6,901 matches
-
aplice legile [...], reprezentanța poporului.” Acest organ reprezentativ, „Duma, cum o numim noi”, urma să fie alcătuit „din reprezentanții tuturor păturilor sociale [...], fiecărui neam să i se respecte susceptibilitățile, dezvoltarea și drepturile sale naționale [...] Sentimentele de iubire față de dinastie, de credința țarului nu se vor altera - țineau să precizeze preventiv autorii programului -, se vor manifesta tot atât de puternic dacă neamurilor din Rusia li se va Îngădui dezvoltarea lor națională, li se vor respecta datinile, obiceiurile și limba lor”. Se mai pleda În favoarea votului
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
eforturi și, în consecință, a avut o atitudine pozitivă față de URSS. Citind însă articolul, constatăm că I.C. trage un semnal de alară în legătură cu „durerosul nostru prezent”, cu situația de „cenușăreasă” a etnografiei în România. În acel articol, I.C. arata că „Țarul roșu, Lenin, a dat naștere unui nou folclor în Rusia: povești, legende, cântece, epopei, doine... Mai mult, vechiul regim s’a acoperit de sarcasm și de usturătoare critică socială. Culacii, marii proprietari dela sate, au polarizat în jurul lor deasemenea o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
maturizează și poate deveni altceva decât ceea ce au visat să fie „gânditorii” lui de bază, Marx și Lenin, care, în treacăt fie spus, au trăit și foarte modest. Lenin, de pildă, nu și-a imaginat niciodată să-i ia locul țarului, cum au făcut toți ceilalți conducători proletari. El chiar locuia în Kremlin, într-o odaie a îngrijitorilor palatului, care, în ultima iarnă a vieții lui, nici măcar nu era încălzită! Imaginează-ți așa ceva la „conducătorii” noștri de ieri sau de azi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înțelege niciodată nici comunismul și nici nazismul dacă nu avem în vedere și bolile spiritului uman de la sfârșitul secolului al XIX-lea, momentul nașterii psihologiei, psihoterapiei, dar și a multor teorii ezoteric-ocultiste ale căror victime au fost și Hitler, și țarul Rusiei, și Stalin, precum și alții ca ei. Am avut pe pământ un secol dominat de psihomania paranoică a unor spirite limitate. Crizele psihice ale omenirii continuă astăzi în locurile unde oamenii se ucid reciproc în urma unui delir psihotic religios sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cale ocolită: părăsește Adrianopolul la începutul lui februarie 1671, trece prin Belgrad și traversează Ungaria, în aprilie se află în Polonia, la Curtea regelui, iar la 23 mai trece hotarul spre o Moscovă care îl va primi cu toată cinstea. Țarul îl va angaja la Posolskii Prikaz (Departamentul Solilor) și-l va trimite în primăvara lui 1675 în China. S-a întors la Moscova, după călătoria în China, în ziua de 5 ianuarie 1678. Sosea într-o Moscovă ostilă, unde amicii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Prikaz (Departamentul Solilor) și-l va trimite în primăvara lui 1675 în China. S-a întors la Moscova, după călătoria în China, în ziua de 5 ianuarie 1678. Sosea într-o Moscovă ostilă, unde amicii și susținătorii i se împuținaseră: țarul Alexei Mihailovici, protectorul său, murise în ianuarie 1676, Departamentul Solilor nu mai era condus de Artemon Matveev. Cercurile din preajma Curții l-au întâmpinat cu dușmănie. Zvonurile, lansate și întreținute cu insistență de răuvoitori, făcuseră din el un ambasador abuziv și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
se vor citi și înregistra hârtiile și i se vor sechestra lucrurile. M. va reuși să-și refacă poziția cu destulă greutate. Își reocupă postul de la Departamentul Solilor și treptat devine un sfătuitor, în chestiuni de cultură cu deosebire, al țarului Petru cel Mare. Despre ultimii săi ani informațiile sunt puține și nesigure. Faima de cărturar, de călător și scriitor i-a mângâiat, se pare, ultima parte a vieții. Cea mai importantă faptă literară a anilor în care M. pendula între
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
izvor nesecat.” În Documentul de Stat al soliei lui Nicolae Spătarul în China. 1675-1676 (Stateinâi spisok), mai cu seamă în acea parte - de a cărei autenticitate englezul J. F. Baddeley era sigur - care se intitulează Scrisoarea lui Nicolae Spătarul către țarul Alexei Mihailovici... și e datată „aprilie 1676”, tot un text „comandat”, M. nu mai este cel dinainte, nu mai e constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele dintre două sate, să nu scape
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele dintre două sate, să nu scape vreo populație dintre cele ce se mutau cu iurtele pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat de geografii consultați îndeobște. Se mișcă acum mai liber și se „amestecă” mult mai des în text. Îi istorisește țarului drumul său prin China, un drum dificil, o călătorie inițiatică. „Minunarea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat de geografii consultați îndeobște. Se mișcă acum mai liber și se „amestecă” mult mai des în text. Îi istorisește țarului drumul său prin China, un drum dificil, o călătorie inițiatică. „Minunarea” nu lipsește, și într-un rând ambasadorul exclamă: „Noi ne simțim ca pe alt tărâm”. Dar parcă ar fi vorba, mai degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul, informat
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
gramatică” a diplomației, subiect inepuizabil și care a ocupat cea mai mare parte a tratativelor (altfel, misiunea lui M. a fost o nereușită). Izbânda unuia dintre cele două puncte de vedere însemna superioritate (de pildă, acceptarea unei intitulatio: „Marele împărat țar și marele duce Alexei Mihailovici, stăpânitor absolut al întregii Rusii Mari, Mici și Albe, este asemănător unui soare pe lume și asemenea unui soare care prin natura sa este o binecuvântare pentru toți, răspândind lumină și bunătate mai ales lunii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
din rapoartele redactate pentru Departamentul Solilor de cei ce l-au precedat în investigarea Orientului Îndepărtat, din însemnările lui Jurii Krijanici, un călugăr sârb ce lucrase la Departamentul Solilor și își consuma acum exilul în Răsărit și pe care ambasadorul țarului l-a întâlnit la Tobolsk, din cartea unei solii olandeze în China din anii 1656-1657, publicată de J. Nieuhoff în 1665 la Leyda, despre care se știe cu siguranță că solul o avea cu sine, ca și din lucrarea lui
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
al epocii barocului. Lecturile sale, sistematice, profunde sunt precumpănitor baroce. Bunăoară, scrierile lui istorice și cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și de lucrările
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
monarhului sunt afirmate fără echivoc. Cărturarii vremii nu făceau encomiastică gratuită. Dimpotrivă, colectând „semne”, sistematizându-le și interpretându-le, ei exersau o operă de stimulare politică și de justificare. În Chresmologhion M. ajunge să formuleze direct sfaturi și recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
antimahomedane. La M. sibilele - care vor pătrunde și în programele iconografice românești în a doua jumătate a secolului al XVII-lea - sunt douăsprezece, ca în tradiția occidentală. În cartea lui, sibila Eritreea prezice că vulturul bicefal din nord (emblemă a țarilor ruși) va învinge, protejat de semnul crucii, împărăția musulmană. Baroc este și enciclopedismul lui M., așezat și la temelia reorganizării, în 1703, a școlii din Moscova, în a cărei programă s-au introdus științele pozitive și latina - lui i se
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
averea căsătorindu-se cu o nepoată a Cantemireștilor, cunoaște apogeul carierei de mare dregător în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, al cărui prim sfetnic va fi. În preajma războiului ruso-turc din 1711 este numit mare hatman și participă la întâlnirile domnului cu țarul Petru cel Mare și apoi la luptele de la Stănilești. După înfrângere este silit să-și urmeze domnul în exil, pribegind nouă ani în Ucraina și Polonia. În 1720 i se îngăduie să se întoarcă în țară și este repus în
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Capitolul al XIX-lea tratează pe larg Domnia lui Dumitrașco Cantemir-voevoda, în anul 7219, domnie care, deși scurtă, ocupă a șasea parte a cronicii. Sunt evocate amănunțit pregătirile abile ale lui Dimitrie Cantemir, motivele și condițiile alianței cu rușii, vizita țarului Petru cel Mare la Iași, ospețele, convorbirile, luptele cu turcii. Febrilitatea așteptărilor legate de câștigarea independenței față de Poartă, speranța întemeierii unei epoci de siguranță și prosperitate se schimbă în scurtă vreme în amărăciune a înfrângerii, în spaimă de răzbunarea turcilor
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
acest context realizările românești în domeniile științei sau literaturii, precum și adaptabilitatea deosebită a poporului român. Caseta 2. Ce aduc românii pozitiv în UE „Cu excepția sărăciei... Eu sunt mândră de scriitorii și oamenii de știință români, oameni care dau prestigiul unei țari! Noi suntem diferiți din punct de vedere economic, dar din alte privințe... Eu cred că le suntem puțin superiori!” (femeie, Hănești). „Un român gândește altfel, este mai inventiv, este capabil să se descurce în toate situațiile!” (femeie, Tomșani). Cu privire la integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe acest om îl interesa aproape totul. Viața mujicilor, politica externă a țarului, Pușkin și Goethe, descoperirile științei, proloagele Bisericii, vetrele mănăstirești, scrierile sfântului Isaac Sirul, ce spune și mai ales ce face Europa. Dacă Dostoievski ar fi trăit în România de astăzi, nu cred ca n-ar fi participat la surdele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai aplicabilă, pe plan internațional și universal. Ce altceva era America în 1492, dacă nu un „pește pierdut“ în care Columb a înfipt drapelul spaniol, în chip de waif pentru stăpînii săi, regele și regina? Ce altceva era Polonia pentru țar? Sau Grecia pentru turci? Ori India pentru englezi? Și ce va ajunge să fie Mexicul pentru Statele Unite? „Niște pești pierduți“... Ce altceva decît niște „pești pierduți“ sînt Drepturile Omului și libertățile din lume? Ce altceva sînt ideile și opiniile tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ci că, adeseori, imaginea lui este realizată schematic, bogatul lui conținut sufletesc este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții ruse din februarie 1917 când puterea țarului și a nobilimii a fost răsturnată și s-a desăvârșit revoluția burghezo-democratică, a fost creată o rețea de organisme culturale de masă, având drept scop combaterea propagandei antiproletare, antibolșevice, pe care o dezlănțuie guvernul provizoriu În frunte cu Kerenski. Aceste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor. Să luăm cazul Bulgariei, țară ortodoxă, aliată cu Germania nazistă, care are populație evreiască pe teritoriul ei și care nu și-o pierde În lagărele de concentrare. În momentul respectiv, poziția aproape unanimă a clasei politice bulgare, inclusiv a țarului și a patriarhului, era una de rezistență În raport cu exigențele lui Eichmann și ale celorlalți birocrați ai genocidului, care cereau deportarea evreilor din Bulgaria. Evreii din Salonic, spre exemplu, au fost deportați, dar Grecia era ocupată. Facem distincție Între țările ocupate
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]