4,027 matches
-
dacă plec în ultima clipă. Să mă fi trezit cu jumătate de oră mai devreme, nu aveam molusca asta pe cap acum." - Vreau să mi-o pun cu iu! - Poftim?! Asta e picătura ce-mi umple paharul. Din senin îmi țâșnesc lacrimi din ochi. Prea fericitului i-o iau în jos colțurile buzelor. - Dar ce-am zis?... Te-ai supi? E derutat. Reacția mea e clar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat. Fața lui se crispează. Face un gest de capitulare
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
imediat ideea năstrușnică de a intra și el peste fată, să facă „dușul” împreună. Când a intrat în baie, a observant că Săndica trăsese perdeaua din plastic ce proteja restul băii de stropii de apă și, din cauza zgomotului apei ce țâșnea cu presiune din pâlnia dușului, nu a auzit când el a pătruns în intimitatea sa. Cu spumă abundentă de șampon ce se scurge din păr pe față, încerca să deschidă ochii să vadă ce se întâmplă. Doar când l-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
flori!”... INT. / LA PRIMĂRIE / ZI În interiorul primăriei primarul oficiază căsătoria, apoi tinerii semnează actul de căsătorie. Soțul își sărută lung și leneș proaspăta soție în uralele și aplauzele celor prezenți la ceremonia cununiei civile. Se cântă „La Mulți Ani!”, șampania țâșnește din sticle, urmează felicitări, îmbrățișări, sărutări și urări de „Casă de Piatră!”. EXT. / LA PRIMĂRIE / ZI La ieșirea din clădirea primăriei perechea de proaspeți căsătoriți pășește pe un covor de flori pe sub un tunel de trandafiri roșii format de alaiul
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
al meu! CONTELE DRACULA: (aspru) Palatul Neamului este proprietatea poporului român! IMPERATORUL:(cu brațul îndreptat înainte) Puneți mâna pe el! Câțiva bodyguarzi se aruncă asupra contelui, dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă și le sfârtecă pântecele. Sângele țâșnește împroșcându-i pe cei din jur. CONTELE DRACULA:(cu vocea tunătoare) România este regatul meu și după moartea mea! Veți cunoaște Furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! IMPERATORUL :(poruncitor) Să vină gărzile!... Arestați-i! CONTELE DRACULA:(către vampiri
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
desfășoară în cea mai voluminoasă construcție din lume, Casa Neamului! Brațe smulse din umeri zboară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficați, plămâni și inimi pe care vampiricele le savurează cu plăcere și-și ling cu delicatețe sângele de pe buze. Sângele țâșnește din trupurile sfârtecate, iar capetele pedepsiților plutesc prin sală de la unul la altul ca niște mingi. Un spectacol oribil se desfășoară în plină noapte în impozanta clădire. Imperatorul profită de învălmășeală și înconjurat de câțiva bodyguarzi se retrage către o
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
profită de învălmășeală și înconjurat de câțiva bodyguarzi se retrage către o ușă prin care dispare. Deodată Contele tresare. Își rotește privirea prin sală și nu-l vede. Înfuriat, distruge tot ce întâlnește în cale, se transformă în vultur și țâșnește afară printr-o fereastră. EXT. / BUCUREȘTI / NOAPTE Imperatorul urcă în grabă la volanul mașinii blindate, iese din incinta palatului și demarează în trombă pe străzile luminate ale Bucureștiului. Lovește mortal câțiva trecători pe trecerea de pietoni, la semaforul roșu creează
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct și deasupra zărește doi ochi aprinși ai unui pește, de statura unui om, care-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt și vede un cazan
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
lanternă nu se vrea aprinsă nici dacă-i dai foc. O scutură violent, o lovi de picior, o ciocăni meseriaș, dar scula neam - nu vrea să funcționeze. De nervi, hoțul o scuipă cu o înjurătură de neam lanternicesc și lumina țâșni din lanternă. De ajuns cât să-l cuprindă-n raza ei pe începătorul de la Jilava.** Era Sticlă, zis și Goală - poreclă pusă chiar de el însuși deoarece acolo unde dădea spargeri și găsea băutură lăsa sticlele goale. Nu că le-
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
trecut de atunci trei secole, Doamne ! Atâtea emoții și sentimente, atâtea evenimente pe care le-au trăit strămoșii mei... Încărcătura aceasta benefică, se răsfrânge asupra ființei mele, ori de câte ori privesc icoanele, îngenunchez în fața lor și mă rog cu glas stins, dar țâșnit din inimă.” De fapt, legătura cu strămoșii se menține la Vavila Popovici prin cea care i-a dat viață. Narațiunea în sine se construiește în jurul a ceea ce mama i-a relatat. Firesc, dacă ne gândim că titlul volumului ne spune
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină ființa. Mă apropii de fereastră s-o închid, mi-e teamă să nu răcească mama
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
la ochi mereu. Pentru ca peste numai câteva săptămâni unul din verii mei mai mari, m-a luat în brațe, a văzut cum stau lucrurile, a strâns, a stors, am icnit, dar și vârful rupt al fusului care făcuse puroi, a țâșnit afară ca un intrus mizerabil și de neluat în seamă. Școala, biserica, primăria, jandarmeria, două prăvălii în locul cărora a apărut mai târziu cooperativa, două hanuri, brutărie, două potcovării, o fierărie, o filială bancară, cizmari, croitori, dulgheri, zidari, căminul cultural, biblioteca
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
abruptă și la capătul ei, în fața noastră, se înalță o stâncă uriașă. Se numește Stânca Popii. Undeva, sus, un frasin pribeag răsare din piatra asta perfect verticală, ca o anomalie a naturii. Iese puțin pieziș și apoi se încovoaie brusc, țâșnind semeț către cer. "Natura se adaptează mereu, totul e s-o lăsăm în pace. Când tai un copac, trebuie să știi pe care să-l tai. Aici, la munte, pădurea se reface continuu, dacă nu se taie haotic. Eu fac
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
S-a hotărât să înalțe acolo, chiar pe vârful Straja, o cruce uriașă de fier, întru pomenirea celor căzuți în munții Vâlcanului și pentru tihna lor veșnică. În octombrie 1996, crucea era ridicată. Avea vreo 20 de metri înălțime și țâșnea chiar din muchia muntelui. Zeci de oameni au venit la sfințirea ei, creștini din toată Valea Jiului, preoți mulți și călugări, curioși din toate colțurile țării. Era o zi mohorâtă, norii grei acopereau tot muntele. Acolo, în vârf, nici o bucățică din
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
încă sterp al paginii de caiet, școlarul imberb din Țara Cutremurelor (îl numesc astfel pe cel „dintr-a șasea, banca de la fereastra Nemărginirii și Fantasmelor”, precocele și talentatul meu tiz George-Nicolae și, spre mândria lui și Stroia, din Adjud-ul României!) țâșnește parcă din stânca crăpată de zguduiri apocaliptice - precum un „mic prinț” indigen, cu moft întârziat și pus pe/în basme - pentru a-și „deșărta” desagii doldora de întâmplări nemaivăzute, pentru a da misterelor și miracolelor un nume, o însușire și
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
ușor pr mal, până când am putut sa ma sprijin de nisipul de pe fundul mmarii ... Am luat-o în brațe și am încercat să o duc cât mai repede pe plaje pentru a începe resuscitarea. ... .La primele încercări, din gură au țâșnit câteva urme de apă sărată ... .Încercăm pe langă mișcările corespunzătoare eliminării apei din plămâni, să introduc prin respirație gură la gură oxigenul necesar ... Ochii ei larg deschiși mă priveau. Citeam în ei aceiași dojana pe care o văzusem zilele trecute
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
a năucit de tot. Cred că atunci mă ura! Mă disprețuia! Aveam sa aflu peste alte câteva minute ce se întâmplase. Noul ei stăpân, oprise la marginea orașului, la stația de benzină să alimenteze mașina. Când a coborât el, a țâșnit și Linda. Acum, omul venise după ea. În mod normal și omenește, ar fi fost să nu i-o mai dau. Ar fi trebuit să îi dau banii înapoi și să nu mă mai despart niciodată de ea. Dar mi-
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
e comoditate, indiferență...Nu, asta e tot! atât trebuia spus! Adică: Iată, acesta este etalonul, măsura, esența! Nu mai este nimic de adăugat! Așa trebuie să fim: loc de popas și de reflecție pentru cei de lângă noi, mărul din care țâșnește trunchiul copacului ce l-a rodit, pasăre îngenuncheată în marginea zărilor... Să avem o atitudine de reverență în preajma Cuvântului, să alegem tăcerea când ni se pare că avem prea multe de spus și să punem toate meritele noastre pe seama lui
SĂ FII OM! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342433_a_343762]
-
Heidegger o dă filosofiei sale.În trăirea neautentică omul disimulează sfârșitul său, i se sustrage,se calmează prin cufundarea în viața de zi cu zi;trăirea în fața morții îl readuce în ineditul autenticității,îl face să trăiască ritmurile Ființei care țâșnește ca o fântână arteziană în existența lui. Filosoful spunea că:În măsura în care este,moartea este în esență totdeauna a mea.( Sein und Zeit, p.230).În continuare filosoful urmărind drumul spre autenticitate ajunge la concluzia unui paradox: conștientizăm ceea ce suntem în
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
oameni. Nu îmi aleg temele și, în general, nu scriu. Poezia se scrie în mintea mea aproape singură și dospește undeva, în sufletul meu. Există momente când ideea unei poezii mă locuiește, se cuibărește în mine câteva ore, zile. Apoi țâșnește. Dacă o împiedic să iasă la suprafață, luptă cu mine, îmi dă o stare de sufocare. Nu am altă cale decât să o las să-și facă numărul, după care mă lasă în pace. Cât timp? Nu știu. Până la prima
CREIONUL CORNELIEI BALAN POP A LUAT PREMIUL INTAI LA FESTIVALUL LUCIAN BLAGA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342548_a_343877]
-
acestuia. „Și pentru că binele poate fi înțeles cu adevărat de rațiune numai prin credință - că binele stă departe de noi și ochiul nu l-a văzut și urechea nu l-a auzit - pe când dulceața păcatului este la îndemână, iar desfătarea țâșnește prin fiecare simț, de aceea fericit este cel care nu se îndreaptă spre pierzanie din pricina momelilor plăcerii, ci, prin răbdare, culege nădejdea mântuirii, iar la alegerea uneia din cele două căi n-a pășit pe calea care duce la păcat
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
prin grădină pe-ascuns și-o zări / [...] O creangă de aur? De unde să-ți dau? / Așa ceva n-am eu. Nici zeii nu au. / [...] Dar omul răspunde: - De-o aflu cumva / Mi-o dai mie? - Bine, să fie a ta! [...] omul țâșni dintr-odată spre pom, / Urcă șerpuind până-n vârful bătrân / Și vesel se-ntoarse cu creanga în sân ...“ (Comoara ascunsă, Radu Sranca) „Creanga de aur“ este talentul ascuns al fiecărei persoane. Din păcate există oameni care nu-și descoperă talentul niciodată
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
ajunge în Lumina numită Isus, ceea ce este o mare mângâiere pentru oricine și te face să suporți mai lesne toate amărăciunile: “Ca pruncul mă întorc la sânul Tău / cu un suspin liniștitor / și pacea se coboară lin / din trupul meu țâșnind un curcubeu / ce se revarsă în Lumină // Nesecat Izvor ești / de iubire și înțelepciune/ aducând pacea mea deplină” (Nevăzut, cu dragoste mă lovești). Nu numai că trăiește, dar, autoarea spune că se lasă și trăită de tot ce o înconjoară
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
mărgăritare de Lacrimi și nestemate de Sânge, cu nădejdea nituită de Lanțuri și libertatea prinsă în zalele Cătușei însetată de durere, cu pogromul de Prigoniri și Golgotele Răstignirii, cu flamura Crucii și biruința Învierii Neamului nostru dacoromân sfânt, inima lui țâșnește spre înaltul cer prin strigătul profetic al Generației sale mistice-mesianice-martirice. „Deținutul profet” a pătimit un sfert de secol în coperțile unui manuscris ascuns de Dumnezeu de teama irozilor, ajuns în cele din urmă peste Ocean la părintele ales, pătimitor și
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
să pătrunzi în grotă. Îi zici să vină în grabă la castel pentru treburi importante. Apoi, să faci cale întoarsă și să nu-ți arunci înapoi nici măcar o singură privire. A doua zi, dis-de-dimineață, căpitanul Preda încălecă pe murgul său, țâșni ca o săgeată pe sub arcada de la poartă și se pierdu printre trunchiurile bătrânilor stejari. Pe la prânz ajunse la poalele Munților Căpățânii. Pentru el nu era un ținut necunoscut, fiindcă aici se retrăsese de multe ori, își organizase ceata de voinici
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]