regină a Iugoslaviei - și Nicolae. Despre fratele ei mai mic, Mircea, de asemenea s-a spus că ar fi fost copilul Prințului Știrbei; Prințul Mircea a murit la aproape patru ani de febră tifoidă. Până la vârsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieți la palat. Declanșarea Primului Razboi Mondial, a obligat famila regală, împreună cu guvernul și parlamentul, să se refugieze din
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
Dobriceni este un sat în comuna Iancu Jianu din județul Olt, Oltenia, România. Dobriceni, care a fost o comună până în 1952, este unul din cele patru sate aparținătoare actualei comune Iancu Jianu din județul Olt, (fosta localitate Știrbei din județul Romanați). Denumirea localității Dobriceni, istoria scrisă a acestei vetre, începe în timpul celei de-a doua domnii a domnitorului Mihnea Turcitu 1577-1583 și 1585-1591, cel care promulga și prima reforma fiscală, introducând în Țară Românească impozitul individual în locul celui
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
fiind primul într-o succesiune de trei „președinți plenipotențiari ai Divanelor din Moldova și Țara Românească”, și supervizor oficial al celor două comisii însărcinate cu redactarea „Legilor”. Aceste corpuri, având drept secretari pe Gheorghe Asachi în Moldova și Barbu Dimitrie Știrbei în Țara Românească și-au reluat lucrările în timp ce epidemia de holeră făcea încă ravagii și au continuat după ce Pahlen a fost înlocuit cu Piotr Jeltuhin în februarie 1829. Situația de după Adrianopol a fost percepută în Țara Românească și Moldova ca
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
acorda Porții dreptul de a numi hospodari pe perioade de șapte ani. Războiul Crimeei a adus din nou cele 2 state sub administrație militară rusească, inaugurată în 1853. Domnitorii perioadei, Principele Grigore Alexandru Ghica din Moldova și Principele Barbu Dimitrie Știrbei din Țara Românească, și-au pierdut tronul, iar regiunea a intrat sub guvernarea generalului rus Aleksandr Ivanovici Budberg. Întrucât Balcanii rămâneau un teatru secundar de luptă, cele două principate au fost preluate sub o administrare neutră austriacă în septembrie 1854
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Ivanovici Budberg. Întrucât Balcanii rămâneau un teatru secundar de luptă, cele două principate au fost preluate sub o administrare neutră austriacă în septembrie 1854 - ca parte a înțelegerii dintre Poartă și Rusia (austriecii au rămas până în 1857). Grigore Ghica și Știrbei și-au ocupat tronurile din nou în același an și au efectuat ultima parte a reformelor conforme "Regulamentului". Cea mai importantă dintre acestea era cea privitoarea la sclavia țiganilor. În Moldova, țiganii au fost eliberați, fără o perioadă de tranziție
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]