3,072 matches
-
un războinic al Crimeii să ridice iataganul asupra Erinei, brațul Îi era tăiat din cot sau din umăr, iar În clipa următoare capul Îi zbura pe iarba grasă și moale din lunca Prutului. Înainte ca vreun dușman să Încoarde arcul, țintind-o pe Erina, căpitanul striga: „Scut!”, iar cel puțin unul din scuturile mari ale Apărătorilor se ridica În fața ei, salvator. După primele minute de luptă sălbatică, puterea spadasinilor moldoveni și Încrederea insuflată de prezența căpitanului făcură ca centrul tătarilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Suceava să se retragă În păduri, căci În acea zi Începea marea bătălie a eliberării. Casele puteau fi incendiate, oamenii puteau cădea Între două fronturi. - Arcașii trag doar atunci când dușmanii ajung la șase sute de pași, spătare Costea, continuă Ștefan. Țintesc În spatele lor, iar linia de foc le va Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți. Ai surpriza și ai avantajul numeric. În jumătate de ceas, n-ar mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei și ai lui Mini. Celelalte trei: Lina, Elena, Nory, cu toate că întoarse spre interiorul camerei, tiveau o privire a ochilor dinăuntru îndreptată tot într-acolo. . . . Dar acea chemare puternică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sau în stoluri, ca păsările călătoare, purtând pe aripile lor idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua când niște infanteriști schimbau focuri peste o vale cu niște bărbați din tribul Waziri, iar unul din dușmani a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este bărbat mai fin ca el în Imperiu, chiar și atunci când este dușman. Între porci și regimentul pathan, Privett-Clampe era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din mână. Hei, ne-ai vărsat cocaina! Imelda (chiar așa, Imelda?) n-are chef de astfel de glume. Își scoate pantoful din picior și țintește (vai, foarte prost!) spre capul diwan-ului care se îndepărta. Pantoful crem cu toc înalt trece razant pe lângă turbanul acestuia, apoi se arcuiește elegant peste verandă și ajunge în grădină unde-l pocnește pe Jean Loup în ceafă. Imediat, reflexele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hsien Feng ar fi mânios, nimeni nu și-ar da seama. Orice regrete ar putea să aibă în câteva minute, ele vor merge cu el în mormânt. Nu mai am nici o teamă. Măsor distanța dintre eunucul-șef și mine și țintesc spre stomacul său. Privirea mi se concentrează pe cocorul de pe roba sa. Nu-mi pasă dacă mă rănesc sau dacă pățesc ceva mai rău. Povestea va ieși la lumină. Va fi protestul meu împotriva tiraniei lui Su Shun, iar Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greș de la reflecție și câștigarea unui echilibru biruitor. Mă feresc să vâr în toate acestea soarele și spațiul, zăpezile și alte elemente, în mijlocul cărora copiii noștri ar crește apropiați de natură și bine adaptați pentru lupta cu mediul. Argumentația mea țintește numai individualismul feroce, care se hrănește nestingherit din inimile unora dintre noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
picior, ceru o țigară. Avea picioare frumoase. Drăguță, violent vopsită, fața ei teșită, cu nasul cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă. Cu o expresie ageră și vie, se uita pe lîngă umărul celor cu care vorbea, țintindu-ne pe rînd, pe fiecare. Ochii femeii deveneau sclipitori cînd ne susțineau privirile. Scutură scrumul pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îi ardea o palmă celui de veghe. Ăla se oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și plină de suferință. Când izbutea să-și descleieze limba, slobozea Înjurături de-a valma, Întâi așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
durea sufletul când vreun bețivan scăpa câte una din mână ori chiar o azvârlea de pereți sau de podeaua de scândură frecată cu motorină spre a Înștiința și pe alții de prea marea lui bucurie ori tristețe sau spre a ținti tărtăcuțele adversarilor pe care nu izbutea să-i convingă altfel În Înfruntarea de cugetări despre ale vieții. Tatapopii păstrase câteva halbe În care le servea bere oamenilor mai Însemnați. Ceilalți Își sorbeau licoarea Îndoită cu apă din borcanele de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mistuharu și Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de a lupta, nici chiar femeile, care-și pierduseră complet controlul, nu erau în stare să plece de lângă el. Nu puteau decât să zbiere. „Omul are / Doar cincizeci de ani de viață sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le țină ridicate și să lovească, într-un efort de a împiedica dușmanii să-și înceapă urcușul pe țărm. Apriga ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se repeziră spre Nagakute. Lui Shonyu îi plăcea să aleagă tactici de luptă neobișnuite, chiar și în asemenea situații. Unitatea trupelor de atac primi comanda, ocoli Nagakute și ținti trupele care rămăseseră, după ce aripa stângă a clanului Tokugawa năvălise înainte. Planul consta în a ataca rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ales se citește cu ușurință, constituind „o lectură plăcută și chiar instructivă”, mai ales pentru generația mai tânără, care nu știe ce a fost și mai ales nu cunoaște adevărul istoric al câtorva zeci de ani de influență nefastă care ținteau la desființarea noastră ca națiune, popor și stat... Am făcut ce am făcut din dorința de a exprima unele păreri, unele opinii împotriva unei orânduiri sociale care se autoaprecia a fi cea mai dreaptă orânduire socială, dar lucra cu principii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
al Rusiei, Boris Elțin, care a avut un rol deosebit în schimbarea orânduirii de stat din fosta U.R.S.S. Deși Gorbaciov a dat tonul schimbării situației internaționale, dorind un comunism cu față umană, Occidentul l-a preferat pe Elțin, care țintea spre schimbări profunde cu orientare capitalistă. Astăzi am lucrat câteva ore la sortarea a peste șase sute de scrisori pe care le-am primit de la colegi și foști profesori - ocazionate în principal de cele cinci adunări de promoție pe care le-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
laică. Deci, ce mai tura vura, Arie a primit de la Sfinția Sa Arhiereul Nicolaie, o dumnezeiască și sfântă cotonogeală, care cu această ispravă, și-a aranjat pe veci locul între marii sfinți ai creștinătății. Arie a fost scos în șuturi bine țintite spre părțile moi, de la Conciliu, a intrat în spital, bașca i s-a tăiat probabil toată diurna și i s-a și desfăcut contractul de muncă, pentru incompetență și erezie. Să-i fie învățătură de minte pentru altă dată, ca să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]