16,458 matches
-
vorbesc de Stela Popescu. Eram în stare să stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai vioi. Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și acela select; era să uit), la un coniac și o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți discuta cu nimeni în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
purta undeva, în el, ca pe ceva sfânt, ziua în care cei mai mari decât ei, șefii, după ce fumaseră frunze uscate, pisate și rulate în ziar, le dăduseră voie să tragă pentru prima dată în viața lor, un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prima dată în viața lor, un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i acela, moș Pâcule? - a întrebat Vasile Hliboceanu. Îi unul de-al lui Puicuță. Îl cheamă Pavel Puicuță. Trage și el din narghilea ca tine? - a întrebat moș Dumitru, în râsul celor din jur. Nu trage din lulea, dar din țigară da! Mă miram eu să nu beie la tiutiun. Da’ la țoiul cu rachiu se uită? - a continuat moș Dumitru să-l tachineze pe Pâcu. Prea multe vrei să știi. Eu zic să-l întrebăm întâi dacă vrea să se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început a povesti: Apoi să fi fost acum vreo cinșpe ani.. Eram cărăuș vechi deja. Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
somn de voie, flăcăi - a încercat Hliboceanu să îndulcească greul ce îi aștepta. Fără nici un strigăt din partea cărăușilor, boii s-au urnit din loc, opintindu-și grumazurile în jug. În scurtă vreme, au urcat dealul. Apoi, cât ai fuma o țigară, au ajuns la Fântâna cu răchiți. Un popas scurt era bine venit. De această dată, au pus câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a nu răci. Hliboceanu a venit între cărăușii adunați în cerc sporovăind în voie. Ninsoarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să facem ca să ajungem cu bine la Crâșma din drum pe potopul ista - a încheiat Hliboceanu vorba. Au pornit la drum în noua formație. Pentru cei din coada șirului, felinarul lui Mitruță nu lumina mai tare ca un muc de țigară și acela ascuns în căușul palmelor... Mitruță, ajutat la nevoie de cei din spate, rupea nămeții zăporâți de-a curmezișul drumului... Cei din spate treceau mereu în față, rânduindu-se le cârma convoiului... Doar Hliboceanu ținea coada șirului. După un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a îndepărta omătul și țurțurii de gheață din mustață. A privit de jur-împrejur, ca și cum ar fi vrut să se încredințeze că nu sunt pe aproape și alte urechi, nechemate... și pe neașteptate a întrebat: Nu ai cumva tiutiun de-o țigară? Nu am. Da’ de când fumezi tu, Ioane? Ei...O fost o vreme când am fumat... Și trebușoara asta are legătură cu taina mea și a lui Hliboceanu. Acum parcă mi-o venit așa gust de fumat, dar dacă nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unul cu o scripcă... Și pentru că plecau vreo doi flăcăi la oaste, scripcarul o ținea numai pe struna cea groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în masă! M-am speriat și m-am sculat să plec... „Stai! Unde pleci, Ioane? Nu ești tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cam însemna să bem vinul, că se răcesc plăcintele - a intervenit Puicuță. Bine ai mai întors-o, feciorul tatii! Ai făcut și tu ca acela care l-o întrebat pe un om: „N-ai un foc să-mi dai o țigară, că mi-i o foame de nu știu unde să mă culc la noapte?” - a apreciat Pâcu vorba lui Puicuță stârnind râsul general. În acest timp, Pâcu a pus mâna pe ulcica cu vin. Înainte de a gusta din el,s-a rugat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din centru, vânzătorii de organe artificiale, afaceriștii imobiliari care, În costume lucioase și cu serviete În mâini, străbăteau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Apoi mi-am aprins o țigară și am așteptat să se termine cartea.
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în prima linie a frontului. Ioan Arhire se afla la comanda Atelierului Mobil nr. 3, Corpul 6 Armată, situat în al doilea eșalon. Legătura epistolară era asigurată de curierul oficial 44, prin intermediul căruia îi trimitea lui „Fănel”pachete cu alimente, țigări și chiar se mai și vedeau sau se auzeau la telefon. Trupele române operative au înaintat „tot mai adânc în pusta maghiară și apoi în Cehoslovacia”, urmate de Atelierul Mobil nr. 3. În ianuarie 1945, potrivit ordinului Corpului 6 Armată
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
pagini n-ar exista scriitori, ci simpli funcționari ai scrisului. Nu-mi imaginez creația total ruptă de inevitabila boemă a unei publicații literare, fără sticla de băutură ivită miraculos din sertarul "redactorului de serviciu", fără scrumierele debordând de chiștoace de țigări ieftine, fără coșurile de hârtie frecvent răsturnate, în care poți să găsești nu arareori texte mai bune decât cele trimise la tipar. Când, în 1981, am fost angajat corector la "Orizont" (la presiunile lui Cornel Ungureanu și beneficiind de fina
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
observat că Militaru le traducea femeilor, lucru clar că nu știau rusește. În această situație nici nu trebuia. L-am văzut pe un general rus care dușmănise mai mult ambalajele sticloase de votcă că săruta mâna uneia dintre femei având țigara în gură. Entropia minții era la cote înalte. Eu stăteam pe un fotoliu în folosința limitrofă camerei mele, pentru fumat, care avea câmp larg de vedere spre ei. Tot ce i-am relatat lui Troska a fost verbal, eu oferindu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
presimțire. Consemnul era să se deplaseze pe țărm, de-a lungul estacadei, menținînd permanent o distanță de treizeci de yards Între ei. Uneori această distanță se reducea la zero, atunci cînd Khapsek, care mergea Înainte, se oprea să-și aprindă țigara de la Iuffo. Deși, În principiu, nu aveau voie să fumeze, căci În preajma rezervoarelor și a conductelor de carburanți exista pericolul de incendiu, acest lucru era trecut cu vederea atît de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]