4,715 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului În sufletul tău îmi găsesc mângâiere. În palmele-ți calde obrazul mi-l culc, Gândul mi-l ții în dulcea refugiere, Doar tu descifrându-i șăgalnicul tâlc. Dorul țesut în vise stinghere, Cere, supus, sărutu-ți mărunt, Zâmbet ascuns în vibrări efemere, Ce-ndeamnă tristețea să-nfrunt. Dragi îmi sunt clipele de blândă veghere, Prinse în jocul iubirii, profund, Primăvăratică asteniere, Renașteri de vise în trup infecund. 06.03.2016
MÂNGÂIERE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369337_a_370666]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UNEI NECUNOSCUTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Între noi doi n-a fost decât tăcere Și poate nici atât, căci în zadar Privirea mea țesea o mângâiere De care în mod sigur, n-ai habar. Am adulat în taină părul galbăn Curgând pe umeri ca într-un poem. Și ochii tăi căprui fără de samăn, Ce s-au ascuns în sufletu-mi boem. Când ai surâs
UNEI NECUNOSCUTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369345_a_370674]
-
Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un abur pal, o spumă ca de lapte Pe ramuri de copaci se împreună Ca sunetele lirei pe o strună. Din margini de crepuscul alb de ceață, Din alb cuaternar de albă
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
îmi e de vocea-ți caldă ce uneori șoptit îmi spune ,,Taci!" și atunci perdeaua liniștii ne învăluie trupurile, ca o mantie în care viorile inimilor noastre sunt acordate de mână divină iar trăirile profunde formează partiturile. Mărturisesc - zilele mele țesute din dorințe încep cu imaginea ta încadrată în râma aurie a iubirii. Top of Form Bottom of Form PE PRAGUL STRĂVEZIU dintre zi și noapte pașii mei stingheri, timp de o secundă au uitat de goana nebună a vietii odihnindu
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
de senin șoptit, înger curat Și mă ridic prin picături, Lumina Să simt cum mă atinge; lacrimi mici Se-amestecă cu ploaia și cu tina Din care-am fost facută....până-aici! Nu, nu mai vreau trecutului viață Să-i țes din fir de gând pe anii mei, Tot încercând să cred c-a fost o ceață Doar umbra-ți strecurându-se prin ei; ...Azi plec în Sus, mă-mpart la fiecare Secundă, câte-un dram de infinit, Să mă transform
UN OM MAI FERICIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369424_a_370753]
-
se ridică deasupra timpului și reușește să-și dăruiască existența unui anotimp al cărții. Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elenă Lupu refuză efemerul și caută să așeze în fiecare cuvânt eternitatea. În roată norocului, destinul îi țese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuți norii. Din ispita cunoașterii lumii, poezia ei ne destrăma în culori egale cu veșnicia. Întâlnirea cu Rodica Lupu Elenă e un transplant de tandrețe
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Răstălmăcesc raze de lună când vântu-și acordează strună pe negre întinderi de ape și somnul curge vis s-adape. Arar un ochi de stea surâde stins, de unda unui gând se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat spre seară vom înflori-n altă primăvară. Referință Bibliografică: Somnul curge vis s-adape / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
doar să îi arăți că și tu vrei același lucru ca și el. Și mai ales, să îl faci să înțeleagă că e periculos să creadă orbește în părerile celorlalți și să scape de acest impediment. Undeva în subconștient se țes povești, visuri, se înfiripă speranțe ... Camelia Constantin Referință Bibliografică: Destine ... Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DESTINE ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370659_a_371988]
-
auctorial acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu-i deschide morții, te implor, / dintre spaime ce se țes ciorchine; / nu mai cresc zambile pe zăvor, / vântul negru se răscoală-n mine.» - p. 58), neîndoielnic, sinele acela, auctorial istoric-profund, înrăzărind icoana Daciei cu «lupul Decebal în luptă» (p. 59), ori cu steag-dragonul, steagul-din-cap-de-lup-cu-trup-de-balaur al nemuritorilor Cavaleri ai Zalmoxianismului - «zmeu
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
se mândrește, ca nimeni altul, că e vrâncean și că știe să citească în sufletele oamenilor, că știe să colinde, cât e ziua de-naltă, pământul în lung și-n lat (fie chiar pe google earth, pe un display mare), țesându-și imaginația cu realul - aici fiind maestru neîntrecut. Pentru el, salutul zorilor e plecăciunea pe care o face în fața cuvântului, totdeauna cu dăruire și sfințenie, la fel ca țăranii în ziua hramului, când nu știu cum de-l îmbrăca mama/ că atunci
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
buha, cânt duios”. NORI BELLU. Partitură narativă. Cadență pierdută. Axare pe mesaj. Versuri-reportaj. „O toamnă târzie / cu trena lungă de ceață / cade pe tâmpla senină a țării”. Poezie patriotică rostită cu glas scăzut - „În țara mea / curg razele-fuioare de lumină - / țesând lanuri aurii de grâu...” -, fără surle și trâmbițe - „și-n augmentata strălucire / ce-și revarsă / plenitudinea celestă / naște / feeric rod de cuvinte / cu dor adânc de țară...”. Atracție pentru semnele belșugului/recoltei (nu doar în „Toamnă târzie”). Scântei de expresie
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
ți poate răpune dorința / Și înșelătorul vis, ce-ți atrage pașii / Spre un țel neclar, dar ispititor”. Umor amar. „Se leagănă valu-nspumat, / Să-mi urce spre Ararat / Corabia viselor roz / Scăpată în larg de-un matroz. Degeaba eu astăzi mai țes / Noianul de vise-n eres, / Căci nava visului roz / Pierit-a cu tot cu matroz. // Șiruri de vise se curmă, / Ne-am păcălit în exces; / Ne plângem dorul din urmă, / Comemorând azi un deces! // Se tânguie valu-nspumat / La poale de Ararat, / Pierdutul
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SFÂRȘIT NU VA FI... Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tot ce am țesut pânză nu este, ci mai degrabă intrigă, de-aceea calea lor duce în iad unde nu este nici pâine nici sare. Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri, umilința sărută sufletele înnegrite și uită punând lumina să vegheze. Sfârșit nu va
SFÂRŞIT NU VA FI... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369586_a_370915]
-
mâncare. Păsări înapoi să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu se țese, nu se toarce că, șarpe de lângă case, pagubă-n vite-i va face. Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
a timpului netimpuit, de la răspântia veacurilor dintre tine și mine acolo... unde râul lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
am chemat-o, am așteptat-o, o iubesc ca un îndrăgostit ce nu-și poate dezlipi ființa de idolul dragostei sale. Acum tresar cu fiecare adiere, cu fiecare foșnet și privesc spre frunze; Sunt atâta de frumoase! Curcubeu de raze țesute printre ani ... Și ele stau să plece, Tocmai acum când și-au desăvârșit frumusețea. M-am trezit într-o dimineață și copacul era pe jumătate gol, iar partea colorată plângea, plângea de teama neființei. Fugar printre umbre am fost o
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
tu alergi ca să-i culegi colțul acela ce nu te lasă să dormi, colțul acela petru care-ți irosește scurta secundă a eternității tale. Transformare Am privit cum bobocul își deschide petalele și devine floare. Am observat cum omida își țese ghemul și devine flutur. Am simțit cum ploaia îngheață și devine zăpadă. N-am înțeles cum umbra crește, scade și-ntr-un final dispare ca și când niciodată nu a prins vreun contur. N-am înțeles cum omul piere de dorul eternității
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
în chip de astru Alb și de mărgăritar. Se aud bătăi de pleoape, Pe obrazul veșniciei... Și curg tandru și aproape Râurile de iubire. Șoptesc lin privind spre stele Doi ochi mari de peruzea Cu șiraguri de mărgele Ce le țese lacrima. E destin! E vis! E țintă! Viața-n mine se-nnoiește... Nu-ncetez în orice clipă, A iubi dumnezeiește. Baia Mare, 11 septembrie 2015 Trezire Spintecă văzduhul cântecul de rouă Străjuind cu șoapta zorilor de ziuă Călăuză-n drumul cel
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul Constantin venise în Dobrogea
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
îl invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Blaga, sau cognitivă, cum îi spun acum retoricienii, unei variațiuni fenomenologice, poetul își demonstrează forța imaginației ce poate face un alai de lucruri să se ridice din neant, ca în prima zi a creațiunii. El recurge la un tropism biblic, țesând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condiției umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al trupului ca și dublu socratic, demonic, sau angelic, este haosul originar, absența, moartea, lipsa de sens sau existența în afara valorilor
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
scene de dragoste redate cu mult meșteșug artistic, căci ,,personajele” au tainele lor, istoriile lor de iubire, sunt vii, ies din decor. E o carte „caldă” ce amintește de focul din căminul de altădată din casele noastre în jurul căruia se țeseau povești, e o carte cu parfum de tei ce ne deschide un con de lumină, o lumină ce vine dinspre sufletele frumoase ale eroilor ei, o carte se citește cu mare plăcere la ceas de înserare când tainele se fac
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GÂND DE FRUMUSEȚE.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului Numai un singur gând de frumusețe, În locul miilor idei ce mintea-ți țese, Apare ca felinarul de lumină al vieții, E surâsul ce-ți alungă valurile ceții. Ca mii de ecouri ce inima-ți încânta, Căci ea doar cu inima vrea a-ți cânta, E doar o mireasmă ce-i ca o boare
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
constată respectul pe care natura îl acordă soarelui dătător de viață. P.S. In acest sfârșit de vară al anului 2014 Delta are un luciu de apă depărtat. Sclipește în soare resemnată, accesibilă dar singură în tăcerea unui solilocviu ce se țese la obârșia timpului. De acolo, de sus, din energiile cosmice, în acest august îndoliat, cineva care a iubit-o îi trimite un semn la ceas de apus, de recunoștință și smerenie. (Lazăr Iosif). Referință Bibliografică: IN MEMORIAM - MARIOARA GODEANU / Elisabeta
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]