3,030 matches
-
fiul său poartă numele de Taras, iar Tartar este o repetare sau înseamnă Tara-tare, spațiu care prinde contur fizic față de cel irlandez - care este doar un simbol arhetipal. Țara și țăranul (care ară pământul, țarina, și își îmormântează morții în țărână), au o vechime atât de mare, încât n-au trebuit să "năvăvescă" romanii cu "terra și Tellus" - și abia apoi înaintașii noștri să le rostească. "Miezul" tuturor termenilor enumerați face legătura între pământ și activitatea de a-l ara - din
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
de mare, încât n-au trebuit să "năvăvescă" romanii cu "terra și Tellus" - și abia apoi înaintașii noștri să le rostească. "Miezul" tuturor termenilor enumerați face legătura între pământ și activitatea de a-l ara - din țara, țarină, țăran și țărână; parcă "ț" vine să întărească un adevăr divin, acela că pământul "înțelenit" și pustiu a fost dăruit oamenilor pentru a-l transforma în Țară prin arat, ca apoi să-i culeagă rodul. De asemenea PI-TAR, cel care are grijă de
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
frați doar cu... străinii, managerii de țară, cu biblia-n sperjur. mai cade câte-un înger, mai cade cum am spus, în lume asta, jungla e raiul pe pământ; dar parcă prea se-nvârte planeta spre apus să-și caute țărâna culcușul în mormânt. mai cade câte-un înger, dar prea suntem grăbiți să-l jumulim de pene și-apoi să-l răstignim; pe diavoli - sarsailă i-a prefăcut în sfinți, de-aceea mântuirea pe cruce n-o găsim. în ignoranța
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa ta făgăduință - o țară de legendă vie pentru
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
sub raze calme, Un măr apoi, pe ram ca să mă undui Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui - Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână - Iubirea mea, tot vie să rămână Ca-n ani ce vin, să mă iubești departe. Voi râde floare-n ram și printre mere Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasă
POEM DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347981_a_349310]
-
2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu CIREȘUL Aveam în dosul casei un nuc și dincolo de gard o vie. În capul viei un cireș, în care își făcea cuib o mierla, iar jos, între rădăcini, pe pământ, în țărâna, își avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
care-o să mă bagi de viu, să-mi fii și pâinea, să-mi fii apa, să-mi fii devreme și târziu. am să te fac să fii totuna, cu mine și din carnea mea și când mă va topi țărâna mă voi lipi de palma ta. http://www.youtube.com/ am să te fac să crăpi de ciudă,să îți dai ochii peste cap,să strângi în brațe perna udăși să înghiți hap după hap.am să te fac să
AM SĂ TE FAC SĂ CRĂPI DE CIUDĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347288_a_348617]
-
gânduri e țesut al meu destin. Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă. De mare bucurie - și mari dureri se țin. Spre nenorocul meu - când norii dau năvală Și tot ce am măreț înnăbușă în ceață, Nu schimb nicicând țărâna cea natală Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață. Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc Prea marele noroc frumos ca să trăiesc. PRIN SĂRUTUL NOSTRU Prin sărutul nostru se revarsă râul, se coace grâul
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Doamne! Cine străbate nepierdut, neînvins Vremea Cine-o răsucește? Cu mâinile împreunate Cine se apleaă să culeagă din Înalt Supliciul sau rodnicia pentru Noul An? El-călugărul, el-poetul El-profetul, visătorul Vizionarul, rugătorul Neistovit, smerit Cu brațele spre cer Neîncovoiat de chemarea țărânii Pulberii care-l dorește Fruct desfătării. El, la miezul nopții În puterea întunericului Înfruntă chipul nimicului Monoton. La miezonoptică Printre clarviziuni și halucinații El-călugărul, el profetul, visătorul, vizionarul, poetul Intră în nepieire. În vremea asta, Râuri de șampanie Stele scânteind
CINE SUNT ŞI CUI RĂMÂN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347503_a_348832]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > NISIPURI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Motto: De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară! (Antoine de Saint-Exupery) NISIPURI „Din țărână am venit, în țărână ne întoarcem...”. Nu-și mai amintea unde și când auzise pentru prima dată aceste cuvinte, dar erau cuvinte parcă-n basorelief săpate în memoria sa și peste care ochii minții rătăceau nedumeriți, pentru că alături de ele, o
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Motto: De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară! (Antoine de Saint-Exupery) NISIPURI „Din țărână am venit, în țărână ne întoarcem...”. Nu-și mai amintea unde și când auzise pentru prima dată aceste cuvinte, dar erau cuvinte parcă-n basorelief săpate în memoria sa și peste care ochii minții rătăceau nedumeriți, pentru că alături de ele, o altă imagine într-un
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
alte schimbări în scenă vieții lui. Mi se părea că citesc în ochii lui regretul de a renunța la ceea ce-și dorise din totdeauna, acea viață liniștită pe care o dau lucrurile hotărâte odată pentru totdeauna, renunțarea la viață țărânilor de demult care inspiră stabilitate, echilibru și luarea lucrurilor în serios, cu reguli de bună purtare care formează un cod de simplificare a vieții și de la care nu sunt îngăduite abateri. Ciocnirea dintre ordinea familiei așa cum o impusese el și
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
ESTE PREA TÂRZIU SĂ MAI ÎNVĂȚ, Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 424 din 28 februarie 2012 Toate Articolele Autorului să înțeleg... Mă agăț frenetic de firul de iarbă, nu-i găsesc marginea, din care să-mi iau țărână, să modelez cu sidefiul mâinilor, încă o stea însingurată, albastră, a mea! Verdele gândului, în făptura urmei albastrului tău, se oglindește-n ape line... Nu mai căuta urme în vestigii demult părăsite... Închegată-n spaimă, mă scufund în frica de
. ESTE PREA TÂRZIU SĂ MAI ÎNVĂŢ, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346863_a_348192]
-
Basarabia), transmite concluzia cum nu se poate mai clară că necruțătoarea „Pasăre cu clonț de rubin" a doctrinei comuniste s-a răzbunat pentru nesupunerea lui și l-a strivit. Cu ironie amară trage speranța că urmașii pajurei vor găsi prin țărână urmele poetului Nicolae Labiș, care "va rămâne o amintire frumoasă". Ultimele trei cuvinte, acel vaer atât de lucid și disperat, au rămas în manuscrisul original, tăiate de Aurel Covaci la cererea celui care urma să plece demn, împins în abisul
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Nicolae Labiș: SONETUL COȘMARULUI Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n gol, ca toba, pieptul, Să strige ca nebunul: acela-i înțeleptul. Când nici măcar la chinuri noi nu mai avem dreptul
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
va curge răstignit pe calea lactee și apele vor duce la vale amintirile noastre înecându-le în marea de amar a singurătății cad în mine aripi de vocale lungi care mă mângâie lasă muritorule zic chiar dacă timpul îți încrețește obrazul țărâna ta se va face rune și carnea ta începe să sune a piatră din care se vor construi marlile piramide ale unui nou egipt ce va străluci prin martie stau pe marginea lacrimei și privesc stelele cum curg și cum
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
păcătosului Biserica Ortodoxă învață că moartea este "despărțirea sufletului de trup"; odată această despărțire săvârșită, trupul este dat pământului și putrezește. Așadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturisește astfel: " Și se va întoarce țărâna în pământ, de unde s-a luat, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7). Moartea îl răpește pe om când a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > (PSEUDO)EU Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am legat la ochi cu lacrimi Într-un semiinfinit de noduri, Poate așa distanțele se vor suprapune Peste țărâna invadată de morminte înguste, Poate așa aleile dintre zile Nu vor mai fi ceasurile, ci... Speranțele Degeaba îmi dai să beau secundă Când mie îmi este sete de clipă. Dacă mi-aș decripta viața Aș realiza infinitul de nimicuri sinergice
(PSEUDO)EU de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346936_a_348265]
-
Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fecioara Își picură treptat lumina Din ceruri, tristă peste ramuri, Îndoliată pari și astăzi Când te privesc tăcut la geamuri. Cortegii de-amintiri și vise În umbra ei se-aștern țărână, Și luna pare-un trist părinte Purtându-și sufletul de mână. Ca un catarg zdrobit de valuri Înceată printre norii reci. Și tremură sub orice freamăt Întregul cer pe unde treci. Din ’naltul bolților semețe Răsfrângi durerea ce-o purtăm
FECIOARA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346926_a_348255]
-
Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan). În funcție de legătura sa cu Logosul divin, adică cu Dumnezeu - Fiul, omul ajunge și devine el însuși logos al lumii. Cât despre legătura sa cu Sfântul Duh, ne spune Cartea Facerii (Geneza) următoarele: „Luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facerea 2, 7). Sfântul Irineu susține, potrivit „suflării divine”, că omul este compus din trei elemente: trup, suflet și
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Pe care lumea îl alege. Spune tu bătrâne lut, Dacă-ți este ție drag, Să fii frământat, bătut, În ulcele transformat? Da, îmi face chiar plăcere Să simt căldura mâinii, Ca o caldă adiere, Vreau să fiu o oală, În locul țărânii. Referință Bibliografică: Spune / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SPUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346324_a_347653]
-
clipa și nu tocmai prielnică. Întoarcere la obârșii. La rădăcini. Loesul vetrei nu mai stă mărturie. S-a scufundat și el, pradă intemperiilor zilei, ca și podul de piatră. Când vom mai face altul, când invadatorii au pus călcâiul pe țărână, pe ape, munți și pe toată suflarea ? În căutarea veșniciei, mulți se îmbulzesc și dau din coate. Luptă pe viață și pe moarte. Ei cred că doar așa se câștigă. S-au învățat să câștige. Și vor doar locul din
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Opinii critice“. Menuț Maximinian având judecata gravității și o încredere superioară în rolul messianic al poeziei, pare să fi adus cu el noblețea morală a profeticilor ardeleni, înverșunarea bănățean-transilvană a meditației, gustul pentru reflecția gravă și nostalgia marilor mituri cultural: “Țărâna de sub păpuc freamătă de aur,/ Din doască firul trece prin șaitroc,/ Apoi strălucește-n albul soarelui.// Dacii ne-au dat putere,/ Și trăinicie, și veșnicie,/ Și munți bogați.“(Țărâna). Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
a meditației, gustul pentru reflecția gravă și nostalgia marilor mituri cultural: “Țărâna de sub păpuc freamătă de aur,/ Din doască firul trece prin șaitroc,/ Apoi strălucește-n albul soarelui.// Dacii ne-au dat putere,/ Și trăinicie, și veșnicie,/ Și munți bogați.“(Țărâna). Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste meleaguri mioritice mai dăinuie “viermi “, Menuț Maximinian desfide existența amorfă și derizorie: “Viermii ăștia grași/ Sunt din pământul meu,/Iar lăcustele de împrumut.Mai am șerpi orbi și șobolani
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]