8,266 matches
-
Cristina Alexandrescu O actriță din România este nevoită să facă dublă mastectomie, asemenea Angelinei Jolie. Eugenia Șerban a decis să-și mărească sânii, în urmă cu 14 ani, după ce a născut. Șase ani mai târziu a vrut s-și scoată silicoanele așa că a suferit
Actrița din România care trece prin aceleași chinuri ca Angelina Jolie by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72297_a_73622]
-
iaurt. Când pățești asta din cauza unui medic în care ai mare încredere, sufli mai mult. Amân această soluție fiindcă nu am găsit un medic în care să am încredere. Am medici recomandați, dar nu am luat o decizie", a mărturisit actrița la WOWbiz. Angelina Jolie a anunțat că și-a făcut dublă mastectomie pentru a preveni apariția cancerului la sân.
Actrița din România care trece prin aceleași chinuri ca Angelina Jolie by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72297_a_73622]
-
Cristina Alexandrescu Angelina Jolie a decis să-și facă o dublă operație de mastectomie, după ce a aflat că riscul de a face cancer la sân este ridicat. Brad Pitt, soțul actriței, nu este deranjat de decizia ei. Mai mult acesta a declarat că ziua în care Angelina Jolie a rămas fără sâni a fost una fericită pentru familia lor. Cred că decizia lui Angie, la fel ca multe altele pe care
Declarația incredibilă lui Brad Pitt despre operația Angelinei Jolie by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72305_a_73630]
-
glumeață, cu intensificatorul rău: Se observă că e bunăciune rău" (home.ro). Pare a exista și o tendință de integrare a cuvîntului bună-ciune în contexte în care ar fi apărut adjectivul bun, de pildă într-o gradare: "cea mai bunăciune actriță din seriale" (computergames.ro). Frecvent e și băbăciune, folosit în primul rînd tot pentru femei (argoul este în general un limbaj masculin și chiar machist): "dacă nevasta este o băbăciune" (9am.ro), dar cu tendințe de extindere, cu sensul general
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
aici - șansa mea! - m-a bucurat. De pildă, O, ce zile frumoase!... cu o artistă extraordinară ca Aurora Leonte, într-un decor a la japonaise făcut de Helmut Sturmer, de o delicatețe ce intra în armonie cu jocul minimalist al actriței. Apoi, Poiana boilor, un studiu cehovenian al regizorului Horațiu Mălăele, un exercițiu de fantezie și precizie a rostirii, a gîndului, a gestului actorului ce se simte în lumea lui Cehov ca peștele în apă, mici bijuterii ale actorilor Delia Seceleanu
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
în general. Chestiunea e cum îi citești și ca regizor dacă ai ceva al tău de comunicat prin ei. Nu cred în înghesuiala atâtor"fetișcane" către regie. Mă refer la categoria celor bune în toate: mari autoare, mari regizoare, mari actrițe... Uită în plin exces de zel, dacă și-or fi pus vreodată o asemenea problemă și au ce să uite, că în artă nu-ți poți permite ca în bucătărie să confunzi ceapa cu cartoful sau că ofurile și cuvintele
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
gata să cadă în extaz dinaintea nimicului, nu ar trebui să ne mirăm că într-o bună zi vom ajunge să avem în una și aceeași persoană, cu lecturi amânate până la pensie, dramaturgul nr. l al țării, regizoul nr. 1, actrița nr.1, cum și o "mumă" de suflet generos cu toți copiii vitregi ai teatrului, gata să facă un nr. 1 din oricine. Produse teatrale hibride cu ambalaj de "alternativă" invadează zi de zi tarabele. Câteodată îmi spun și eu
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Francesco Cilea nu a procedat altfel. A urmat exemplul iluștrilor săi predecesori. Acțiunea, de puternică amprentă melodramatică, se petrece în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea, în culisele Comediei Franceze. Câteva personaje - inclusiv eroina principală, Adriana, o celebră actriță - aparțin istoriei reale a epocii. Altele aparțin imaginației autorilor francezi ai piesei de teatru, lui Eugene Scribe, lui Ernest Legouvé, sau libretistului italian. Opera a fost compusă în primii ani ai secolului trecut, imediat după moartea lui Verdi și după
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
deodată întuneric în curînd pădurea va fi doborîtă de trecut definitiv" Formula studio. Adică, spectatorii sînt așezați pe scenă, la foarte mică distanță de actori. Primele apariții mi se par tablouri vivante din Toulouse-Lautrec. O recunosc pe Peter Hilda. O actriță specială, sensibilă, deschisă provocărilor, care se duce pînă la capăt în fiecare rol în care am văzut-o la Teatrul maghiar din Sfîntu-Gheorghe și, de ceva timp, aici, la Cluj. Merge încet, ca în vis, purtînd o rochie de epocă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
urmează, în teatrul românesc se produce o explozie de talente actoricești de proporții. Mă gândesc în special la Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Florin Piersic și, supralicitând puțin calendarul, la Ștefan Iordache, dar și la câteva doamne actrițe (Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuță, Silvia Popovici, Sanda Toma, Valeria Seciu) cu nimic mai puțin faimoase. Diferența de cinci-opt ani, în minus sau în plus, dintre cei dinainte și cei după promoția lui Victor Rebengiuc e mult prea mică spre a
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Național din Praga a avut loc spectacolul Block Bach, interpretat de artiștii de la Teatrul Odeon din București. Regizorul Alexandru Dabija a pus în scenă un captivant spectacol de dans modern, în care dansatorii Răzvan Mazilu, Monica Petrică și C.R.B.L. și actrița Coca Bloos întruchipează personaje pierdute în anonimatul unui uriaș cartier de blocuri, care încearcă - cel puțin EL și EA - să iasă din izolare. Contrastul dintre întâmplările fragmentare petrecute în fața unui bloc parcă fără sfârșit și muzica lui Johann Sebastian Bach
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
mare, cu cinci camere, iar Rebreanu într-unul mai mic, la numărul 11. Sînt fericiți pentru că familiile au avut grijă să nu înstrăineze apartamentele; mai mult încă, Claudia Millian-Minulescu și Mioara (soție și fiică), precum și Fanny și Puia Florica (fiica actriței, adoptată, la căsătorie, de Rebreanu) au reușit, în 1948, să transforme locuințele în muzeu: închise temporar (cei doi au avut interdicție asupra numelui și operei, vreme de un deceniu de la moarte, pînă în 1954), cele două muzee de la bloc au
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
pus la adăpost de uitare. Au stat agățate pe rafturile bibliotecii ca ochii să le întîlnească mereu. De multe ori, m-am gîndit că ceva din tensiunea lor conține și iubirea lui Botta, neîmpărtășită, pentru Clody. Am recompu-s-o pe această actriță, pe această femeie fabuloasă din fragmente. De tot felul. Din zeci și zeci de povești și tot atîtea voci de povestitori. Din ochii lui Pintilie. Din cheful de viață al lui Rebengiuc. Din tăcerea lui Liviu Ciulei. Din emoția Marianei
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
la adresa serviciilor secrete, "cele mai proaste din istoria Americii" ca și o serie de replici de impact, precum cea care i-o servește ziarista amintin-du-i că al Doilea Război Mondial a durat mai puțin decît Războiul din Irak. Ziarista, excelenta actriță Meryl Streep într-un moment mai slab al ei, joacă pe cartea unui examen moral, a unui caz de conștiință, încît o clipă poți avea impresia că te afli în piesa lui Camil Petrescu, Jocul ielelor și că și jurnalista
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
Hauser (Hans-Uwe Bauer), scriitor etc.. Toți fac parte din elita culturală a Germaniei de Est, sunt principalii formatori de opinie, ceea ce sporește vigilența poliției secrete în cazul lor. Veriga slabă a grupului este chiar soția lui Georg Dreyman, o celebră actriță, Christa-Maria Sieland (Martina Gedeck), care devine temporar amanta ministrului Culturii, Bruno Hempf, pentru a-și proteja soțul de o foarte posibilă interzicere a operei sale, așa cum se întîmplase cu opera lui Albert Jerska. Wiesler ia parte la tensiunile fa-mi-liei, ascultă
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
în Der Spiegel (Oglinda) pentru a provoca un scandal imens. Incapabilă să reziste presiunilor, soția sa cedează și dezvăluie locul unde era ascunsă ma-șina de scris, dar Wiesler reușește să o sustragă înainte de percheziție, fără a o putea salva pe actriță, care se si-nucide ca un act de autopedepsire. Agentul este destituit din funcție pentru ineficiență și abia după căderea zidului Berlinului, cînd scriitorul Georg Dreyman își consultă dosarul de urmărire, rolul său pozitiv este descoperit. Autorul îi de-di-că romanul său
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
ai regimului, cu preocupări benigne. Minciuna este un straniu liant al acestor existențe, o pia fraus pentru securistul reconvertit, așa cum adevărul poartă uneori marca (con)damnării. Minunată este scena întîlnirii neprogramate, într-un bar, dintre Wiesler în rolul publicului și actriță. Dialogul lor plin de un straniu echivoc dă posibilitatea agentului de a o convinge să renunțe la minciună, la relația cu ministrul. Publicul, alias agent XX/7, îi confirmă opțiunea morală, renunțarea la un compromis înjositor. Arta și adevărul sunt
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
Publicul, alias agent XX/7, îi confirmă opțiunea morală, renunțarea la un compromis înjositor. Arta și adevărul sunt inextricabil legate, asta este opțiunea publicului, cel pe care nu trebuie să-l trădezi niciodată, începînd prin a nu trăda propriul adevăr. Actrița îi spune la plecare: "Sunteți un om bun". De cealaltă parte a baricadei, scena este la fel de dramatică, superiorul său îi explică cu acribie, citîndu-i dintr-o lucrare doctă, natura specifică a artiștilor și scriitorilor, care fac parte din cea de-
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
l-a impresionat, felicitându-i personal pe creatorii spectacolului și ducân-du-se la cabine să vorbească cu actorii. Llosa însuși fusese de curând actor într-o piesă prezentată la Festivalul de la Mérida, Odiseu și Penelopa, el întruchipându-l pe Odiseu, iar actrița Aitana Sánchez Gijón jucând-o pe Penelopa, într-o montare semnată de Joan Ollé și o scenografie purtând semnătura lui Frederic Amat. Din toată această experiență s-a născut un volum intitulat chiar Odiseo y Penelope, semnat Mario Vargas Llosa
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
nu? "Fuga" și "Pescărușul" Cătălinei Buzoianu nu apar pe nici o listă, "Astă seară, Lola Blau" sau "Creatorul de teatru" ale lui Dabija, spectacole-bijuterii sînt pomenite doar pentru că Maia Morgenstern sau Marcel Iureș au luat Premiul pentru cel mai bun Actor/Actriță pentru rolurile din montările sus amintite. Cred, iarăși, că Marcel Iureș ar fi trebuit să ia acest premiu și pentru "Richard al-III-lea", o creație memorabilă. L-a luat pentru Richard II, într-un fel compensatoriu pentru o mare nedreptate. Acest
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
o antrenantă evoluție muzicală camerală la două claviaturi. Grație considerației cu totul speciale de care se bucură am avut posibilitatea de a-l fi urmărit dialogând cu două dintre proeminentele prezențe artistice ale scenelor noastre, cu dansatoarea Myriam Răducanu, cu actrița Stela Popescu. în compania domniilor lor, în compania lui Jancy, am dobândit - o dată în plus, dacă mai era nevoie! - certitudinea perenității marilor acte de cultură, de artă. Au fost omagiate câteva dintre marile personalități ale vieții muzicale, regretatul violonist Ion Voicu
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
scenă. Trupurile se amestecă cu literele, elegant caligrafiate, ale manuscrisului mărit pe care se joacă. Uneori, îmi pare că rămîn suspendate în cîmpul sunetelor lui Bach. În acest Cor o descopăr, și mai apoi în Soția, pe Peter Hilda. O actriță cu un potențial uriaș, pe care am văzut-o la Sf.Gheorghe în roluri atent făcute, unul remarcabil fiind Lucky din Godot-ul" lui Tompa. Am urmărit-o fascinată fiind de tot ce face aici. Aproape cu fanatism. Impecabil. Fiecare săritură
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]