1,444 matches
-
grilajul corului călugărițelor, spațiul, pavat cu marmură, era rezervat publicului care venea să asiste la slujbe sau să venereze moaștele, în timpul pelerinajelor. Acolo se aduna „toată lumea” sau luau loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și mâneci largi. Situat în „Cartierul” Străinilor, Pavilionul de Oaspeți cuprindea un parloar / vorbitor mare, exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta Monseniorul de Hontheim când rămânea la abație; secretarul său locuia alături de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta Monseniorul de Hontheim când rămânea la abație; secretarul său locuia alături de el). Încăperea, cu plafon în stil francez, planșeu de stejar, era mobilat cu un pat (de ducesă ?) cu perdele verzi, străjac, pat de pene, 2 saltele, cu sul de căpătâi și cuvertură de lână; scrin cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte două scaune vechi împodobite cu piele; plafonul în maniera franceză și planșeul de stejar, ca peste tot. Doamna de Livron lua în pensionul din abația sa 20 până la 25 de fete din nobilime pentru a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei învățătoare și a unei ajutoare a acesteia. Camerele lor, asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți, dar erau
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
monahiile care lucrau, torceau și țeseau lână, in sau cânepă. Chiar mai jos, aproape de clădirea latrinelor (unde în canale de scurgere se evacua spre râu preaplinul apelor), era săpat bazinul mare al crescătoriei de crapi, rezerva de pește. În plus, abația avea 5/6 din pescuitul de la Juvigny, cât și drepturi de pescuit și de vânat la Saint-Laurent. Stâna era o construcție mare care prezenta, pe fațada principală,înspre stradă, 2 porți boltite mari cărora le răspundeau, în fundul clădirii, 2 alte
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
clădiri (care existăîncă, dar foarte modificate, cu vechile poduri pentru fân transformate în locuințe) se întindeau de-a lungul străzii principale și adăposteau 15 vaci, 5 juninci, 1 vițel, 3 boi, 3 tauri (care erau banali). Acest lucru făcea ca abația, cu cei 8 cai din grajdurile de la "Curtea de Păsări", să posede, pentru epoca respectivă, o fermă mai degrabă considerabilă. Lângă grajdul de vaci, se afla o construcție mică, crescătoria de iepuri (astăzi dispărută), care conținea cotețele de iepuri. În
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de porci. Hrană tradițională (de vreme ce „în porc, totul este bun.”), carnea de porc a fost timp îndelungat singura carne de conservat, consumată uscată, afumată, sărată. În extremitatea „"grajdului de porci"”, se găsea un coteț pentru câini, încredințați ciobanului și văcarului abației și destinați în timpul zilei la paza turmelor, întrucât nu era nicio îngrăditură pe câmp: oile pășteau pe miriști sau pe pârloage, caprele și purceii pășteau în pădure, iar vacile erau mereu supravegheate pe pajiști. Tot în apropierea "Fântânii Spălătoriei", se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de origine, a fost transformată în casă de locuit. Împreună cu vinul, dar într-o cantitate mai mică, berea era cealaltă băutură produsă la fața locului, din cele mai vechi timpuri. Hameiul era utilizat în farmacopee sau în fabricarea berii la abație, care poseda și o frumoasă plantație de hamei care, la risipirea bunurilor mănăstirești, la Revoluție, s-a vândut cu de franci. Între stână, cotețul porcilor și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Un vechi teasc, banal, cu dimensiuni impresionante, și distrus la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupa o mare parte din acareturi, care se împreunau cu enorma poartă de intrare. Acolo veneau toți podgorenii din sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând o dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând o dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă spre Sud, chiar în fața locuinței portarului. O inscripție gravată pe o placă de plumb, găsită în fundațiile unuia din zidurile teraselor unde se etaja podgoria, ne informează: „I[sus] M[aria
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
acolo pe niste scări cu ușă centrală încadrată de două ferestre și deasupra căreia se afla inscripția: „Doamna Marie Alexis Madeleine de Vassinhac Imécourt a dispus să fiu făcută în anul 1746 sub conducerea D[omnului] Simon Maucomble confesorul acestei abații.” Deasupra, într-un scut împărțit în romburi, figura stema familiei sale.
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a reușit totuși să se îmbogățească prin diverse donații. În 1435, Papa Eugen al IV-lea, patrician venețian, a acordat o indulgenta plenară pentru oricine contribuia la depășirea penuriei, iar câțiva ani mai târziu a fost trecută în jurisdicția mănăstirii abația benedictina Sân Giorgio di Fossano cu dependentele sale, inclusiv Biserică Sân Cipriano din Sarzano (Rovigo). Maicile erau cunoscute mai ales pentru virtutea și moralitatea lor, atât de mult încât în 1434 episcopul de Castello Sân Lorenzo Giustiniani a transferat trei
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp, biserica a avut funcția de
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări. Ea era inițial afiliata parohiei Santa Maria Zobenigo astfel încât preotul paroh era obligat să meargă în Sâmbătă Mare pentru a participa la binecuvântarea apei, primind apă sfințită. Pierzându-și autonomia jurisdicționala în 1450, abația a traversat o lungă perioadă de declin, atât economic, cât și spiritual, care s-a încheiat cu desființarea mănăstirii în 1775. Biserică a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
țării construit în același secol este Biserica din Gurasada. Cetatea Oradea, construită pe locul unei fortificații mai vechi, a cunoscut o perioadă de înflorire în perioada dintre secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Goticul în Transilvania debutează prin Abația de la Cârța, realizată de călugării cistercieni. Construită pe la jumătatea secolului al XIII-lea, Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din spațiul românesc. Câteva decenii mai târziu, este ridicată și Biserica din
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
de vizita lui Tódor Krisztyán, care fraudase compania din Brazilia, fusese condamnat la 15 ani de galere și evadase. Ticălosul îl șantajează, cerându-i „insula nimănui” și o mare parte din avere, dar, fiind refuzat, pleacă pe lacul înghețat către abația Tihany pentru a lăsa patru scrisori în care să denunțe viața infamă a fostului marinar. Krisztyán cade însă într-o spărtură din gheața lacului și se îneacă. Tímár, care observase sfârșitul ticălosului, decide să renunțe la viața sa dublă și
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Charles Le Brun, care îi crease un memorial impresionant prin pictura "Portrait équestre du Chancelier Séguier" (1660, Luvru) a dispus organizarea unei înmormântări opulente prin Académie royale de peinture et de sculpture. Conform testamentului, biblioteca sa a ajuns în proprietatea Abației St. Germain-des-Prés și constituie în prezent, sub denumirea "Fonds Coislin", o parte importantă din patrimoniul Bibliotecii Naționale a Franței. Notițele lui Pierre Séguier au fost editate în 1964 de către Roland Mousnier, sub titlul "Lettres et mémoires adressées au chancelier Séguier
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
în anul 1055 de regele Andrei I al Ungariei. Patronii ei spirituali sunt Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Aignan de Orléans. Ea se află pe promontoriul Tihany de pe malul nordic al lacului Balaton, la 8 km sud-vest de orașul Balatonfüred. Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
ei spirituali sunt Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Aignan de Orléans. Ea se află pe promontoriul Tihany de pe malul nordic al lacului Balaton, la 8 km sud-vest de orașul Balatonfüred. Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
Printre propozițiile în limba latină se află și textul: „feheruuaru rea meneh hodu utu rea” care corespunde textului „Fehérvárra menő hadi útra” din maghiara modernă, adică „pe drumul militar ce duce la Fehérvár”. Această diplomă este păstrată în prezent la Abația Pannonhalma. Abația avea o formă pătrată și era închisă pe toate laturile, formând o fortăreață. Astăzi, aproape toate clădirile medievale au dispărut fără urmă, dar au supraviețuit aproape intacte câteva zeci de sculpturi în piatră și cripta regală. Marea invazie
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
în limba latină se află și textul: „feheruuaru rea meneh hodu utu rea” care corespunde textului „Fehérvárra menő hadi útra” din maghiara modernă, adică „pe drumul militar ce duce la Fehérvár”. Această diplomă este păstrată în prezent la Abația Pannonhalma. Abația avea o formă pătrată și era închisă pe toate laturile, formând o fortăreață. Astăzi, aproape toate clădirile medievale au dispărut fără urmă, dar au supraviețuit aproape intacte câteva zeci de sculpturi în piatră și cripta regală. Marea invazie mongolă (1241-1242
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
închisă pe toate laturile, formând o fortăreață. Astăzi, aproape toate clădirile medievale au dispărut fără urmă, dar au supraviețuit aproape intacte câteva zeci de sculpturi în piatră și cripta regală. Marea invazie mongolă (1241-1242) nu a dus la distrugerea clădirii abației și nici a posesiunilor sale. Ulterior, mănăstirea a fost fortificată, deși se poate să fi existat și anterior un zid de apărare în jurul mănăstirii. Abația a trecut prin schimbări radicale în perioada luptelor turco-maghiare. Viața monahală a încetat să existe
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
în piatră și cripta regală. Marea invazie mongolă (1241-1242) nu a dus la distrugerea clădirii abației și nici a posesiunilor sale. Ulterior, mănăstirea a fost fortificată, deși se poate să fi existat și anterior un zid de apărare în jurul mănăstirii. Abația a trecut prin schimbări radicale în perioada luptelor turco-maghiare. Viața monahală a încetat să existe în 1534, mănăstirea fortificată de la Balaton devenind un element important în sistemul fortificațiilor de apărare. În cursul unei jumătăți de secol amintirea vieții monahale a
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]