1,761 matches
-
de bine intenționat ar fi el, se reduce la meseria de traficant. Tu, producător, ești scutit de efortul de a-ți plasa marfa, dar devii sclavul traficului care, în final, se va întoarce chiar împotriva muncii tale și o va acapara într-un lanț de constrângeri care sunt toate rezultatul traficului, al operațiilor intermediare. Pe planul spiritului, au existat intermediari timizi, începând cu epocile de decadență, mai ales cu elenismul. Față de creator, apar producătorii anecși de cultură: comentatorii și interpreții; primii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
al vieții publice, ci reprezintă, în bine și în rău, însăși latura pedagogică, chiar apăsător didactică, de constrângere, de dependență a fiecărui individ de factorul public. Astfel, fiecare dintre noi face parte din „public“, această massă uriașă și abstractă care acaparează în modul cel mai concret realitatea omului ca reprezentant al mulțimii. Difuzarea știrilor se petrece ca o liturghie zilnică, este o formă de cult care, conștient sau nu, smulge asentimentul tuturor și constituie, ca să fie așa, ritualul de credință al
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și sclavii fiind excluși din numărătoare), interpretul unui rol nu trebuia să se identifice cu un individ cunoscut, ci să devină impersonal și să asume astfel rolul dictat de piesa de teatru. Astăzi, tendința este inversă: actorul vedetă se lasă acaparat de tipul creat de rolul său de succes, încât acest rol confiscă și anihilează viața intimă a actorului respectiv: Weissmüller nu se putea dezlipi de Tarzanul din filme și a și murit nebun, scoțând la ospiciu strigătul junglei; iar Stallone
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu ajung în conjuncție, dacă nu reușesc să compună împreună un joc de influențe fertile, ruptura se va produce și va conduce la fals. Fie viața interioară este falsificată, dacă se pretează prea mult jocului exterior, și atunci scena exteriorului acaparează în așa măsură „jocul“, încât interiorul devine steril; fie interiorul nu găsește ecou în afara sa, și atunci jocul scenic este condamnat, sugrumat. Nu este totuna să fii fatalist în toate împrejurările cu resemnarea, necesară și fatală și ea, față de anumite
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de împrejurări și au mersul împiedicat, nu știu să fie ușori și limpezi, aerieni. În ochii societății, ai mulțimii de oameni serioși, cu prestigiu și răspunderi, cel care se desprinde din constrângerea împrejurărilor, care trece prin ele fără să fie acaparat de greutatea lor, pare să nu știe „pe ce lume trăiește“. Este considerat inconștient, mai precis, incapabil să se ocupe de lucruri care cer angajare și vocație în a rezolva probleme practice. Însă chiar această inconștiență, chiar această lipsă de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă spre gheridon. Evident, persoana care îl atrage cel mai mult în salon este Profesorul. Dar interesul Profesorului este acaparat în întregime de micuța Yvonne, care și-a găsit în fine o ocupație mai liniștită. Cu degețelul întins, Yvonne împinge nasul, ochii, pleoapele lui Papa, iar Papa se sperie și se ferește. — Nevinovat ! Pas du tout... Există nenumărate reproșuri ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odată, din acest timp ieșit la pensie, bolnav, fără viitor, irupe, miraculos, un trecut scăldat într-o lumină neașteptată. Ivona îi arată Coanei Vica o fotografie de familie luată într-o zi de vară prin preajma primului război mondial și fotografia acaparează romanul, îi transformă sensul. Fiecare dintre membrii familiei Mironescu - ca și unul din invitați - privește aceeași grădină cu priviri diferite, după cum diferit va fi comen tariul fiecăruia asupra celor petrecute (un început de infidelitate a soției). Drama plutește în aer
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și-apoi, atunci, el venise la Valea Brîndușelor să obțină transfer, să plece în redacția vreunei reviste; nici nu concepea să lucreze mai mult de doi-trei ani într-o uzină. Ajuns la cursul acela, vocea colegei din Ardeal l-a acaparat. Apoi s-au împrietenit. Ba a existat, după terminarea cursurilor, și un schimb de scrisori între ei. Înainte de despărțire, tînăra femeie îl asigurase că poate să-i scrie pe adresa de acasă. La întrebarea lui nedumerită: "ce va zice soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai tîrziu. Liliana a pus placa de la început, s-a așezat iarăși în fotoliu și-și reia țigara din scrumieră. Arată, printr-un gest scurt, ospitalier, spre sticlele de pe masă, dar Mihai face semn că nu. Fumează iarăși amîndoi tăcuți, acaparați de muzică. Într-una din zile, mi-ai promis că-mi dai să citesc piesa cu care urma să debutezi în toamnă, rupe Liliana liniștea, parcă integrîndu-se dialogului dramatic din sonată. Eram cazați cu toții la un cămin al sindicatului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
inclusă deja în planul editorial pe anul viitor: Toamna cu struguri acri, povestea unei iubiri în derivă. Chiar dacă n-o va termina pînă se definitivează planul, prin toamnă, o va muta pe anul următor. Îi place. Simte că l-a acaparat. După atîtea cărți mustind a viață de uzină, vrea să scrie una în care să nu fie vorba decît de dragoste împlinirea, sau neîmplinirea umană prin dragoste. Metafora din titlu se va regăsi în existența eroinei principale, aflate la apropiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
roman, al cărui titlu i se pare deja o găselniță, enunțiativ aproape. Pe linia tehnologică, cercetarea merge prost, iar la finele orelor de muncă Mihai simte că n-a mai rămas nimic din elanul său, starea de apatie l-a acaparat total. A redevenit conștiincios. Răspunde la toate apelurile telefonice și participă punctual la operativele de la ora zece. Într-o dimineață, Cristina s-a trezit răgușită. De altfel, toată noaptea, de cînd a luat-o în brațe de lîngă Ana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o ține mereu pe Liliana în centrul privirii. Femeia se crispează o clipă și închide ochii strîns, așteptînd durerea. Dar în locul durerii, pe obrazul ei răzbește o plăcere abia percepută, apoi tot mai evidentă, mai puternică, sfîrșind prin a-i acapara întreaga ființă. Doamne! șoptește cu ochii încă închiși cînd sonata se termină. Cum am putut s-o urăsc?! Mihai tace, așteptînd-o să-l privească. Pariez că, plecînd de la tine, Andrei se duce mai întîi la un restaurant și bea! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrea să-i cumpere. Dar e prea obosit să mai caute. Urcă în troleibuz. Ajuns în gară, să treacă timpul pînă la plecarea trenului, telefonează lui Liuță. Bărbate, bărbate!... se supără vechiul lui prieten. Ai tu pe cineva care te acaparează cînd pui piciorul în București... Te torn eu Anei! Oricum, păcat că n-ai venit pe la mine! Voiam să-ți spun ceva... Ce? Lasă! Cînd ne-om vedea... Mihai nu insistă. Și-a amintit pentru o clipă de studenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doi copii, care se săturaseră de apă și veneau la masă. Înțelegea că e pe deplin fericit. Dacă ar fi putut, ar fi anulat definitiv amintirea Teonei. În sfera lui reală, ea nu mai avea loc! ...Iar realitatea l-a acaparat în fiecare zi tot mai mult. E drept, își pusese în gînd ca, în vremea cireșelor, să meargă acasă și să scrie la roman. Va pleca sîmbătă, cum a hotărît, dar pentru două-trei zile și numai pentru cireșe. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în altă cameră, să nu le vadă Cristina. După masă a dormit, iar noaptea s-a apucat de scris. Zilele următoare a făcut la fel. Ajungea acasă, mînca și se culca. Miezul nopții îl prindea mereu la masa de scris, acaparat de universul cărții. Își amintea vag tot ce i s-a întîmplat. Nu-l mai interesau amănuntele. Purta în el doar esențele starea de sentiment și scria. Scria cu sîrg, fără odihnă ca o izbăvire! Așa crede că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Se înfurie și bea un pahar cu țuică primul de cînd a venit acasă -, apoi altul. Cînd se amețește, uită de toate "asta-i viața!" și se reîntoarce să-și continue munca la roman. După încă un pahar, se simte acaparat de lumea cărții și se crede în stare să scrie dintr-o suflare ultimul capitol, despre care e sigur că-i va ieși foarte bun. El însă îl vrea extraordinar, chiar genial de se poate, și mai bea două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mereu povești despre triburile calatas, ceea ce pînă la urmă a dat naștere la o mulțime de intrigi și gelozii secrete pe care Julius le-a descoperit abia pe la patru ani: Vilma, căci așa se numea metisa cea frumoasă din Puquio, acapara atenția lui Julius În timp ce-i făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cel puțin când erau ei împreună. Nu, spuse ea, sperând să îl rănească. Un cosmopolitan. —Trebuia să îmi fi dat seama. Ea îl privea, mare și bine făcut, zgomotos și îndrăzneț, glumind cu angajații de la bar. Cum se întâmpla că acapara mereu mai mult spațiu decât avea nevoie? Capul ei începea să se învârtă - era atât de familiar, încât aproape că nu îl recunoștea. Întorcându-se cu băutura ei, el a deschis direct subiectul: —Ai avocat, iubita? —Păăăăi... — Avem nevoie amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prin străinătăți, vara prin stațiuni cu apă minerală, iar iarna în Château des Fleurs din Paris, unde, la timpul lor, au lăsat sume imense de bani. Putem spune cu certitudine că măcar o treime din dijma luată de la iobagi a acaparat-o proprietarul parizianului Château des Fleurs (ăsta om norocos!). Oricum ar fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le aducea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre membrii ei l a constituit mecanismul de colectare a birului. Birul nu era stabilit pe gospodărie, ci pe întregul sat, și era strâns de anumiți colectori recunoscuți de către stat. Aceștia au avut astfel oportunitatea să practice cămătăria și să acapareze terenuri agricole pe care nu le mai puteau exploata cu forța de muncă din familie. Prin urmare, au folosit forță de muncă străină de comunitate, fapt care a dus la o saturație demografică artificială. Ca urmare a unor astfel de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
În ciuda faptului că defrișările și desțelenirile puteau fi făcute fără limită, apar conflicte cu privire la aceste stăpâniri. Stahl (1998, vol. II, p. 53) menționează trei cauze majore ale unor astfel de conflicte: o primă cauză este dorința unor obșteni de a acapara terenuri puse în valoare prin defrișare sau desțelenire de către alții; o altă cauză este amplasarea respectivelor stăpâniri - fie blocarea unui drum, fie situarea într-o țarină supusă obligației de a fi dată periodic în folosință ca izlaz; o a treia
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
acaparării unei mari părți a Vrancei de către Costache Roset. Obștile de coalizează pentru recuperarea averii devălmașe. Astfel, în 1801, apare un nou criteriu de împărțire a munților, și anume proporția contribuției fiecărui sat la cheltuielile de judecată pentru recuperarea terenurilor acaparate de Roset. Nici acest criteriu nu a fost însă dublat de reguli de procedură, motiv pentru care mai au loc împărțiri și în 1817, 1818, 1830 și 1840. Satele erau nemulțumite; vrâncenii care apucaseră încă de la început să nu aibă
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
reflecție. Manuscrisul este În totalitate interesant, viu și surprinzător. Tehnică elevata, rime proaspete, sonore și ingenioase (euforbii/orbii, alicante/dantelate etc.), expresie Îndrăzneață și franca. Ideile roiesc. Firească dorința de a frapa este Însă Împinsă inutil prea departe. M-au acaparat, În consecință, mai mult deliciile intelectuale decurgând din exercițiul mintal, decat bucuriile sufletești spre care râvneam și pe care alerg Întotdeauna să le găsesc În poezie. Eram deprins, din alte vremuri, să le descopăr În poezia ta, atât cât am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de mânie. — Care-i problema? încearcă să intervină Nero. Silvanus bombăne nemulțumit: — Un stat de drept ar trebui să apere proprietatea particulară, nu s-o acapareze în mod silnic... Dar nimeni n-a dat bogățiile pe mâna poporului să le prade! se revoltă din nou Paterculus. Au fost doar naționalizate... Rotunjește buzele și rostește apăsat: — Etatizate... Plautius Silvanus dă să răspundă tăios, însă Tiberius i-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aflai de față?” „Oh, din păcate, nu, monseniore, răspunse cu nevinovăție valetul, eu sunt În serviciul domnului conte de numai patru sute de ani.” (Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris, Mellier, 1844, p. 434) În zilele care au urmat am fost acaparat de orașul Salvador. Am rămas prea puțin timp la hotel. Răsfoind indicele cărții despre rozacruceeni am găsit o trimitere la contele de Saint-Germain. Ia te uită, mi-am zis, tout se tient. Despre el, Voltaire scria: „C’est un homme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]