1,715 matches
-
ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute fără capăt - avea impresia că sîngele se oprea, iar ea se calma Întru cîtva; apoi, Însă, apărea un alt mic șuvoi Între picioare care o făcea să plonjeze din nou În starea de panică. Începuse să se teamă și de ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de cauciuc ale copiilor. Nu știu ce m-a făcut să-mi ies din minți În halul ăla. Da, copiii aveau picioarele ude, dar se simțeau atât de bine. Înfofoliți În trei straturi de haine, Ben și Emily se joacă mulțumiți lângă șuvoiul de culoarea cafelei cu lapte care iese la suprafață din coasta dealului din spatele golfului Whitesands și spumegă pe stânci până să se verse În mare. Emily a construit un castel cu grădini acvatice și o fântână arteziană făcută dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
golfului Whitesands și spumegă pe stânci până să se verse În mare. Emily a construit un castel cu grădini acvatice și o fântână arteziană făcută dintr-o scoică, iar Ben culege câte o pietricică pe care o duce până la marginea șuvoiului, o aruncă În apă și apoi se duce după alta. Sunt cum nu se poate mai fericiți și absorbiți de joaca lor. Dar vremea s-a stricat. Desigur că s-a stricat vremea. Suntem În vacanță În Țara Galilor, cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Filmul porno Șoferul Își plimba pe suprafața piscinei plasa de frunze, plină de resturi - relicvele salvate din adîncuri ale unui tărîm Înecat: sticle de vin, pălării de pai, un brîu, pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd m-am urcat În mașină lîngă Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Porsche și am luat-o pe lîngă piscina goală, uitîndu-ne la pardoseala Înclinată care-și prăjea la soare dalele prăfuite. O colecție de ace de păr și pahare de vin se adunase În jurul gurilor de scurgere, parcă așteptînd nerăbdătoare apariția șuvoiului de apă. Crawford se așeză comod pe un scaun de la barul În aer liber, privindu-mă cum testam elasticitatea trambulinei. Chipeș și binevoitor, privirea cu care mă fixa era deschisă, dar În același timp circumspectă, ca a unui subofițer care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
expusă fără apărare tuturor privirilor - pentru flușturaticul lui frate. îl impresionaseră atunci, mai mult ca oricând, glasul ei aparent băiețos și reacțiile ei tulburi, imprevizibile. De altfel, de câte ori o auzea, se lăsa cucerit de modul cum îi curgeau gândurile, ca șuvoaiele unei ape repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Să nu-mi zici Macarie dacă n-o să fie așa! Cândva, lumea se va înghesui să vadă expozițiile tale. Ține minte ce spun! Dacă te ții de treabă, îți garantez că în 10-15 ani vei fi celebru! Macarie rostise acest șuvoi de vorbe neîntrerupt privindu-l drept în ochi. Bobo se înroșise tot ascultându-l. Niciodată, niciodată nu-i spusese cineva atâtea cuvinte de laudă. în afară de Clara, firește. Marea tăcea lângă Eduard, necutezând să se miște pentru a nu-l tulbura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe care le alimenta roata cu cupe a bostănăriei, unduiau printre tufele sumețite de pătlăgele, de ardei, de vinete, printre curpenii de pepeni, cu frunze țepoase, printre căpățânile rotunde de varză... Parcă erau duse de o bătăioasă bucurie... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin undele oarbe, care mai de care înotând, bâjbâind, strigând, întrebând și plângând de groază, gândindu-ne la cealaltă pierdere, cu Ilarion Cărare, pe care șuvoiul nemilos l-a tras, l-a sorbit și l-a dus în necunoscutele adâncuri Unii eram goi, ca să nu ne udăm îmbrăcămintea, alții s-au aruncat în vâltoare, așa echipați, fără a mai ține cont cu ce era pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo. Silit de aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi bufoni revărsară un șuvoi de șampanie, în amestec cu deliciosul Rom-Havana-Club. Într-un târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai mare fabrică textilă din zonă, renumită pentru performanțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în timp ce de fapt el era cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac, după zile întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai și sângerezi fără rost!... În ce privește florile din pădurea noastră fără margini, nu te sfătuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate din univers. Părea să fie uitat, ca destinație, doar manechinul gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde atenție. O atenție specială și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bâguit doar: - A cam sărit peste cal. Dar lasă că... Nu mai știu ce trebuia să lase Cristina. Poate că nici nu aveam pregătită o continuare memorabilă a frazei. Mai bine. Fiindcă ea m-a Întrerupt, revărsând asupra mea un șuvoi de plângeri care m-au făcut ca, În doar cinci minute, să fiu la curent cu toate defectele de soț ale lui Cătă. Expuse răstit, cele mai multe dintre ele ținând de domeniul strict casnic, nereușind să mă convingă, să mă atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prin părul lui. Amant? Gigolo? În nici un caz soț. Brusc, în fața retinei sale culorile vii ale mediului familiar pălesc, liniile anatomice ferme ale oamenilor se transformă în umbre misterioase abia conturate fără trup și fără substanță, topindu-se într-un șuvoi turbionar, spart de agitația unor fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să încetez cu predispoziția asta morbidă, își spune. E doar din cauza faptului că am văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării făcuse ca nimeni să nu bage de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce aprinde una își aduce aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei nutreau În secret acest gînd, dar tu n-ai rostit niciodată un cuvînt. Ce să cred? Nu știam, nu știu. Și mai ales cum puteam să Îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a ritmurilor aksace, la transparența plină de grație și mister a celor intonate de instrumentele metalice - vibrafon, trianglu, clopoței etc.; de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră, încununată de sonoritatea penetrantă a clopotelor tubulare așezate orizontal, într-un crescendo magnific, în șuvoiul căruia realul și imaginarul s-au contopit, ilustrând laolaltă alegoria morții și a eternității. La pupitrul dirijoral al formației, Alexandru Matei a făcut corp comun cu ceilalți 5 percuționiști, ce păreau a fi ieșit din sine și, acaparați de vraja
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
era femeie, era un copil și stătea cu capul aplecat în baie și i-am luat capul și am dat cu săpun, i-am frecat părul ei mătăsos și i-am simțit în palme năsucul, gura care se deschidea sub șuvoiul dușului de mână și spatele încovoiat cu inelele spinării dulci și fragede, să-ți dai viața pentru ea... Hî, hî! Hîîî... Clipe nemuritoare... Simțeam și eu că am pentru ce trăi... Și într-o zi m-a doborât... îmi lăsa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii în același timp, ca la execuție. Zidurile fuseseră mitraliate cu jeturi acide, sute de prostate se inflamaseră în același timp, eliberând de emoție, de spaimă și poate și de recunoștință, șuvoaie fierbinți de urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
complet falit. Margaret, soția de care s-a separat, și care insistă ca Tommy să își achite obligațiile față de copiii aflați în îngrijirea sa, nu va arăta niciun pic de înțelegere. Disperat, Tommy coboară în stradă, unde este luat de șuvoiul uman al unui cortegiu funerar. Ajunge cu ceilalți oameni într-un lăcaș de cult ce pare a fi sinagogă în prima ediție a romanului, după care sinagoga devine capelă în următoarele. Copleșit de propriile emoții pe care le acumulase în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]