13,876 matches
-
stătuse mai mult), așadar o celebritate care se întorcea în România convenea regimului "roșu de papagal"§§§§§§§. Îi pica bine. Însă Rusalin n-a dat apă la moară supralicitării ideii naționale. A refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frumos blana URSS din pădure. Pe una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să pară disidentă: aranjase fuga cuiva în portbagajul unui lector străin și Mistrie atotștiuse și blagoslovise. S-a mărturisit violat de comuniști la conștiință, și-a abandonat "judecățile vechi" și și-a repudiat versurile despre "chiaburani". Luptase cu GAZ-ul pentru colectivizare, putea lupta și din JEEP pentru decolectivizare. "Ieu am fost numai temporar comunist. Am făcut rău sistemului din interior. Am fost obstaculat". Ceea ce numea "îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în două dimensiuni ce mi-a dăruit dragostea ei deplină. Atât de deplină, încât într-o gară tristă de provincie a eșuat în dimensiunea a treia. Din păcate o uitasem deja, am înțeles prea târziu darul ghețarului... După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
relație mai mult de întreținere. (Face o pauză. Suspină și respiră adânc în floare.) Maurizio a fost și va rămâne iubirea mea. (Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă fața din nou în floare. Respiră profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu știe mai multe despre ea însăși decât orice muritor de rând rătăcit în această lume; dacă creația lui a început înainte de pântecele mamei sale, dacă spiritul e nemuritor și se poate reîncarna oricând în maimuță, dacă Dumnezeu ne-a abandonat sau nu și, dacă nu încă, când o va face. Numele, paternitatea, locul sau momentul nașterii sunt irelevante. M.M. le știe sau nu, este puțin important. A-l cunoaște pe M.M. înseamnă a ști să-l privești, a-l atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu se mai gândise o vreme la acel mic sentiment al ei, ce s-a dovedit a fi ignobil, meschin, dureros, instalat fără pricină, în mod greșit, acolo unde de fapt nu era locul lui. Gândul la el l-am abandonat o vreme, acum sunt multe alte lucruri la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ratate. De mult a îngropat toate lucrurile și întâmplările; probabil odată cu disertația despre boală și iubire a lui Krokowski, îi evocă amintiri aparent fără nicio valoare și semnificație. Totuși memoria le reține parcimonios, cu aerul că le-ar fi abandonat de mult în zonele ei foarte puțin accesibile, din care doar o întâmplare sau un joc al sorții le poate aduce la lumină. Iat-o din nou acasă, după o plimbare foarte scurtă; ar fi vrut să poată sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Janeiro, a urcat cu mocănița pe Corcovado, ca să poată privi Cristul impunător, făcător de minuni, înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru a-i asigura numărul zilnic de pase somnambulice, în care se presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea trebuie câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se vor fi culcat și barca era pusă din nou în mișcare. Așa dintr-o dată a încetat, invocând tot felul de motive. De altfel, nici nu a fost nevoie de motive, căci prietenul ei, resimțindu-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea, fără să mai insiste. A lăsat-o în apele ei. El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic îi ținuse de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional. Oprobriul și tonul punitiv ce răzbătea prin vocea de bariton a părintelui, flagelarea conștiinței ei vinovate, biciuirea fiecărei fibre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
amintea de nicio altă persoană. Întâia mea mișcare fusese să judec situația sa necuviincioasă. Întotdeauna greșești rămânând la un a priori. Aerul său uluit îmi devenea simpatic, modul său de a se introduce la mine iar apoi de a se abandona aici mă înduioșa. Un rânjet interior mă avertiză că, mai devreme sau mai târziu, coabitarea cu scandinavul își va pierde din farmec: o să miroasă, o să pută, o să se umfle, și nu va fi decât începutul. Această caniculară lună iunie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
am convins-o că, având banii din bancă, toate restaurantele din lume vor deveni stocul nostru de șampanie. Am ajutat-o să-și facă valiza, alegând rochiile care-mi plăceau cel mai mult. Am admirat dezinvoltura cu care și-a abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fost frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi Roja, nu vă mai faceți sînge
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pierd ideea. — N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce ți se pare că ne-a adus bun Revoluția? se trezi Roja să întrebe ca un picat din Lună, în timp ce din poziția sa nesigură pe marginea patului începu să-și caute cu privirea ciorapii supraelastici pe care și-i abandonase în grabă cu cincisprezece minute mai devreme. Numai țărănoii fac sex cu ciorapii în picioare, îi trecu prin minte concluzia lui Dendé, ți-o spun cu mîna pe inimă, există doar o singură combinație erotică pe lumea asta pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hac. Nu vreau să te acuz cu nimic, nici să te bag în aceeași oală cu mulți alții care s-au speriat și au renunțat prea ușor. Însă astea sînt condițiile, așa ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își rotește privirea în jurul Pieței, arterele principale sînt blocate de cordoanele scutierilor, dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în dispozitiv de luptă. Cîteva autoturisme Dacia și Lada, abandonate la întîmplare pe trotuarele din fața Facultății de Geologie, îngreunează traficul. De partea cealaltă a bulevardului un autobuz ITB cu geamurile sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
față i se citea neliniștea că Baricada așa cum arăta ea în clipa aceea ar fi putut fi spulberată dintr-o singură mișcare dacă armata și-ar fi pus mintea cu noi. Atunci a făcut semn cu mîna către autobuzul ITB abandonat pe trotuarul de la Inter, ei, acum să văd de ce ești în stare, i a dat de înțeles lui Santinelă, nu mă interesează cum o s-o scoți la capăt, faci pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Sportul ăsta e bun numai să adune prostimea la un loc. — O fi și asta, îi răspunde Sena cu satisfacție, dar mai sînt și altele. — Ciudat, reflectează domnul Președinte. — S-au întîmplat multe de la primul fluier pînă cînd Ceaușeii au abandonat lupta și au părăsit terenul înainte să se termine timpul regulamentar, spune Sena. — Cît era scorul? întreabă domnul Președinte. — Egal, spune Sena. Fluierașul era lac de apă. N am mai văzut niciodată un arbitru să urmărească așa fiecare fază. Asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc să abandonez scena aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la Bruxelles - nu neap...rât la Strasbourg, în câteva cancelarii naționale și în opinia public... occidental... - fâț... de admiterea ț...rii noastre într-o lume pentru care suntem atât de vizibil prost preg...titi. Dincolo de fierbintea dorinț... de a ne abandona în grija harnicilor cet...țeni „unionali”, care ar urma s... ne pl...teasc... un viitor de dolce farniente, asemenea turcului din trecutul fictiv al lui Caragiale, nu am f...cut prea mult că s... „binemerit...m” de la UE. Aceast... dorinț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]