4,216 matches
-
țigara mea, care ardea singură. Mi-am dus-o repede la gură, cu ochii ficsați pe fața lui Mia și la fumul pe care îl așteptam să-l văd ieșindu-i din urechi. Nu știu dacă arsura sau dacă nu țipătul lor m-a speriat așa de tare că nu a lipsit mult să cad din pătul. O altă nenorocire mă lovea din plin în ziua aceea. În poala rochiei bleu cu cocoșei roșii îmi căzuse o bucată din țigarea aprinsă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
vocea lui tata-mare care îl striga cu disperare nu l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
așa până când am ajuns la ultimul ou și am realizat că Nicu mă păcălise. Am dat să mă ridic, dar ouăle sparte mi s-au prelins în poală, în jos pe ciorapi, în teniși. Într-o secundă am tras un țipăt că, de data aceasta Nicu, speriat, mi-a întors spatele și a fugit de îi scăpărau picioarele. Din ce el se îndepărta, eu urlam și mai tare, când am auzit-o pe mamaia ocărându-l pe Nicu, după care, fără
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie, în primele minute am crezut că l-am omorât. Nu avea nici voce și nici forță să se miște. Stătea căzut
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
bine, să se învețe minte! Știi proverbul: ”Ai carte, ai parte!” Chiar așa, să alerge mai rău decât un câine toată ziua pe stradă cu mucoasle alea mici! Singurul meu prieten în seara aceea a fost Cartuș, care, impresionat de țipetele mele a început să latre la fereastra noastră, după care a plâns și el ca un copil. În final, am tăcut din cauza lui, îmi era milă de el, mai ales că toată după-amiaza, ne privise lătrându-ne cocoțat pe gard
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ei, sau poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
al cuvintelor se târăște ca o șopârlă pe limba omului de rând, văduvită de gând. Fantasmele își fac iluzii, chiar și Adevărul își face iluzii. Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii își tatuează obrazul cu gânduri triste și cioplesc, din roca țipătului, șoapte.Instinctul, păianjen pe pânza răbdării, dă cu oiștea-n mister.Se aude, zornăind voinicește-n cadențe, un spirit berc, de tractoresciene influențe. Totul este-n derută durută. Gândirea, liră-n delir, a-ngenuncheat în fața dințatului domn din chimir, iar seara
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]
-
doi saci cu orez. Eu îmi trăgeam nasul într-una și tot nu mă mai săturam de miros. Nu mai auzeam nici “Aleluia”. Mă rugam să termine popa mai repede, căci mă aciuisem lângă cazanul cu orez. Deodată am auzit țipete și așa de mare agitație, că nici când au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
agitație, că nici când au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
care, cu toate că era legat fedeleș, se zbătea ca un nebun. În lumina farurilor l-am văzut pe tataie. Era în izmene și atunci am înțeles de ce se codea să se apropie de mașină. Încurajată de gălăgia de afară și de țipetele cocoșilor, am ieșit pe prispă și de acolo, cu voce tare, poate mai tare decât o aveam de obicei, am strigat după tataie care ducea pe rând cocoșii în grajd. -Ia vezi, tataie, că tot te duci în grădină, poate
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
trecut prin fața lor, ce-i drept cu puțină frică în sân. Nu am făcut decât doi pași, că am auzit în urma mea un fâlfîit de aripă și doi cocoși îmi trăgeau cojocul aruncat pe umeri. Prima reacție a fost un țipăt atât de tare, că i-am simțit derutați, prilej ca să o iau la fugă înapoi spre prispă. După câțiva pași m-au prins din urmă și toți patru au început să mă ciocănească cu ciocurile și să mă lovească cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
evantai. Țipam așa de tare, că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre norocul meu, mamaia se întorcea de la fântână, când țipetele mele disperate, acompaniate de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și am auzit vocile celor care scoteau apă. Am bănuit că tataie era acolo. M-am așezat pe vine lângă gard, nu îndrăzneam să alerg la fântână după el. Timpul trecea greu și pe tataie nu-l vedeam venind. La țipătul unei broaște, aproape de mine, m-am sculat și am fugit în curte strigând-o pe mamaie. M-am oprit în brațele ei în fața coșarului. Mamaie păzea vaca. -Cred că fată în noaptea asta, mi-a spus îngrijorată și amintindu-și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții și foamei, sfârtecau cu poftă cane crudă și, încă fascinați, îmbrățișau
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Lecții de viață despre instrumentele muzicale Partea III. -Ce sunt instrumentele muzicale, Învățătorule? -Ele sunt niște cutii sonore, care reproduc diferite sunete umane, din natură, unele ritmuri, chiar și țipătul sau răgetul animalelor. -Dar muzica ce folos are ? -Prințesa mea, întrebarea asta este dificilă... dar am să încerc să-ți răspund. Muzica e ca și graiul omenesc, care exprimă bucuria, tristețea, euforia, elanul, dinamismul energizant al oamenilor. -Și de ce nu
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
ne e rău, și asta pianul știe și ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive. -Dar vioara ce cântă? -Plânsul omului, părerea de rău, regretele, tristețea, visurile îmbălsămate, suferința ascunsă în iluzii... cerul, clinchetul de copil, gânguritul dintâi, țipătul păsărilor speriate, spaima femeii că se termină iubirea, frica omului că viața se îndepărtează tiptil, neputința lui de a opri timpul, care nu lucrează întotdeauna în favoarea lui. -Așa de multe sunete scoate vioara? -Și altele, pe care e greu să
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > O PRIMĂVARĂ TÂRZIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului Liniștea dimineții fu străpunsă, deodată, de un vacarm de nedescris. Țipete de oameni și schelăituri de câini. Imagini de Apocalipsă! Unii de la geamuri strigau: Lăsați-i în pace, răilor! Cruzilor! Așa se procedează?” Alții mai realiști(sau care au fost mușcați vreodată), le răspundeau: “Luați-i, luați-i, că ne-am
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
o fragedă copilă Și-o puebrtă care geme De dorințe și blesteme... Ca un nur de-adolescentă Ce se mistuie-n visare Și-n dorințe, indecentă, Intr-o primă desfătare, Ca o zbatere de buze În fiorii dezmierdării, Ca un țipăt de meduze În zădărnicia mării, Ca o margine de lume În nemărginiri de ape, Ca o lume din postume Redeschideri reci de pleoape... Ca o teamă când îți țipă În coșmar lumea întreagă, Prima zbatere de-aripă Ce în vis
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
concertul într-un ton minor, oarecum elegiac, îndulcind seara într-un suspin, într-un geamăt ce exprima tristețea unui amant solitar, o așteptare zadarnică, o dorință plină de durere, chemând-o, rugând-o implorând-o în finalul violent ca un țipăt de disperare stins brusc. Liniște. Când Emanuela a vrut să se ridice de pe bancă, crezând că tocmai se sfârșise concertul, s-a auzit un sunet nou, ce nu părea a ieși din același piept și care, parcă, nu atingea aceleași
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
doar potcoavele răsturnate ale minciunilor. tensiuni se adună în clopotul de iarnă iar toamna, mă lasă mereu pe scaunul mic de copil, din camera păpușilor. mă sperie ochii păpușilor. nu mai plâng. răvășesc stoluri de vrăbii... una îmi lasă un țipăt scurt în timpanul stâng. nu știe să iubească. nu-i cer nimic. a plecat. creanga de măr spionează secundele părinților mei râd. toamna lasă câte un fruct rotund pe unul din noduri, până când vântul îl aruncă de pământ, lovind gratiile
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Narațiune > FERICIREA ÎNSEAMNĂ TINEREȚE Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 520 din 03 iunie 2012 Toate Articolele Autorului -nuvelă- La malul mării, pe inserat, întotdeauna se întâlnesc îndrăgostiții. Valurile spală malul, pescărușii scot țipete stranii în zbor iar vapoarele își anunță majestuos sosirea. Multe seri la rand Alexandru parcurge acelaș drum de la vila lui elegantă și până la aleea de prund care duce înspre faleză. Îi place să privească întinsul apei, pescărușii jucăuși și desigur
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]