6,323 matches
-
distrugere a națiunii. Comunismul a perturbat grav echilibrul ecologic. Pornind de la premisa lui Marx, că lumea "trebuie transformată", comuniștii s-au lansat în vaste lucrări faraonice care au distrus echilibrul natural. Pentru a dobândi mai mult teren pentru agricultură - culmea absurdului în România - au fost defrișate păduri, au fost desecate lacuri. Rezultatul îl vedem azi, când efectele inundațiilor, a căror cauză nu o cunoaștem, au fost mult potențate de lucrările megalomane ale partidului comunist. Și Nichita Sergheevici Hrușciov a vrut noi
Argumente pentru condamnarea comunismului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10654_a_11979]
-
o discuție de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd unuia dintre amici i se naște un băiat. Și, la urmă, Mici economii. Despre chiriași și sînge rece. Omul, Iancu, nevoit să se mute de pe-o zi pe alta, se ține tare, ba
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
în mod inutil, cu ochii deschiși." Sau, mai precis: ,La ora bilanțului trebuie să mă întreb ce mai rămâne din această bulversantă ipoteză a existeneței? Totul. Datorită prietenilor mei, chiar dacă trăind ca ostatic într-o societate artificială, într-o tiranie absurdă, mi-am recăpătat libertatea, putând conviețui cu prietenii mei într-o lume paralelă, situată în afara istoriei, în care temnicerii nu puteau pătrunde." O lume paralelă și totuși un triumf pe teritoriul adversarului!
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
Arghezi atribuie cîinilor, în Cimitirul Buna-Vestire, capacitatea de a-și recunoaște stăpînul pînă și mort, revenit sub formă de fantomă pe domeniul său. Vînător reputat, Al. Cazaban aduce și el în povestiri personaje canine. Unul dintre ele cade victimă comportamentului absurd al omului. Un june face curte unei tinere doamne și o vizitează adesea sub pretextul admirației față de cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpîna, mai mult pe curtezan decît pe stăpînul
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076. Unde ești înger al amintirii și durerii ce-mi spui că de fapt trăiesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ferestrele scintilau ca niște ecrane pe care/ răsare, voioasă în noaptea de halloween,/ moartea". Nu mai puțin, în mediul subteranei ies la iveală instinctele. Terificul purcede atît de sus, dintr-o instanță misterioasă (care ar putea fi vidul metafizic al absurdului), cît și din lăuntrul ființei cuprinsă de angoasă, debusolate. îngrozite de sine. Așa încît cruzimea e la ordinea zilei: ,peștele se apropia și o mușca de deget. zaira îl apuca/ fulgerător și îl sălta la suprafață. iute înșfăca un cuțit
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
joacă și în așa- zisele culise. Actorii ,amatori", stîngaci dau buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a lui Lucky și a improvizației lui absurde. Se aprinde și Luna, un bec mare, gălbejit care pîlpîie. Privind spectacolul lui Silviu Purcărete m-am dus cu gîndul la Grotowski. Dar am simțit un Grotowski cald, tulburător, irațional, poetic. Am privit cu mare atenție relația dintre Estragon-Chiriac și
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
cel anglo-saxon finalul apasă pedala tragică, iar în cel latin comicul bătăliei dintre sexe câștigă. La capitolul "poante", scenariul e inegal. Pelicula folosește însă o întreagă baterie de artificii umoristice, de la cele săritoare în ochi (detectivul cu strabism) la cele absurde (puștoaica de opt ani care declară că e însărcinată în trei luni pentru că a violat-o profesorul de sport). Războiul masculin/feminin implică un bărbat care își dorește mult un post (Rafael) și o femeie care dorește bărbatul. Îi devine
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
este normalitatea. 2436. Absolutul abuzului este consecvența dusă la paroxism. 2437. Absolutul accidentului este evenimentul primordial unic și întâmplător: Dumnezeu. 2438. Absolutul războiului este victoria înfrângerii. 2439. Absolutul alpinistului este dorința de a-și escalada propria sa moarte. 2440. Absolutul absurdului este exactitatea într-o lume iluzorie. 2441. Absolutul dorinței este sfârșitul speranței, precum absolutul speranței este sfârșitul dorinței. 2442. Absolutul infinitului este numărul unu:" Un infinit." 2443. Absolutul cuviinței este înțelegerea oricărui păcat. 2444. Absolutul așteptării este Moartea. 2445. Absolutul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cuviinței este înțelegerea oricărui păcat. 2444. Absolutul așteptării este Moartea. 2445. Absolutul lăcomiei este sărăcia. ABSURD 2446. Absurdul adevărului este cuvântul, precum absurdul cuvântului este un adevăr, neștiind nimeni Adevărul Absolut. 2447. Absurdul minciunii este cunoașterea Iluziei Vieții. 2448. Absurdul absurdului este un Adevăr. 2449. Absurdul Morții este învierea viilor. 2450. Absurdul Vieții constă în mântuirea de păcatul Existenței. 2451. Absurdul Existenței este limita de unde începe cunoașterea Iluziei Vieții. 2452. Absurdul Destinului este împlinirea lui prin necunoașterea Morții. 2453. Absurdul purității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
traducere din limba română: „Enteca poiemata tou A. E. Baconsky” („Unsprezece poezii de A. E. Baconsky”). îi apare, apoi, la Atena, în 1988, o nouă carte de poeme: „Trianta tessera kai ena paraloga gia ton erota” („Treizeci și patru și una poezii absurde de dragoste”) - Editura Odisseas (Ulise). Publică și cărți de poezie pentru copii. Se diversifică paleta de traducător: „Akathisti Hora” („țara vericală”) din poetul sârb Vasko Popa; „Autokratoras kai Proletarios” („împărat și proletar”) de Mihai Eminescu, dar și „Talvaluk-Talvaluk”, din poezia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe moca de pe internet?" (computergames.ro); ,curioșilor celor mai curioși pot să le vînd (pe moca) o idee" (contrafort.md). Nici moca nu asigură în vreun fel stabilirea unei legături semantice: dimpotrivă, formularea - a intra moca, bilete moca - pare total absurdă. Unii vorbitori sesizează și comentează această ciudățenie, fără să bănuiască că punctul de pornire al expresiei nu are nimic de-a face cu tipul de cafea: , Nu cred că va găsi nimeni un răspuns la întrebarea: Cum s-a ajuns
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
proteja pe comuniști. Normal ar fi fost ca, până în clipa de față, ultimul document, de la cele ale organizațiilor de bază până la dactilogramele C.C.-ului - să fie accesibile oricui, de vreme ce un întreg popor s-a ridicat împotriva tiraniei comuniste. Situația e absurdă, oricum am privi-o: e, probabil, singurul caz de acest fel: sfidând realitatea, învinșii istoriei au reușit să-și impună asupra învingătorilor condiții draconice de capitulare. De fapt, prin păstrarea secretului asupra vieții de partid s-a instituit o metodă
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
studii semnate de Mioara Anton (Constrângeri și privilegii. Metamorfozele lumii literare în scrisorile către putere), Cristian Vasile ( Un traseu complicat: între înaltă birocrație culturală și lumea literară. Două studii de caz - Ion Ianoși și Paul Cornea), Cosmin Popa (Către dictatură absurdului. Politică ideologică în anii de început ai regimului Ceaușescu), Ionuț Bucuru (Demiterea lui Eugen Barbu de la revista Luceafărul sau începutul marilor rivalități din literatura română), Alină Pavelescu (Instrumentalizarea politică a literaturii. Cazul românului Delirul) și Ana-Maria Cătănuș (Scriitorii disidenți și
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
ei); dimpotrivă, el o vrea și o visează mereu, dar, exasperat, descoperă în așteptatul zeu-inspector un fel de Godot". Atît Caragiale cît și Cehov se apropie astfel de Kafka, de sacrosancta ierarhie a personalului ce populează enigmaticul Castel, simbol al absurdului. însuși junele Kafka încearcă intensa anxietate a controlului efectuat de superiorii săi, asemuindu-se, în Scrisoare către tata, cu acel "funcționar care a săvîrșit o fraudă la banca unde mai e încă angajat și care tremură la gîndul că ar
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de acord cu respingerea pesimismului eminescian, autorul nu poate fi de acord cu judecata obtuză și absurdă a poeziei lui Eminescu, găsin-du-i totuși lui Grama o "motivare" în cunoașterea parțială, atunci, a operei poetului național. Așadar, o lucrare ce-și propune să schimbe imaginea, tinzând spre generalizare, a unui Blaj antieminescian. Dimpotrivă "o Mică Romă", care îl
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
univers de sine stătător ce nu mai păstrează nici o legătura cu viața celui care a gîndit-o? Iată una din piedicile peste care fiecare comentator trebuie să treacă într-un fel sau altul: fie privește viața ca pe e o încîlceală absurdă de fapte al căror hazard nu poate arunca nici o lumină lămuritoare asupra cărților, fie consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa filozofiei
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
nevoia de a-ți sugera o frescă, nu aceasta e miza. Personajele se construiesc în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în valoare contrastul - situații absurde, la care se reacționează firesc, de bun-simț. Aici e poanta, provine din juxtapunerea inocenței și a unor răspunsuri cu care te identifici. Fac ce ai face și tu, nu simți nevoia să le strigi - ca-n filmele de groază - "Uită
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
textele, încercase, probabil, să declanșeze un soi de dezmorțire a simțurilor, a recțiilor față de ce ni se întîmplă, față de ce simțim, față de cum se face artă, literatură, teatru, față de cum se iubește sau nu, față de cum sîntem sufocați de norme absurde, de ipocrizie, de mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
în Islam etc. "Ereziile" împacă pornirea sa cîrtitoare, sedițioasă cu năzuința spre fondul primar al credințelor, conținînd aceleași simboluri, același adevăr ezoteric fundamental. Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă adecvată a acestei situații dramatice. Așadar, cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare a lui Dumnezeu, ci
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
ci nu ornamentic, ca patos poietic, ci nu corupție în prozaic, așa cum constatăm uneori). Un prieten poet îmi atrăgea atenția asupra unui hiatus între traducătorul-om și traducătorul-computer: „traducerea computerului, programat dar fără simțire proprie..., spunea el, este act al absurdului semiotic..., arta poetică nu mai trece de la suflet la suflet, ci de la suflet (creatorul tradus), la ilizibil’’... La urma urmei dilema rămâne acel «hiatus» stihial dintre traduttore și traditore, dintre literal și literar. Cel ce tra duce - transferă semantic, preia
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
în frumos, împlinire și perfecțiune. 3039. Deșertăciunea duce tot greul lumii, devenind unicul sens. 3040. Deșertăciunea va combate ignoranța fiindcă crede în perfecțiunea propriului său vis, chiar dacă față de adevărul absolut este absurd. 3041. Deșertăciunea devine cel mai mare paznic al absurdului, în al cărui adevăr crede cu strășnicie. 3042. Deșertăciunea este mântuirea de sine a absurdului cu o nouă credință: Împlinirea sa ca Tot. 3043. Deșertăciunea pariază numai pe caii care nu trag căruța iubirii pe drumul călcat de pașii Lui
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
Deșertăciunea va combate ignoranța fiindcă crede în perfecțiunea propriului său vis, chiar dacă față de adevărul absolut este absurd. 3041. Deșertăciunea devine cel mai mare paznic al absurdului, în al cărui adevăr crede cu strășnicie. 3042. Deșertăciunea este mântuirea de sine a absurdului cu o nouă credință: Împlinirea sa ca Tot. 3043. Deșertăciunea pariază numai pe caii care nu trag căruța iubirii pe drumul călcat de pașii Lui Dumnezeu. 3044. Deșertăciunea speră în propria sa fericire: nașterea morții și moartea nașterii. Sensul lumii
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]