3,265 matches
-
scriitor ajunsese Într-o cutie de pantofi, Împreună cu un vraf de hârțoage: articole de ziar despre inadaptabilitatea adolescenților, bilețele de dragoste pe care elevele i le scriau pe ascuns și i le puneau În cutia poștală, brățări din fir de ață, pe care i le dăruiau la Întoarcerea din vacanțe, fotocopii dintr-un tratat de sociologie despre crizele familiale și o cravată urâtă cu dungi, care după părerea Valentinei ar fi trebuit să-i placă, pentru că proful era singurul bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o apariție. Pierdu mingea, se Împiedică, căzu și primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă, cu șoldurile Înguste și fesele subliniate generos de costumul de baie, tari ca o piersică necoaptă. Ațele bikinilor desenau o dună Întunecată pe pielea bronzată. Lăsă valul să-i mângâie picioarele. Se Întoarse pentru a-și chema prietenele, care Însă nu o urmară. Sări pentru a evita picăturile de apă. Antonio observă că sânii Îi erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu se vor mai Întâlni niciodată. Și se puteau Întoarce duminică seara. Două zile nu ar fi trebuit să asculte reproșurile Olimpiei și nici amenințările lui Antonio - avea să uite totul. Două zile de liniște, suspendate cu un fir de ață Între celelalte zile ale vieții sale. Oricum, urmează ziua de luni. De ce nu? Să trăiască pentru câteva ore. Și să profite de plenitudinea fiecărei clipe, fără a trebui să ceară iertare nimănui. Sasha Învârti cheia și porni motorul. Farurile desenară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
povestea care se întinsese din sat în sat. Chiar în prima săptămână a venit și Tenica, sfioasă, uluită, privind icoana de la distanță, printre capetele plecate ale celorlați. Zogru îi vedea basmaua albă, încercuită de trei rânduri de flori cusute cu ață roșie, ochii topiți și dinții ieșiți în aerul cald, de început de vară. Și dintr-odată s-a simțit singur, părăsit la marginea lumii, îi venea să plângă și, în loc să simtă lacrima fierbinte pe obraz, simțea doar cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze. Capul părea făcut din ață răsucită, ori mai bine, din răchită, și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în prăpastie. Ce folos deatâtea idei strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce le iese în cale și când reușești să închizi cutia îți dai seama că ai închis acolo cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie plină de nereușite, Am închis-o cu ac și ață, dar era așa de greu, Mă cuprindea disperarea la ideea că nu aș reuși să termin acele ațe nesfârșite. Era prea grea povara de a repara totul cu speranța, Era așa de greu că am renunțat... Priveam cum visul meu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie plină de nereușite, Am închis-o cu ac și ață, dar era așa de greu, Mă cuprindea disperarea la ideea că nu aș reuși să termin acele ațe nesfârșite. Era prea grea povara de a repara totul cu speranța, Era așa de greu că am renunțat... Priveam cum visul meu ceda și nu-mi păsa de multitudinea acelor idei pe care le refuzam, Dar am acceptat gândul De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură. O dată, i-a adus o pisică de lemn care își deschidea și închidea gura dacă trăgeai de o ață. Acea minune m-a încântat și pe mine, nu numai pe copil. Fiul meu o iubea pe Re-nefer și când o vedea că se apropie, se repezea împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se afla un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și eu acolo, între timp Feri deschisese ușa dulăpiorului și am văzut că era plin de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un ac și ață, apoi mi-a dat-o înapoi, a făcut semn spre sticla de bere și mi-a spus să i-o dau, c-a mai rămas ceva pe fundul ei, ceea ce-i mare noroc, ar fi păcat să se risipească. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capul spre masa de bucătărie cu trei picioare, a scos de sub ea un taburet, a așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el în fața mea. A scormonit puțin în sertarul mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții un fir de ață, l-a umezit cu limba la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții un fir de ață, l-a umezit cu limba la un capăt, l-a băgat în ac, apoi, cu mișcări repezi și cusături mărunte, a început să-mi coasă haina. I se vedea pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau și mai adânci, sprâncenele-i groase, de culoarea laptelui, erau ciufulite, lucra aplecat peste haină, mâna i se mișca foarte repede, era o liniște de auzeam foșnetul aței printre degete, păsările stăteau nemișcate, de parcă nici n-ar fi fost acolo, și atunci l-am întrebat unde a învățat să coase atât de frumos. Csákány mi-a spus că pe vremuri, e mult de-atunci, ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zis să nu-mi pară rău, a fost o poveste minunată, după care mi-a dat haina înapoi, spunându-mi să mă uit la ea că nu se mai vede nici urmă de ruptură. A pus la loc ața în sertar, apoi și-a ridicat un deget, spunându-mi în șoaptă să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zîmbesc pierit. — SÎnt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și sare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la colț de stradă, cu o doză de bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise așa ceva vreodată... Pentru prima oară
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
simți ca bolnav, ca doborât de ele ca de un prea-plin... Apăsat de o imensă tristețe, ca o ruptură cu ființa ta, cu iuțeala gândului, întâmplările, multe triste și amare, începură să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sănătos, de la mine nu a ieșit nimic În legătură cu procesul. Nicu și Horia sunt În viață și vă urez tot binele.” Cos petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o fixez cu ață, recos la loc haina. Nu se simțea și nu se vedea nimic suspect. Paule, aci ai scrisoarea. Când ajungi acasă, desfaci umerii, că-i În ei, o rescrii și o trimiți ca pe o carte poștală sau orice scrisoare, pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel Încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum Îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac În ciudă. VĂzându-l așa trist m-am gândit să-i mai Îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am ridicat din pat și mi-am luat o foaie de hârtie și un creion. Poezia a răsĂrit fărĂ veste peste cursurile mele prăfuite, izvorând probabil din șiragul de mărgele din sâmburi de piersică pe care-i Înșirasem pe o ață Într-o după-amiază de duminică. Poezia a fost primul pumn zdravăn În Învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea Adina Dabija 42 fi aruncat Într-o zeamă caldă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac în ciudă. Văzându-l așa trist m-am gândit să-i mai îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]