3,543 matches
-
ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de Maria pentru că Îndura asta de una singură. M-am schimbat În cămașa de noapte și mam așezat sfârșită pe pat. Totul În jurul meu era un dezastru. Nu știu cât timp am stat așa, simțindu-mă mizerabil, dar la un moment dat Maria a năvălit În cameră aproape plângând. ― Îmi ești datoare, spuse fără să se uite la mine. ― Știu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lăstăriș și iarbă încă verde. Îmi răcoresc chipul cu apa limpede precum „Lacrima Cristi” și mă întorc în chilie, unde bunătățile aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe masă... Călugărul, ca de obicei, nu-i de față. Mănânc pe așezate, fiindcă știu că el nu se grăbește niciodată. Așa s-a întâmplat și de această dată, dar... Tocmai pe când mulțumeam Celui de Sus pentru îndestulare, a intrat: Bogdaproste, părinte! Să fie primit, fiule! Acum ar cam trebui să te hodinești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca aspect coro-nu-știu-cum al unei penetrări interpersonale cu adevărat satisfăcătoare? Erau oameni cărora încă li se mai părea apetisantă. Așa erau Patrick Mottram și John Frost, cel care o învăța olăritul, iar Sally spusese că era adorabilă. Eva rămase așa, așezată și privind în gol, în golul dintre suportul pentru vasele spălate și mixerul Kenwood pe care Henry i-l luase de Crăciun, și se gândi la Sally și la privirea ciudată pe care i-o aruncase atunci când Eva se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
exemplar de grădină zoologică. — Mor de râs, comentă Sally. Și care-i rolul tău aici? — Eu Noe. Fii mulțumită că măcar n-are o pușcă la îndemână. Apoi Gaskell își trase o pernă sub cap și se culcă. Sally rămase așezată și îi privi îndelung spatele, plină de venin. Era speriată. Reacția Evei fusese atât de violentă, încât îi nimicise încrederea în sine. Gaskell avea dreptate. Comportamentul Evei Wilt avea ceva primitiv. Sally se înfioră când își aminti de forma aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar putea cățelușul prietenei să poarte o boală care să... dar Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își continua, calmă, prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi. Cum auzi, așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Avea de-acum douăzeci și șase de ani și era încă frumoasă, la fel de frumoasă ca oricare altă femeie din lume, dar întregul său mod de a se prezenta se schimbase. Semăna în continuare cu Aurora, dar o altă Aurora stătea așezată acum față în față cu el, iar Tom nu se putea hotărî dacă prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Harry înainte de a-l încolți cu pumnalele, înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul la manuscris și, în lipsa unui fals complet, pe care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea ce rost avea vizita de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simt că-mi zvâcnește capul. După atmosfera atât de intensă din timpul zborului, aeroportul pare extrem de puternic luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămân o vreme așezată, Încercând să-mi revin, Însă când, În cele din urmă, mă ridic, mă simt În continuare amețită. În timp ce pășesc, În jurul meu totul e neclar, ca un abur și nu-mi vine să cred că mă aflu aici. Trăiesc. Sinceră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate problemele s-au rezolvat dintr-odată. A murit într-o seară la Hollywood, în timpul unei petreceri la vila lui Frank Sinatra, din cauza unui atac de cord“). Odată terminată cartea, cea mai puternică e deci obsesia unei figuri din afara vieții așezate a marelui sat, în care toți locuitorii parcă se înrudeau, iar la majorat tinerii primeau ca un dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca traiul așezat în canoane să nu-mi spună nimic, mie care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de interior), le puneam în plicul uzual din bar, de unde transfer la rezervă câte-o hârtie de cinci sute. „Rezerva“ care crește greu, ca la frig, ar fi trebuit să conțină, dac-aș fi fost eu cu adevărat un om așezat, banii pentru pensia de viață de la AIG (procesul mamei, cum ți-am spus, se terminase), dar nu sunt sigur că nu erau banii pentru evadarea din peisaj pe care mi-o voi permite după ieșirea din iarnă sau pentru finanțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf. O fereastră e ușor întredeschisă. Perdeaua albă se mișcă în adierea vântului. A mai fost o singură dată în camera asta. Acum două luni. Pe biroul lui e o carte. Dintre paginile ei, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
luni plângeam: Ce e un trup care e golit de suflet? Am cincizeci și doi de ani și am o căsătorie spirituală cu Mao. Afară, e o simfonie de greieri. Se aude magnific în noaptea asta. Eu și Mao stăm așezați față în față. Ceaiul începe să se răcească, dar sentimentele noastre abia ce s-au încălzit. E trecut de miezul nopții și el nu e obosit, nici eu nu sunt. El e în halat, iar eu în uniforma militară. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se întâlnesc, ea îl îmbrățișează. Îi înconjoară gâtul cu brațele și buzele ei îi caută gura. El rămâne nemișcat, dar nu se retrage. Sărutul durează secunde în șir. E un bun actor. Într-un târziu, ea îi dă drumul. Stau așezați față în față într-o ceainărie. El îi face complimente despre cât de bine arată. Locul cel mai înalt este cel mai rece, răspunde ea, citând dintr-un poem antic. Chipul lui pălește, dar merge mai departe cu reprezentația. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înfioarè, simțindu-i parfumul cunoscut, premier jour, între timp, ea explicând ce reprezintè pentru Evul Mediu nebunia și cum erau percepuți nebunii de cètre sensibilitatea medievalè, comentând titlul lucrèrii lui Bosch, Narrenschiff, adresându-se apoi, studenților, Priviți, cèlugèrița și cèlugèrul, așezați unul în fața celuilalt, între ei simbolul voluptèții, vasul cu cireșe, Matei se uitè curios la acel vas, cireșele proaspete și puternic colorate de lumină artificialè a ecranului de calculator, la înèlțimea nasului celor doi plutind ceva că o plècintè rotundè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se ghemuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vom mânca totdeauna În strâmta noastră bucătarie. Sau living, cum vrea să o boteze, cu eterna ei lipsă de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe țărănește, camera bună. Am răvășit colecția de Clasici ai Literaturii Universale, așezați alfabetic, inginerește de tata, care, altminteri, credincios tradiției sale profesionale, nu servește beletristica, doar o așază În rafturi, ca la cimitir, cruce lângă cruce. Dar În eterna bibliotecă Dana, nimic ca lumea de citit, Faulkner și Alexei Tolstoi și Hermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochilor și al buzelor peste care a Întins, grăbită, un ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imediată de a-și găsi cât mai curând un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își flutură genele într-un elan cochet de disponibilitate. Prea târziu însă. Zâmbetul generalului se topise deja, pentru că în spectatorul așezat chiar în spatele lui recunoscuse trăsăturile tânărului boier revoltat din salonul croitorului. Într-adevăr, tânărul Iancu era acolo. Fusese însoțit tot drumul de zborul strălucitoarei comete pe cer, chiar deasupra saniei lui. Un semn de bun augur. Ajunsese devreme, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zică ceva usturător. ― Îmi face o deosebită plăcere, generale, să vă văd. Asta cu atât mai mult cu cât, în viitorul apropiat, așa ceva nu va mai fi posibil. ― Oare de ce? întrebă leneș Kutuzov stând picior peste picior, cu o mână așezată comod pe speteaza sofalei și fără să-l privească. ― Am auzit că vreți să patinați în jos, pe Dunăre. Și tare mă tem că o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
caii. ― Intrați, intrați! îi îndemnă el. Aici e cam vraiște. Când pictează, stăpânu’ meu nu mai vede, nu mai aude. Babic intră primul, apoi îi făcu semn prințului să-l urmeze. Încăperea era goală. Câteva lumânări ardeau în două sfeșnice așezate direct pe podea. Fiind, după toate aparențele, un loc de trecere, erau acolo mai multe uși decât pereți. Una dintre ele rămăsese larg deschisă. Către acea ușă se îndreptă Babic, dar ceea ce văzu îl făcu să se tragă repede într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase acel loc de onoare nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă. Luna martie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din nou brațele și rosti formulele de închidere a lojii. Masonii repetau mereu același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul i se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noi...» - Oricum, acel Ion aplica asolamentul, zic. - Aplica... asoilimentu’, cum spun, acuma, regățenii. Bună, reforma, dar făcută ca dracu și ca săracu. Buuun, pământul - dar cu ce să-l lucrezi? Animale de tracțiune nu mai aveau nici țăranii-țărani, din satele așezate, darmite Mănenii... Caii fuseseră rechiziționați, toți, Încă din ’14, de cum s-a declarat războiul - pentru frontul rușilor din Galiția; boii - mâncați și ei de armată... Eu n-am apucat, dar mi-a spus Moș Iacob: Severin se Înhăma, cu nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]