2,211 matches
-
se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă culcată (P.N. 1291, Ulei pe lemn, 0,248
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă culcată (P.N. 1291, Ulei pe lemn, 0,248 x 0,136 cm, 1909), Vermont alege clasica atitudine a odaliscei, țiganca stă întinsă pe o laviță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă culcată (P.N. 1291, Ulei pe lemn, 0,248 x 0,136 cm, 1909), Vermont alege clasica atitudine a odaliscei, țiganca stă întinsă pe o laviță, dar nu pentru a se odihni, ea își ține o mână sub cap și una
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o mână în șold și are corpul întors în semiprofil. În alt tablou, Țigancă culcată (P.N. 1291, Ulei pe lemn, 0,248 x 0,136 cm, 1909), Vermont alege clasica atitudine a odaliscei, țiganca stă întinsă pe o laviță, dar nu pentru a se odihni, ea își ține o mână sub cap și una pe mijloc și își expune corpul, conștientă de farmecul ei. Brâul roșu îi subliniază linia corpului și adaugă un plus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
laviță, dar nu pentru a se odihni, ea își ține o mână sub cap și una pe mijloc și își expune corpul, conștientă de farmecul ei. Brâul roșu îi subliniază linia corpului și adaugă un plus de atracție. Picturile de țigănci ale lui Vermont, saturate de subînțelesuri erotice, se află la confiniile cu Kitschul, pe care-l răspândesc afișele. În Țigancă (inventar 10641), aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expune corpul, conștientă de farmecul ei. Brâul roșu îi subliniază linia corpului și adaugă un plus de atracție. Picturile de țigănci ale lui Vermont, saturate de subînțelesuri erotice, se află la confiniile cu Kitschul, pe care-l răspândesc afișele. În Țigancă (inventar 10641), aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case de țară și ține o floare roșie în gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor Arghezi, din ciclul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu Kitschul, pe care-l răspândesc afișele. În Țigancă (inventar 10641), aceasta poartă fustă roșie, un batic, o cămașă albă, stă rezemată de un zid, la colțul unei case de țară și ține o floare roșie în gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor Arghezi, din ciclul Flori de mucigai (1931): "Cu o floare în dinți / Rada-i un măceș cu ghimpi fierbinți...." 531. De altfel, succesul pozei se poate vedea și printre emuli precum domnișoara Cecilia Gerson, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rada-i un măceș cu ghimpi fierbinți...." 531. De altfel, succesul pozei se poate vedea și printre emuli precum domnișoara Cecilia Gerson, a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate vedea și printre emuli precum domnișoara Cecilia Gerson, a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum domnișoara Cecilia Gerson, a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu flori, cu o cămașa albă care-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu flori, cu o cămașa albă care-i arată umerii slabi; pare absorbită de ceea ce face, poartă un batic portocaliu și o fustă albastră. Prin deschizătura cămășii i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu flori, cu o cămașa albă care-i arată umerii slabi; pare absorbită de ceea ce face, poartă un batic portocaliu și o fustă albastră. Prin deschizătura cămășii i se vede un sân, figura sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care l-a prins artistul cu o așa de fericită inspirație), întregul poem, sublim și sălbatec"552. Lucrarea este reprodusă pe aceeași pagină, într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se află tava cu capul sfântului Ioan Botezătorul, înconjurat de un nimb trasat ca un cerc fin, formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Richard Strauss reprezentată pentru prima oară la Dresda, în 1905 -, compozitorul utilizând la rândul lui piesa lui Oscar Wilde. Într-adevăr, dansatoarea lui von Stück "come una zingara danzatrice del ventre tra profumi d'Oriente"553 aduce foarte mult cu țigăncile travestite în Salomei ale lui Vermont, de la coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
damă" îmbrăcată într-un compleu alb și cu ciorapi negri se odihnește pe sofa picior peste picior. La picioarele ei se află un evantai negru, nu doar obiect de întrebuințare mondenă, ci și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
156. 519 Cecilia Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți, Editura "Bucovina" I.E. Torouțiu, București, 1944, pp. 227-228. 520 Ibidem, p. 158. 521 În Rampa, Anul I, nr.194, vineri 15 iunie 1912, avem o sugestivă reproducere a unui tablou al Ceciliei Cuțescu-Storck, Țigancă. 522 Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Anima, București, 1992, p. 13. 523 Faptul nu este deocamdată atestat documentar, iar cercetările întreprinse în acest sens de Bălăceanu-Stolnici nu au dus la un rezultat pozitiv. 524 Serafina Brukner, op. cit., p. 14. 525
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
3). Dacă aceste definiții par "străine" și imposibil de aplicat în cazul românesc, amintim doar câteva exemple de limbaj extremist la nivel înalt: fostul președinte Ion Iliescu numind rromii "colorați" într-un discurs din aprilie 2001(Andreescu 2003, 32), apelativul "țigancă împuțită" atribuit de președintele Traian Băsescu unei ziariste în 20074, "conspirațiile Cabalului" invocate în discursurile lui Corneliu Vadim Tudor sau declarațiile lui George Becali cum că "nu vor veni străini la Steaua" sau intrezicerea "We are the champions" pe stadionul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mai declarat următoarele: „Ducându-mă și eu cu oamenii, când am ajuns în Pungești de departe am văzut că târgul era plin de oameni și o bandă de vreo 40 de țigani stricau dughenele și aruncau marfa în uliță, iar țigăncile furau acea marfă (subl.ns.) și geandarmii le tot opreau cât puteau”. Din nefericire, declarantul n-a putut vedea dacă în banda țigănească se amestecaseră și românii. Tânărul de 16 ani Ifrim Perju, neînsurat, cunoscător de carte din satul Cursești
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a pagubă: Huba Chiriac (Leova, Cahul), Ispas Mihai (Gotești, Cahul), Magheroschi Vladimir (Chișinău, care declara că este stabilit în „... Fălciu, Țara Românească”, spre crunta dezamăgire neputincioasă (probabil) a muscalilor mâncători de suflete nevinovate), Ciofu Constantin (Faraoanea, Cetatea Albă), Stafenco Dumitru (Țiganca, Cahul), Vișciuc Vasile (Chișinău), Frangolo Petru (Comrat, Tichina), Guba Petru (Leova, Cahul), Elisabeta Apostu (Lărguța, Cahul), Lelencu Neculai (Caracui, Lăpușna), Elena Lazovanu (Călărași Târg, Lăpușna), Gheorghe Cernacoschi (Valea Mare, Bălți), Țipordei Parascovia (Strășeni, Lăpușna), Cârjă Gheorghe (Bujor, Lăpușna). Femeia Agafia
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea merilor.1/. Referindu-se la un verb sau un adjectiv, ea exprimă diferite nuanțe circumstanțiale: cauzală - Câinele care flămânzește tot la oase se gândește.; El,1/care e
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se simte influența experienței indice (Maitreyi, Isabel și apele diavolului etc.), romanele de factură realist existențială (Romanul adolescentului miop, Întoarcerea din rai, Huliganii, Nuntă în cer, Noaptea de Sânziene) și nuvelele, care stau, în majoritatea lor, sub semnul fantasticului (La Țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.). Fără a avea intenția de a minimaliza celelalte categorii (cea a romanelor ,,exotice” și cea a nuvelelor), lucrarea de față își propune o analiză detaliată a celei de-a doua etape a operei literare eliadiene (în
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
gitana, în timp ce câțiva oameni cumsecade care-și mâncau înghețata se minunau văzându-mă într-o astfel de tovărășie. Mă îndoiesc foarte ca domnișoara Carmen să fi fost de rasă pură, în orice caz era cu mult mai frumoasă decât toate țigăncile pe care le întâlnisem până atunci. Pentru ca o femeie să fie frumoasă, spaniolii spun că trebuie să îndeplinească treizeci de condiții sau, dacă vrei, s-o poți defini cu ajutorul a zece adjective, fiecare referindu-se la trei părți ale făpturii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]