1,700 matches
-
așa vreo două minute, sub privirea atentă a Angelei. Când am deschis ochii am simțit cum magia dansului s-a risipit și m-am oprit, regretând că se terminase. Angela nu a spus nimic la Început. Am privit-o printre șuvițele de păr negre care Îmi acopereau jumătate de față, făcându-mi griji că nu o mulțumisem. ― Ești minunată! a afirmat brusc. Am simțit un val de ușurare și am zâmbit. ― Trebuie să mergi la competiție! a mai spus Angela. Luna
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah, mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi ochii peste cap. O cauză pierdută. ― Ce s-a Întâmplat? mă Întrebă el repede, sunând aproape Îngrijorat. ― E ciudată, m-am plâns
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prietenele mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut să spun asta. ― Știu, am Întrerupt-o zâmbind. ― Cum a fost ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de zâmbetul lui Damian, de privirea lui arzătoare, de șuvițele Întunecate ce-i Încadrau chipul atât de frumos. Desigur, nu puteam spune că-l cunosc, dar Îmi doream cu disperare să Îl revăd. Să Îi zâmbesc. Să Îi spun cât Îmi plăcuse de el? Probabil că Își dăduse seama și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Bianca pentru a douăzecea oară. Nu m-am mai deranjat să-mi ridic, din nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din lume! se plânse ea. Profa de desen nu ne dădea niciodată de lucru. Prefera să stea la catedră și să vorbească cu punkerițele din clasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să pună oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum să-l fac mai țepos, așa că torn niște bere rămasă de la ziua lui tata pe păr, șuviță cu șuviță - nu există fixativ mai bun. Ies din baie, am supraviețuit. Mă reped la foehn: să nu le dea ăstora prin cap să oprească curentul, că mă prinde dimineața deasupra aragazului, la cât de greu se usucă hălăciuga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum să-l fac mai țepos, așa că torn niște bere rămasă de la ziua lui tata pe păr, șuviță cu șuviță - nu există fixativ mai bun. Ies din baie, am supraviețuit. Mă reped la foehn: să nu le dea ăstora prin cap să oprească curentul, că mă prinde dimineața deasupra aragazului, la cât de greu se usucă hălăciuga mea. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se întâmpla cu mine. Numai greața era palpabilă, grea. Contingența vieții mi se arăta prin membrana unui organ lichefiat și regenerat de ritmurile unei cosmogonii oculte. A-ha: Are două găuri de cercel într-o ureche, părul scurt, cu o șuviță lungă în loc de breton. Poartă haine trimise de mătușa sa din Germania, ascultă A-ha și e îndrăgostită de un tip dintr-a unșpea, care seamănă cu HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Morten Harket" \o "Morten Harket" Morten Harket. Eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să înșir într-o ordine logică ceea ce mi-a putut ea spune despre Strickland. El l-a cunoscut bine pe Strickland. L-a vizitat la el acasă. Am văzut un franțuz între două vârste, cu o barbă mare, neagră, cu șuvițe cărunte, fața arsă de soare și ochi mari strălucitori. Era îmbrăcat într-un costum curat de doc. Îl observasem la prânz, și Ah Lin, servitorul chinez, mi-a spus că a venit din insulele Paumotu pe vasul sosit în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gol, care se îndrepta către munți. — Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga conductorul și mă zgâlțâia și mă pălmuia și avea ochii plini de lacrimi. Nu era decât o șuviță aici, în dreapta. Un amănunt mărunt, firav, de atunci, de parcă acolo ar fi fost un ochi de mare, care apoi a încetat să mai existe și acum nu mai era decât sare. Nu era mare scofală, mi-a spus eu, vanitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dumneata. Numai că se simțea jignit în demnitatea lui să-și ridice pălăria față de toți netalentații. El era de părere că cel care a făcut toate astea a fost un ageamiu. — Și n-a avut dreptate? — Păi, uitându-mă la șuvițele tale blonde, cred că ba. Și voi mai aveți și norocul că puteți spera. — Nu-i așa că te-ai pregătit? Recunoaște că ai făcut o listă intitulată „De ce să-i invidiem pe evrei“. Deci ce speră evreii? — Că mântuitorul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
purta el în tocul pistolului. A lăudat și carnea, cu toate că era un pic arsă, apoi i-a povestit lui Engelhard că eu am început să încărunțesc sub ochii lui, Doamne, cum a trecut timpul, noroc că m-am oprit la șuvița asta, care măcar îmi stă bine. A venit vorba și despre Magda, casierița care și-a pierdut mințile tocmai în acele zile, pe bună dreptate. A avut un proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-i onorez dorința exprimată pe patul de moarte. — Unde-ai să te duci? — La un templu, undeva, într-un sat, departe. Și lacrimile începură din nou să-i curgă. După ce primi acordul lui Hideyoshi de a pleca, Oyu primi o șuviță din părul fratelui ei și hainele acestuia. Era necuviincios ca o femeie să stea mult timp într-o tabără militară, iar, a doua zi, Oyu se prezentă imediat la Hideyoshi și-i spuse că-și terminase pregătirile de drum. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
manifesta chiar și în fața lui Nobunaga, iar disputele se desfășurau aproape ca și cum i-ar fi cerut să fie judecătorul lor. Acum, însă, toată lumea uitase poveștile care stârniseră atât de mult interesul societății în acea perioadă, iar cei care-i priveau șuvițele de păr albe ca zăpada de la tâmple îl considerau un vasal de care clanul Akechi nu se putea lipsi. Toți îi respectau caracterul și poziția de conducător. Alocarea locuințelor nu fusese suficientă în interiorul taberei principale a lui Nobunaga de la Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și mai mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ha! Auzi cine vorbea de viața sexuală! El, homosexualul! El avea tupeul să vorbească de discreție în legătură cu viața sexuală? Schipor ăsta... blondul presupus; fiindcă nimeni n-ar fi băgat mâna în foc că nu se oxigenează 6! Ce era cu șuvițele alea mai decolorate din părul lui?... Toate detaliile aspectului său, toate detaliile vieții sale, toate concurau în a zugrăvi un tablou complet diferit de portretul tipic al studentului anilor '60. Mereu nemulțumit ba de una, ba de alta, cu umerii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai mângâioase chiar decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și câmpii. Acolo Neti avea să crească și să se schimbe până într-atât încât să ajungă de nerecunoscut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și câmpii. Acolo Neti avea să crească și să se schimbe până într-atât încât să ajungă de nerecunoscut. Neti... Ținându-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar ea întrebă contrariată, ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
una din cele cinci poze rămase după plimbarea din Cișmigiu și se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trenul o porni din nou prin întunericul din jur. În mine se schimbase ceva. Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]